Dumnezeu, unul în fiinţă, dar întreit în persoane

Învăţătura despre Sf.Treime este greu de înţeles pe care aş numi- o mai degrabă o Taină. Dumnezeu unul în fiinţă dar întreit în persoane. Pentru că, a doua zi de Rusalii este ziua în care se pomenesc toate cele trei Persoane al Sfintei Treimi, adică Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi am putea zice că sărbătoarea de astăzi poate fi considerată ca fiind printe cele mai mari dintre toate sărbătorile înscrise în calendarul creştin. Dacă fiecare sărbătoare înscrisă în calendar ne apare ca o pagină dintr- un Abecedar, din care învăţăm rând pe rând câte o literă, câte o propoziţie sau câte o frază, din taina Sf. Treimi, spre deosebire de Abecedar, cartea cunoaşterii Sfintei Treimi nu se poate cunoaşte într- un an, ne trebuie o viaţă pentru ca abia după moarte să înţelegem cine este Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Toate rugăciunile încep cu invocarea Sf.Treimi - În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi se termină cu slăvirea Sf. Treimi: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”. Iar aceste cuvinte de invocare şi de slăvire formează una dintre cele mai scurte rugăciuni închinate Sf.Treimi. Sfântul Ambrozie ne spune că atunci când zicem În numele Tatălui şi ne însemnăm la frunte toate gândurile noastre merg la Dumnezeu; şi al Fiului ne însemnăm la piept sau la inimă, adică pe noi înşine şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, apoi la umărul drept şi cel stâng, arătând că Dumnezeu este începutul şi desfăşurarea faptei. Cu acest semn sfânt şi cu rostirea acestor cuvinte noi începem rugăciunile noastre de fiecare zi.
Cine este sau ce este Sf. Treime? Taina nu poate fi cunoscută decât prin credinţa-că Dumnezeu să fie unul în Fiinţă dar Întreit în Persoane:
1) Dumnezeu Tatăl - e din veşnicie, nenăscut, făcător al cerului şi al pământului şi este reprezentat printr -un ochi.
2) Dumnezeu Fiul-născut din veşnicie din Tatăl, întrupat din Fecioara Maria, reprezentat ca: arhiereu, împărat, judecător, care iarăşi va să vină să judece viii şi morţii….
3) Dumnezeu Duhul Sfânt - din veşnicie, purces din Tatăl, sfinţeşte, întăreşte şi îndumnezeieşte. Duhul Sfânt este cel care ni l-a adus pe Iisus şi ni –L aduce la fiecare Liturghie atunci când se coboară asupra pâinii şi vinului prefăcându-le în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Este reprezentat printr- un porumbel. Mai pe scurt, putem spune că Tatăl a creat lumea, Fiul a restaurat-o, iar Duhul Sfânt o conduce spre desăvârşire.
Părintele D.Stăniloaie ne spune că:Sfânta Treime este structura supremei iubiri, izvorul vieţii şi al raţionalităţii, culminaţia smereniei şi a jertfei iubirii.
În Sfânta Scriptură, atât a Vechiului, cât şi a Noului Testament, avem dovezi despre lucrarea Sfintei Treimi. Astfel, la facerea omului, la amestecarea limbilor, dar şi la râul Iordan, SântaTreime îşi face simţită prezenţa. În cuvintele Sfântului Pavel, plinătatea lui Dumnezeu constă în “harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt”.
Nu putem să vorbim cum se cuvine despre Dumnezeu fără să vorbim despre Hristos şi despre Duhul Sfânt în acelaşi moment. Doctrina Treimii conservă, deci, plinătatea lui Dumnezeu”.
