Elena M. Cîmpan, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bistriţeni: Bacul e la uşă. Rusaliile în casă, cu noi

Am fost de Rusalii la Lucăceşti, unde am admirat, ca niciodată, costumele populare, purtate la biserică, în zi de sărbătoare, de tineri şi bătrâni. E ca o întoarcere în ultima clipă după ceva ce-ai uitat şi fără de care nu poţi continua. M-au impresionat oamenii, mai obosiţi parcă de la o zi la alta. Am savurat tradiţionalele plăcinte de Rusalii, făcute de mama mea, ca de nimeni altcineva. Au fost moşii de vară. Am fost la cimitir şi am pus la mormântul tatălui meu un trandafir, simbol al celor mulţi plantaţi de el, pe lângă casă. Şi m-am întors la Bistriţa, pentru că Iacobel are marţi examen. Încep probele de competenţe. Bacul e la uşă. Rusaliile în casă, cu noi. O atmosferă de linişte. Am simţit pogorârea, sub forma unui dialog în ... trei generaţii. Cu îmbinarea şi a descrierii, a naraţiunii şi a monologului. Cred că Rusaliile sunt o sărbătoare când câmpul tot e plin de flori, de toate culorile. Anticipează puţin Sânzienele, chiar dacă florile au apărut şi dispărut mult mai devreme. Nopţile de Sânziene rămân.Rusaliile sunt un timp al celor mai lungi zile. Sunt drumuri interioare către semnificaţia şi prezenţa Sfântului Duh. Pentru noi, creştinii, de fapt, acum începe tot. Odată cu lăsarea peste lume a mesajului transmis de naştere, moarte şi înviere.