„E bine şi-aşa!”

Există obişnuinţa de a proiecta activităţi, edificii, matrimonii. Există însă şi o altă logică: de a lăsa lucrurile, destinele chiar să curgă în voia lor sau cum se exprimă francezii, un „laissez- faire”. Există multă înţelepciune în această ultimă modalitate, care multora le pare inacceptabilă, dorind să le ţină toate sub control, deşi pretinde îndestulă oboseală.. Vom ilustra cu două întâmplări logica titlului.

Un irlandez avea mereu în exprimare cuvintele de care cunoscuţii râdeau uneori: „E bine şi-aşa!” Voind să ia vaporul, urcându-se pe pasarelă, ştiu eu cum, i s-a sucit piciorul, s-a răsucit şi în cădere şi l-a fracturat, astfel că a trebuit să-şi amâne călătoria.

„-E bine şi-aşa?” spuse unul din prietenii săi, care-l privea cu compasiune şi un zâmbet.

,, -Da! E bine şi-aşa!” rosti omul cu piciorul frânt, nevroind să abandoneze conduita verbală la care aderase de mulţi ani. Numai că peste câteva zile, citiră în ziare că în urma unei puternice furtuni, vaporul „Constelation” se scufundase şi abia un număr mic de pasageri reuşise să se salveze…

x x

Johnattan Smith era miner într-o mină de lângă Glasgow şi era şi el un om credincios şi al exprimării: ”E bine şi-aşa.”Aşteptând pregătirea liftului pentru coborârea în mină, îşi pusese aproape mica sacoşă cu merindea pregătită de soţie pentru amiază. Colegii de mină intrară în lift şi tocmai în acel moment un câine îi luă mâncarea cu trăistucă cu tot şi o luă la goană. Furios, omul se luă după lătrău, luând şi un băţ. Fugind însă, colegii coborâră, fără a-l mai aştepta. Ceilalţi privitori izbucniră în râs, strigând: „E bine şi-aşa! Ha-ha!!”

Curând însă, pe când John revenea biruitor cu mica lui sacoşă cu mâncare, smulsă din botul câinelui, privirile tuturor se opriră asupra tronsonului de lift, fiindcă părea că se petrecuse ceva.Aproape de punctul de jos din abataj, un cablu se rupsese şi erau câţiva mineri răniţi foarte serios. John Smith…scăpase printr-o bizară întâmplare. Întâmplător sau…cineva de foarte Sus îl ocrotea pe John?…”