Elveţia în straie de sărbătoare

Ţara Cantoanelor a fost şi va rămâne o mare atracţie pentru orice iubitor de frumos, de natură, de civilizaţie. Ţara neutră şi totodată ţara băncilor şi –a păstrat şi acum francul elveţian mândrindu-se că nu au aderat la euro mai ales acum când moneda europeană se clatină. Aici nu simţi criza. Toate sunt scumpe, aşa cum ştiam Elveţia dintotdeauna , dar în acelaşi timp toate lucrurile au ordinea lor perfectă iar viaţa se derulează după tic- tacul tipic elveţian.

Autostrăzi superbe brăzdează verdele imaculat pe care din când în când o zăreşti pe binecunoscuta Milka.Treci Alpii pe sub tunelurile ultramoderne şi rămâi surprins de modernismul şi curăţenia de aici care îţi lasă impresia unui metrou dintr¬-o mare capitală europeană. Timpul nu este prea favorabil. Plouă într-una şi nu ne permite să facem prea multe popasuri. Admirăm priveliştea de pe geamul autocarului şi ne gândim la câte greutăţi întâmpinam cu ani în urmă spre a putea ajunge aici. Cozi imense la vize, vize de tranzit ca să nu mai vorbim de perioada de dinainte de 89 când nici măcar nu puteam păstra paşaportul asupra noastră.

Astăzi par lucruri de neimaginat. Povesteam cu patronul hotelului nostru şi nu-i venea a crede că astfel de situaţii au existat. Azi pentru a străbate Elveţia nu mai avem nevoie nici măcar de paşaport. Este suficientă cartea de identitate cu care poţi vizita toate colţurile acestui rai european. Sigur că nu-i de ajuns atât. Trebuie să fii înarmat cu un cont bun sau un cash substanţial sau în cel mai bun caz să-ţi vizitezi neamurile bune care te aşteaptă cu drag. Aşa am făcut şi noi. Ne-am îndreptat spre neamurile noastre folclorice care ne-au aşteptat cu o căldură deosebită. Deşi a plouat, deşi am fost cazaţi în zona germană, totuşi căldura primirii a fost de factură latină. Cunoscuţi ca fiind mai rezervaţi, mai reci, elveţienii din cantonul Schwyz s-au dovedit a fi cu adevărat nişte „latini” explozivi şi aproape autentici. Gazda noastră din Illgau ne-a întâmpinat cu bere, flori şi un afiş mare în limba română : „ Bine a-ţi venit - Cununa de pe Someş” din Bistriţa”.

Ne-am omogenizat repede mai ales că ghidul nostru Toni –un Richard Chamberlain din anii tinereţii – ne-a cucerit pe toţi prin amabilitatea, prietenia şi frumuseţea sa totală.

Seara la hotelul nostru au sosit şi un grup de tineri americani proaspăt absolvenţi de studii superioare care-şi încheiau studenţia cu o excursie prin Europa. Pentru ei şi pentru noi, gazdele au organizat un interesant concurs de…pocnit din bici . A fost distractiv să-i vezi pe americani chinuindu-se să pocnească din biciul elveţian. Ai noştri mai obişnuiţi cu aşa ceva, s-au dovedit a fi mai înzestraţi iar şoferul nostru Ioan Avram a excelat chiar în câteva runde de pocnituri artistice asigurându-şi astfel şi premiul organizatorilor.

