Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

EDITORIAL: Basarabia (2)

Înainte de toate un preambul. „Basarabia” este numele medieval al Ţării Româneşti şi vine de la numele dinastiei Ţării Româneşti, a Basarabilor. În secolul al patrusprezecelea Mircea cel Bătrân, vestitul domn al Ţării Româneşti şi despot al Dobrogei, domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti până la mare, cel care a luat parte la bătălia de pe şesul Kossovo, la bătălia de la Nicopole, între luptătorii creştini între care erau şi conetabilul Franţei, regele Ungariei şi marele prior Frideric de Hohenzollern, acest Mircea şi-a întins domnia până la Nistru, de unde partea aceea de loc care e în posesiunea noastră a păstrat numele de Basarabia de la Mircea Basarab. Va să zică „le vrai possesseur” este Ţara Românească, Valachia magna.
Ceea ce se numeşte Basarabie rusească au binevoit ruşii s-o numească astfel, dar aceea, afară de părţile de la sud, e Moldovă curată şi anume jumătatea ţării Moldovei.
A cui a fost însă Basarabia noastră până la Nistru în veacul al patrusprezecelea? A unor tătari pe care generalii vestiţi (şi ce trece oare peste un general vestit?) i-a cules de sub corturi, „roiuri” aproape sălbatice, zice d. X (Textul lui M. Eminescu este o reacţie la scrisoarea, în limba franceză, unui oarecare domn X din Bucureşti, trimisă ziarului Le Nord, prin care afirmă că, în epocă, doi faimoşi generali ruşi, Rumianţov şi Sumarov au cucerit Basarabia de la o populaţie tătară semisălbatică, trăind în corturi, iar România nu ar fi posesorul ei legitim. n. n.).
Nu vorbim de ziua de astăzi. Românii sunt în majoritate absolută în Basarabia noastră şi străinii sunt colonizaţi de Rusia de la 1812 încoace.
Să-i vedem pe tătarii d-lui X de la 1600 – 1500. (...)
În anul 1453 Alexandru Vodă, fiul lui Iliaş, dăruieşte prin hrisov din Suceava mănăstirii Pobrata mai multe regalii. Hrisovul e iscălit şi de d-nia lui Stanciu, pârcălab de Cetatea Ajbă. Tot tătar!
La anul 1475, un arhitect grec, anume Theodor, face, din porunca lui Ştefan cel Mare şi sub privegherea pârcălabului, un turn nou şi un zid la Cetatea Albă. El o spune aceasta prin o inscripţiune grecească care stă şi ASTĂZI pe rămăşiţele vechilor tării din actualul Akkermann. Textul pe zid zice: „Această cetate s-a zidit în zilele preacuviosului Domn Io Ştefan Voievod prin îngrijirea magistrului provinciei şi comandantului cetăţii. (...)
La anul 1480, Ştefan Vodă întăreşte prin hrisov lui Mihaiu Buzatul o moşie. Iscălit e hrisovul de d-nia lor Gherman şi Oană, pârcălabi de Cetatea Albă, Ivaşcu şi Maxim, pârcălabi de Chilia. Boierii aceştia sunt tătari ca şi Ştefan Vodă!
Anul 1513. În cartea geografică publicată de Essler şi George Uberlin la Strassburg se vede toată Basarabia până la mare, deci Moncastro (actualul Akkermann), Istropolis (Kilia) ca făcând parte din Moldova. (...)
Dar, adevărat, dacă au fost la mijloc nişte generali aşa de vestiţi ca Bumianţov şi Sumorov, cum să nu se poată?
Ei au luat cu sabia ţara de la populaţiuni sălbatice care nu au existat. A te bate cu inamici ce există este faptă omenească de general, dar a te bate cu inamici care nu există... asta-i meşteşugul, şi numai generali aşa de vestiţi ca Bumianţov şi Sumarov au putut s-o facă.

Mihai Eminescu
(Opere, vol. X, Editura Academiei, 1989, p. 53)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5