După 15 ani de trudă, osteneală şi eforturi părintele nu şi-a recăpătat încă liniştea

Cu un deceniu şi jumătate în urmă, tânărul Murgoi Ioan-Ştefan, proaspăt absolvent al Seminarului şi Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, la vârsta de 24 ani a fost hirotonit ca preot pe seama Parohiei Ortodoxe Române Strâmba, comuna Josenii Bârgăului. Aceasta fusese înfiinţată la 18 octombrie 1991, prin reunirea Bisericii Ortodoxe Române Strâmba cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului“, ocrotitoarea creştinilor, sărbătorit pe 08 septembrie, care începând de anul trecut, la iniţiativa şi în urma demersurilor bunului părinte, are şi un al doilea hram, cel al ”Sfântului Ierarh Nectarie, făcătorul de miniuni“, prăznuit pe 09 noiembrie cu Biserica Ortodoxă Română Dumbrava, din comuna vecină Livezile, având hramul ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“, sărbătorit pe 08 noiembrie. Iniţial, fascinat de farmecul şi ineditul locurilor, de bunătatea, amabilitatea şi ospitalitatea credincioşilor a trecut cu vederea peste unele aspecte legate de activitatea deosebit de complexă şi cu un caracter mai special pe care o presupune păstorirea micuţei comunităţi. Parohia Ortodoxă Română Strâmba era atunci şi este şi în prezent o parohie destul de modestă. Împreună cu Filia Dumbrava numără doar vreo 130 de familii, în majoritate credincioşi cu posibilităţi materiale limitate şi un aport mai redus la acoperirea cheltuielilor de administrare. Mulţi ani enoriaşii de aici n-au avut biserică, o Casă a Domnului, iar atunci când au decis să-şi înalţe şi ei una, au avut de întâmpinat şi înfruntat multitudinea de interdicţii, oprelişti şi obstrucţii ale vremii. Înainte de 1989, satul Strâmba fusese propus spre dezafectare, fiind interzisă edificarea oricărei construcţii, urmând ca treptat, treptat să dispară de pe harta judeţului şi a ţării. Realităţile n-au voit să se conformeze unei asemenea strategii de dezvoltare. Biserica de aici s-a înălţat datorită cutezanţei unui grup de credincioşi entuziaşti în frunte cu fostul părinte Ioan Suciu, de la Rusu Bârgăului, ce-i păstorea, care actualmente slujeşte la Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Treime” din Bistriţa, îngăduinţei şi toleranţei autorităţilor, în perioada 12 noiembrie 1983 – 30 septembrie 1989, în plin regim totalitar, într-o vreme în care în altă parte se translatau, iar uneori se demolau biserici. În paranteză fie zis, trecerea anilor ne-a reconfirmat faptul că şi în acest domeniu au existat şi multe exagerări interesate plămădite dintr-un amestec destul de grotesc de informaţii reale cu altele false sau contrafăcute şi servite cu multă dezinvoltură nouă românilor. În prezent Strâmba, care înainte de 1989 nu avea nicio biserică, are.......patru biserici: cea de care am amintit, altele două la Mănăstirea Ortodoxă Română ”Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de miniuni“, ce fiinţează începând din 1999, din care una în construcție şi Biserica Penticostală ”Emanuel“, inagurată la 21 octombrie 2012. După preluarea funcţiei, în faţa multitudinii de greutăţi cu care s-a confruntat, de precizat că într-o vreme ajunsese să nu aibă nici prescure pentru slujbă, au primat gândirea pozitivă, încrederea şi speranţa sa nemărginită că acestea pot fi depăşite. De fiecare dată, spunea atunci şi spune şi astăzi atunci când este vorba de necazuri: ”Dumnezeu este mare şi bun şi ne ajută întotdeauna!