Sfânta Treime în viaţa noastră- Dumnezeu Unul în Fiinţă, dar întreit în Persoane – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – joacă un rol important în viaţa şi cultul creştinilor. Facem semnul crucii cu primele trei degete reprezentându-i pe Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Unim aceste trei degete pentru a arăta că nu credem în trei Dumnezei ci în Unul. Apoi, suntem botezaţi în numele Treimii; suntem iertaţi în numele Sfintei Treimi; ne căsătorim în numele Sfintei Treimi; fiecare Liturghie începe cu invocarea Treimii; binecuvântăm treimic: „Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”; suntem binecuvântaţi în numele Sfintei Treimi: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”; în fiecare duminică ne mărturisim credinţa în Sfânta Treime în Crezul Niceean: „Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul [...] şi într-unul Domn, Iisus Hristos [...] şi întru Duhul Sfânt”, iar la finalul călătoriei pământeşti mormântul se pecetluieşte în numele Sf. Treimi.
Trei voi , trei noi, miluiţi-ne pe noi: Este o pildă despre trei tineri scăpaţi dintr-un naufragiu care au reuşit să ajungă într-o insulă nelocuită. Vaporul s-a scufundat şi ei şi-au organizat viaţa cum au putut, având acolo cele de trebuinţă. Nu ştiau nicio rugăciune. Ştiau doar că Dumnezeu este Treime, aşa că au imaginat o rugăciune simplă: “Trei voi, trei noi, miluiţi-ne pe noi”.Toată viaţa, până au ajuns la 90 de ani, au rostit această rugăciune. La o vreme, a ajuns acolo un vapor, din întâmplare, căci calea era greu navigabilă, şi era şi un episcop. Văzând semne că insula ar fi locuită, în ciuda indicaţiilor hărţilor că ar fi pustie, au coborât toţi de pe vapor şi i-au găsit acolo pe cei trei, ninşi de ani şi de aşteptare. Episcopul i-a întrebat ce rugăciuni ştiu şi ei i-au răspuns: Ştim o rugăciune simplă, compusă de noi, fiindcă atunci când vaporul nostru a naufragiat, nu prea eram dintre cei cu educaţie religioasă. Şi şi-au descoperit textul rugăciunii. Episcopul le-a spus că nu e de ajuns şi că sunt în primejdie să-şi piardă mântuirea. I-a povăţuit să înveţe măcar rugăciunea domnească, Tatăl nostru. I-a invăţat rugăciunea Tatăl nostru, iar conducătorul vaporului i-a invitat să se întoarcă înapoi în ţările lor. N-au vrut. Erau prea bătrâni şi se obişnuiseră acolo pe insulă. Într-o zi vaporul a plecat. Dar n-a apucat să se depărteze mai mult de o zi de mal, ca la un moment dat cei de pe vapor i-au văzut cu stupefacţie pe cei trei bătrâni venind spre vapor şi umblând pe apă ca pe uscat. Comandantul a oprit vaporul şi episcopul i-a intrebat: “Ce-i cu voi? V-aţi răzgândit? Vreti să vă întoarceti înapoi în ţările voastre?” “Nu, a răspuns unul dintre ei, dar am uitat jumătate din rugăciunea ce ne-ai învăţat, şi ne temem să nu ne pierdem mântuirea, aşa cum ai spus Prea Sfinţia Ta. Până la jumătate merge, dar mai încolo numai merge”. Episcopul şi-a dat seama atunci că oamenii nu mai aveau nevoie de nicio altă rugăciune în afară de aceea pe care o ştiau ei. Aceea era rugăciunea în duh şi în adevăr, pentru că era adresată lui Dumnezeu din suflete curate, cu toată credinţa, cu toata forţa sufletului lor. Numai aşa se putea explica darul ce-l căpătaseră, de a merge pe apă ca pe uscat. Şi atunci le-a spus: “Duceţi-vă înapoi şi ziceţi-vă mai departe rugăciunea voastră, şi mântuiţi-vă în Domnul, şi rugaţi-vă şi pentru noi!”. De aceea, acum la încheiere să ne rugăm şi noi zicând: „Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău Sfânt”. Amin!

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]