Elena M. Cîmpan, preşedinta Societăţii Conexiuni: 2012 – Anul cu cele mai frumoase destinaţii

Anul 2012 a însemnat pentru mine un timp al călătoriilor esenţiale. Am călătorit ca să uit de mine. M-am întors de fiecare dată alta şi aceeaşi. Am ajuns tot la mine. E suficient să amintesc doar câteva destinaţii deosebite: Chişinău, Heidelberg, Paris. Toate aceste locuri de pe glob au un aer romantic, „un nu ştiu ce”, care m-a învăluit definitiv. Trei puncte ce se pot uni formând un triunghi magic, semn al împlinirii visului meu de a vedea lumea.
În anul care a trecut am scris mai puţin, dar mi-au apărut cărţile deja pregătite pentru tipar: un jurnal al nefericirii, tocmai în anul Centenarului autorului unui jurnal al fericirii – Nicolae Steinhardt, un volum de poeme, intitulat „Sentimentele lucrurilor”, tocmai când eram în căutarea unor sentimente compensatorii, plecate de la mine, şi încercând să găsesc şi eu – precum Brumaru – un dulap îndrăgostit; desigur, conceptul a rămas doar la nivelul titlului, pentru că acolo îşi fac loc şi alte poezii, nu doar cele despre starea din jur. Apoi, am coordonat o antologie de poezie, ediţie româno-germană, în care apar poeţii locului – „Bistriţa – o imagine a poeziei”. De ce am făcut „lucrul” acesta? Dintr-o absenţă a poeziei contemporane din şcoală şi dintr-o dorinţă de a depăşi complexul de „licean afon” la poezie. Dar, după câteva luni de la apariţia cărţii, am făcut un exerciţiu de memorie şi am deschis subiectul, întrebându-i pe elevi despre poetul tradus. Surprinzător, unii nu-şi mai aminteau nici măcar numele lui. Concluzia? Se întâmplă ceva. Sau ar trebui să se întâmple altceva... Spre toamnă, am adunat eseurile critice, scrise în ultimii ani, în lucrarea „Drumul până la drum”. Cartea aceasta are o poveste interesantă: am primit o fotografie cu un apus. Imaginea mi-a plăcut atât de mult, încât aveam nevoie de o copertă pentru o culegere de texte deja existente. Tema lor este „viaţa literară”, cu tot ce mişcă în jurul ei, într-o viziune prezentă a „Direcţiei noi” maioresciene. Mai am în editură două cărţi: una de cronici literare şi una de publicistică, dar cum Mircea Petean o fi prin Italia, să-şi vadă fata şi nepoata, voi întreba de soarta lor la întoarcerea lui. E şi-aşa cu deasupra de măsură pentru bibliotecile patriei – un sfert de sută. Şi era să uit volumul de poeme: iniţial am ales titlul „Postume”, apoi am revenit asupra lui, făcându-l oximoronic, pur scriitoricesc, „Postume antume”.
Dar cea mai frumoasă destinaţie a anului 2012 a fost Uniunea Scriitorilor din România, a cărei membră sunt de-acum şi eu. Unde voiam să ajung am ajuns. De-acum pot sta liniştită în prag, să aştept pe cineva drag şi să privesc spre alte zări de soare pline. Cu inspiraţie.