Educaţia pentru democraţie

Dacă până în decembrie 1989, educaţia pentru democraţie aparţinea mai mult de domeniul teoretizărilor frumoase, fără acoperire reală în practica vieţii cotidiene, astăzi ea a devenit una din dominantele educaţiei în societatea contemporană. Educaţia pentru democraţie este abordată ca un capitol distinct în noile tratate de pedagogie sau de psihopedagogie, apărute recent sau în anii următori schimbărilor radicale provocate de evenimentele din decembrie 1989.

În lucrarea ,,Pedagogie.Teoria educaţiei” , 2001, Editura ,,Aramis”, a Elenei Macovei, în capitolul ,,Educaţia şi problemele lumii contemporane”, găsim ca subcapitol ,,Educaţia pentru libertate şi pentru democraţie”(p.93-96).

Educaţia pentru libertate este fundamentul educaţiei pentru democraţie. Aceasta din urmă a căpătat noi valenţe şi un nou statut, cel al permanenţei, mai ales de când România a devenit o ţară a Uniunii Europene.

Educaţia pentru democraţie nu trebuie lăsată doar în seama profesorului care predă cultură civică. Adaptată vârstei, ea trebuie promovată prin forme specifice, încă din clasele primare.

Mi-am dat seama mai bine de implicaţiile şi efectele educaţiei pentru democraţie, atunci când s-a pus problema alegerii colectivului de conducere al clasei a V-a B, căruia îi sunt diriginte, la începutul acestui an şcolar.

Am adoptat maniera alegerilor parlamentare în acest scop.

Elevii doritori a ajunge şefi de clasă şi-au anunţat din timp candidaturile, le-au susţinut prin elaborarea unor programe, să le zicem ,,de guvernare” anuală, prin propunerea colaboratorilor.

Alegerea sefului clasei şi a colaboratorilor săi, nominalizaţi pentru diverse responsabilităţi, s-a concretizat printr-o ,,confruntare” tip electorală între cei doi candidaţi doritori de şefia clasei.

Fiecare candidat şi-a prezentat în faţa colegilor ceea ce va face el şi echipa sa de colaboratori pentru clasă, dacă va fi ales şef al acesteia. Participanţii la confruntarea directă au folosit lozinci, pancarte, programe scrise, baloane etc., pentru a-şi convinge colegii.

După susţinerea ,,ofertei” şi prezentarea colaboratorilor, distribuirea responsabilităţilor, s-a trecut la votul secret. Elevii s-au orientat corect, au votat echipa cea mai serioasă, deşi în prealabil au mai exista şi unele înţelegeri subterane.

Candidaţii la alegerile parlamentare din noiembrie a.c. ar fi avut de învăţat de la elevii mei din clasa a V-a B, ce înseamnă corectitudine, sinceritatea,fair playul într-o confruntare electorală, mi-am zis în gândul meu, la sfârşitul acestei activităţi.

Ora de dirigenţie s-a încheiat prin alegerea mascotei clasei, dintre obiectele aduse de copii şi propuse pentru această competiţie.

Mobilizarea elevilor, reacţia lor faţă de alegerea democratică a celor care vor conduce clasa lor, a fost extraordinară. Scorul câştigătorilor a fost evident. Copiii şi-au dat seama că s-a respectat dorinţa lor, a crescut încrederea lor în cei pe care i-au ales şi pe care s-au angajat să-i ajute şi să-i asculte.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]