EDITORIAL de Andrei Moldovan: Mai frumoşi decât alţii

De puţină vreme, s-a consumat Târgul de carte pentru copii şi adolescenţi, organizat la Bistriţa de biblioteca judeţeană. Printre manifestări, a fost şi o dezbatere despre revistele şcolare, pentru că încă există profesori care cred că implicarea adolescenţilor într-o astfel de activitate poate să fie benefică pentru formare, pentru educaţie. Într-o perioadă în care un program coerent de educaţie la nivel naţional nu avem, având în vedere că şcoala ar fi doar o componentă a unui astfel de proiect, să realizezi grupuri de tineri care să ştie ce înseamnă redactarea unui text, să poată evalua o publicaţie, să aibă discernământ în selectarea valorilor, să dobândească abilitatea comunicării nu poate să fie decât un lucru lăudabil.
Nu fuga după talente ar fi miza cea mare, ci cultivarea unei atitudini, realizarea unui mediu favorabil afirmării, dacă este cazul. Câştigul e al tuturor deopotrivă, fie că ajung să fie cunoscuţi mai târziu în plan cultural, fie că îşi dezvoltă doar o componentă a personalităţii lor. Uneori am avut elevi pe care i-am publicat în reviste de nivel naţional (cu comentarii de carte), fără să menţionez că sunt elevi şi au fost apreciaţi. Perspectivele lor asupra textelor erau îndrăzneţe, originale, iar argumentaţia una credibilă. La sfârşitul şcolii însă, au avut alte opţiuni. Nimic rău în asta! Ei sunt acum tineri realizaţi profesional, mai frumoşi decât alţii, pentru că au în plus o componentă spirituală care le luminează personalitatea în mediile înj care trăiesc.
Tot atât de adevărat este că se întâmplă uneori, nu foarte des, ca periodicele şcolare să fi găzduit nume de tineri care mai târziu au ajuns celebri. Ar fi destul să ne gândim că poeţi precum Mihai Eminescu sau George Coşbuc au fost prezenţi mai întâi în publicaţii şcolare. Apoi, în perioada interbelică, poate cea mai fecundă pentru publicaţiile de tot felul, deci şi pentru cele şcolare, cu standarde mai ridicate, numărul liceenilor afirmaţi în presă şi care ulterior au devenit personalităţi culturale este destul de mare, atât în Bucureşti, cât şi în ţară. Astfel de reviste ale unor licee ajung să dobândească un loc în istoria literaturii. Aproape de noi, la Năsăud, apărea între cele două războaie o revistă a învăţătorilor, „Vatra” (avea redacţia la Şcoala primară de Stat Vasile Naşcu). Ea va rămâne în literatură pentru că în coloanele ei a apărut nuvela „Bătrâneţe” de Pavel Dan (Anul II, nr. 4-5, aprilie şi mai, 1936), pe atunci profesor la Blaj. Mai spre zilele noastre ar fi suficient să spunem că un autor român de notorietate europeană, Matei Vişniec, a publicat şi el, mai întâi în revistele pentru şcolari ale vremii.
Cum spuneam, nu lansarea într-un circuit al marii literaturi ar fi în primul rând scopul publicaţiilor pentru elevi, ci o dezvoltare armonioasă a personalităţii lor, prin frecventarea unor valori ale spiritului, tot mai neglijate astăzi la noi. Cu ani în urmă, îmi amintesc, o fostă elevă din Basarabia, care urma cursurile liceale la noi, mi-a mărturisit că, în vacanţe, seara, vecinii se adunau la casa familiei ei să o audă cât vorbeşte de frumos româneşte.
Ceea ce este sigur e că pătrunderea tinerilor în tainele cuvântului, acolo unde este zestrea cea mai preţioasă a unui neam, fie şi prin descifrarea tainelor publicaţiilor pentru adolescenţi, este de natură să genereze o lumină spirituală care să-i facă pe oameni mai frumoşi.

Andrei Moldovan