“. În acest context, a făcut ceea ce orice bun slujitor al Domnului face şi trebuie să facă:să se roage cu o deosebită evlavie şi ardoare. În aceste condiţii la slujbele şi serviciilor religioase au început să afluiască un număr tot mai mare de credincioşi nu numai dintre localnici, dar şi din localităţile limitrofe, inclusiv din municipiul Bistriţa, reşedinţa de judeţ, care şi-au manifestat disponibilitatea de a pune umărul şi a ajuta la soluţionarea multiplelor probleme din parohie. În acest fel a fost posibilă: finalizarea lucrărilor de construcţie la sfântul lăcaş, asigurarea încălzirii acestuia, înzestrarea lui cu inventar cultic: icoane, vase liturgice, chivot, tetrapoade; realizarea şi instalarea în faţa acestuia a două sfinte cruci, amenajarea căilor de acces prin construcţia de trotuare, plantarea de trandafiri, brăduţi argintii, alţi arbori şi arbuşti ornamentali, înfiinţarea de rondouri de flori. La data documentării noastre înfloriseră până şi cactuşii, care după cum se ştie înfloresc mai rar, iar florile lor delicate şi de o deosebită frumuseţe sunt de o durată mai scurtă. O realizare remarcabilă, în condiţiile date, a constituit-o construcţia, în perioada 2004 – 2008, a unei casei parohiale în regim de înălţime P+M, având o suprafaţă construită de 100 m.p. În Filia Dumbrava, tot la iniţiativa şi sub coordonarea vrednicului părinte s-a construit un altar de vară, s-au executat lucrări de conservare a micuţei, cochetei şi străvechii bisericuţe din lemn datând de la 1640 şi pentru care nu numai enoriaşii, dar şi autorul acestor rânduri şi probabil mulţi dintre foştii lui consăteni de la Suseni îi sunt recunoscători. Până în 1909 a funcţionat în satul nostru, dar după ce foştii consăteni au reuşit să-şi edifice biserica actuală, au donat străvechea lor bisericuţă românilor din Livezile (fost Jaad), iar din 1955 când şi aceştia şi-au înălţat noua lor biserică, a ajuns la Dumbrava. Nu e puţin lucru să ai acces într-un sanctuar, unde şti că s-au rugat predecesorii tăi în urmă cu câteva sute de ani şi probabil undeva într-un ungher să ai posibilitatea să întâlneşti sufletul unora dintre ei !. Toate aceste înfăptuiri au presupus inerente eforturi, multă alergătură şi osteneală de care părintele n-a făcut niciodată economie. Cea mai mare realizare a bunului părinte şi a soţiei sale Nicoleta-Luminiţa sunt cei doi flăcăi minunaţi - Rareş-Alexandru, de 9 ani şi Emanuel-Cătălin-Samson, de 14 ani -, ambii elevi, primul în clasa a III-a, iar cel de-al doilea în clasa a VIII-a. În pofida acestor înfăptuiri de netăgăduit, recent, am constatat că bunul părinte nu şi-a recăpătat încă liniştea şi are şi argumente în acest sens. Astfel, la sfântul lăcaş de la Strâmba au început să devină tot mai evidente unele vicii de construcţie, de neadmis la o construcţie de o asemenea valoare şi importanţă. Unele porţiuni de zid au devenit friabile, iar la cea mai mică presiune se poate ajunge în exterior. Aceasta denotă că la introducerea în operă a materialelor de construcţie nu s-au respectat reţetele prevăzute. De asemenea, iconostasul, donaţie a credincioşilor din Ilva Mică, conţine elemente catolice, iar un pictor anonim a avut o încercare nereuşită de înlocuire a acestora cu cele ortodoxe, urmele fiind însă evidente, motiv pentru care inimosul părinte a fost obligat să facă demersuri pentru confecţionarea unui nou iconostas, iar preţul acestuia este undeva în jur de 50.000 lei. În acelaşi timp, învelitoarea a fost confecţionată din tablă de o calitate slabă, ce se corodează mereu, iar intervenţiile pentru remediere, ultima datând din anul 2002, n-au avut rezultatele scontate. În Filia Dumbrava, la 22 mai 2011, a avut loc sfinţirea pietrii de temelie a unei noi biserici având hramul ”Sfântul Ioan Iacob Hozevitul“ şi hramul ”Sfântul Vasile cel Mare“ sărbătorite pe 05 august şi respectiv 01 ianuarie, însă lucrările stagnează. În toate cazurile cauza principală rezidă în lipsa disponibilităţilor financiare. Cu optimismul, perseverenţa şi încrederea cu care ne-a obişnuit bunul părinte nu disperă, susţine că: ”dacă n-am avea probleme, n-am avea nici motivaţia acţiunilor noastre“, se străduie şi n-are linişte până nu va vedea obiectivele înfăptuite. Socotim că un asemenea om şi asemenea demersuri merită să fie stimulate şi sprijinite atât la nivel individual cât şi la nivel de autorităţi, iar în aceste condiţii orice ajutor este foarte bine venit, având garanţia că va fi chivernisit cu chibzuinţă şi folosit în exclusivitate în scop nobil.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5