Elevii Şcolii Gimnaziale Şieu Odorhei, prietenii lui Moş Nicolae

         Decembrie...mai lãsãm în urmã un an...

         E vremea sã ne întoacem spre noi înşine!

         Ce am fãcut bine şi câte ocazii de a face binele ,,le-am ratatˮ...şi totusi mai este timp ,,s-o dregemˮ...

          Încet, încet, pãmântul îşi va pune straie noi, imaculate, acoperind tot ceea ce a fost urât în sufletele noastre sau în faptele noastre şi dând strãlucire fiecãrui gest frumos pe care l-am fãcut şi care a scos din umbrã partea calda şi luminoasã a inimilor noastre, partea aceea care adesea rãmâne în stare latentã, în aşteptare, datoritã nevoilor şi grijilor cotidiene, dorinţei de a îndeplini ceea ce ,,alţiiˮ vor, responsabilitãţilor pe care ni le asumãm, conjucturilor în care trãim, temerilor de a nu fi destul de ,,buniˮ pentru ceilaltţi, fricii de a nu da piept cu rãul, dorinţei de a fi perfecţi într-o lume imperfectã, vanitãţii, orgoliilor, setei de a arãta cine suntem , cât valorãm, nevoii de a ne supune rigorilor unei lumi adesea indezirabile pentru noi.

           Dumnezeu aprinde în ceruri lumânãrile pentru Sãrbãtoarea Crãciunului...

           Premergãtor, ni-l trimite pe Moş Nicolae...bãtrânul cel mai iubit, cel mai râvnit, sfântul care ajunge în casele noastre şi care ne atinge sufletele, ne mângâie, ne şterge lacrimile, ne zâmbeşte şi ne îmbrãţişeazã necondiţionat, ne iubeşte, ne învaţã, ne povesteşte, ne dã mai mult decât meritãm, mai mult decât avem nevoie...şi îşi deschide generos sacul...

             V-aţi întrebat de unde are Moşul?

              De la prietenii lui neştiuţi de nimeni, nevãzuţi, misterioşi, care într-o mare tainã se duc şi-i lasã-n pragul uşii daruri...şi pleacã...şi Moşul ştie şi le trimite gândul bun, apoi se îngrijeşte ca acele daruri sã ajungã la toţi...

              Ca în fiecare an, am pus şi noi ceva în sacul Moşului şi în anul acesta.

              Care noi?

              Unii ca voi!

              Pãrinţii copiilor de la Şcoala Gimnazialã Şieu Odorhei care nu au uitat sã adauge câte ceva în sacul lui Moş Nicolae.Şi au fãcut-o cu sufletul deschis şi din dorinţa de a dãrui, de a trimite gâdurile lor frumoase spre semenii noştri aflatţi, oarecum, într-o ,, nevoieˮ mai mare...spre copii şi familiile unor colegi ai copiilor lor pentru a le arãta cã le pasã.

                Astfel au reuşit sã punã în sacul Moşului, dulciuri şi jucãrii pentru copii şi alte lucruri folositoare familiilor lor.

               Gestul despre care vã povestesc nu s-a dorit a fi ,,afişatˮ de cãtre cei care l-au fãcut, dar eu, cea care scriu, nu am putut sã-l trec neobservat.

              Aceşti pãrinţi minunati îşi învaţã copiii sã dãruiascã, sã fie buni, generosşi, calzi, prietenoşi, deschişi, empatici cu semenii lor.

              Un gest frumos, impresionant, lãudabil...

              În discreţia lor, au cerut doar un mic sprijin cadrelor didactice şi doamnei director prof.Puşcaş Angela Maria, în sensul înlesnirii ,,trasferului material şi spiritualˮ...

              Le mulţumim şi îi asiguraãm de tot respectul şi toata consideraţia noastrã, ca profesori şi ca oameni.

             În preajma sãrbãtorilor le urãm o viaţã fericitã alãturi de copiii lor şi de toţi cei dragi.

 

P.S  Pentru cei care cred cã ,,Dumnezeu a dat lumii toţi trandafirii, numai mie spini...şi-atâta totˮ  le-aş spune cã dragostea este ,,acoperişul lumiiˮ sub care putem trãi fericiţi, dãruind zâmbete şi îmbrãţişãri, gânduri bune şi cuvinte frumoase şi încercând sã le primim şi sã ne bucurãm de ele în orice clipã a vieţii...

 

                                           Sãrbãtori fericite tuturor,

                                                              Carmen Mioara Andreica

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]