Ajunşi la Schwyz s-a deschis şi atmosfera. Soarele a început să strălucească şi ca urmare am fost invitaţi la o excursie superbă la mândria Schwyz-ului –Regina munţilor – Rigi. Nu ştiam prea multe despre acest munte aşa că ne-am lăsat pe mâna organizatorilor. După 2O de minute de autostradă ne-am oprit la poalele muntelui de unde un tren elegant , un gen de mocăniţă modernizată, ne-a urcat spre ţara visurilor. De la 18OO m altitudine am admirat lacurile şi întreaga împărăţie a Reginei Munţilor. O cafea servită aici la înălţime şi aerul curat inspirat îţi mai încarcă parcă bateriile pentru câteva luni. Am mai urcat pe vârfurile elveţiene . Am văzut Furcapass şi Grimmselpass dar parcă fiecare are frumuşeţea şi personalitatea lui iar la toate se adaugă ştiinţa cu care elveţienii ştiu să-şi prezinte şi să-şi preţuiască valorile. După această primă cură de sănătate am intrat în programul Marelui Festival al portului. Scriu Marele Festival fiindcă această manifestare se organizează o dată la 12 ani. Am avut aşadar plăcuta ocazie de a fi prezenţi aici la Schwyz acum în iunie 2010. Nu ştiu ce va mai fi în 2022 dar acum a fost fenomenal. De la copii în cărucioare şi până la persoane vârstnice ( 75 – 80 ani ) toţi au venit să se bucure la această sărbătoare. Interesul tineretului pentru folclor s-a văzut şi din dorinţa lor de-a învăţa câte ceva din muzica şi dansul românesc. Timp de 60 minute dansatorii şi orchestra „ Cununii de pe Someş” sub conducerea coregrafului Teodor Puşcaş s-au oprit la un mare liceu din Schwyz unde într-o sală peste 50 de elevi s-au străduit să înveţe măcar câteva mişcări din suite de pe Someş.

Corturi imense care găzduiesc între 3000 – 5000 de oameni au fost întinse în perioada 4 – 6 iunie pe toată raza oraşului Schwyz . Specialităţi culinare diversificate, băuturi de toate felurile, artă populară de bun gust au îmbrăcat oraşul în atmosfera de mare sărbătoare. Toaletele ecologice instalate din 200 în 200 de metri m-au surprins şi ele prin curăţenie şi modernism. După zile întregi de manifestare toaletele aveau aceeaşi stare ca la început : curate, îngrijite, parfumate aşa cum la noi nici când sunt scoase din magazie nu arată. M-au impresionat.

În câteva din corturile mari au răsunat şi cântecele şi jocurile româneşti, aşa cum au răsunat de altfel şi pe străzile Schwyz-ului la marea paradă a portului din finalul Festivalului. Aşa cum a informat, la ştiri, Televiziunea Naţională – 75 mii de spectatori au asistat şi au aplaudat varietatea de costume, muzica, dansul şi carele alegorice.De-a lungul oraşului, de o parte şi de cealaltă a şoselei au fost instalate bănci cu locuri numerotate. Contra a 10 franci fiecare spectator îşi primea locul pe bancă într-o ordine desăvârşită. Nimeni nu s-a aşezat pe un loc care să nu-i aparţină şi nici nu am văzut vreun loc liber.

Din cei 75 mii de participanţi, 8000 au fost îmbrăcaţi în costume naţionale şi au defilat pe străzile oraşului. Preşedinta Elveţiei – Doris Leithard a salutat şi a deschis manifestarea în costum naţional precizând : „ este de datoria noastră să păstrăm şi să promovăm portul nostru de aceea am îmbrăcat şi eu astăzi costumul naţional”.Minunat.

Oare când vom asista şi noi în România la astfel de momente în care politicienii noştri să înţeleagă cu adevărat valoarea folclorului şi bogăţia costumului popular românesc?

În faţa înalţilor demnitari elveţieni a fluturat şi steagul României în acordurile şi ritmurile Văii Someşului. Televiziunea Naţională din Elveţia a prezentat pe larg grupul nostru şi chiar un scurt interviu în care am vorbit despre folclorul românesc şi despre mesajul de prietenie al României. De altfel am fost singurul ansamblu din străinătate invitat la această manifestare. Au mai existat două grupuri din Canada şi Brazilia dar formate din artişti ai comunităţii elveţiene stabiliţi în acea parte de lume. Astfel că singurul costum şi în general folclor ex – elvetic am fost noi. Cu atât mai mult sarcina noastră a fost mai importantă şi mai onorantă ca ambasadori ai culturii române. Ovaţiile şi aplauzele frenetice ne-au asigurat că am reuşit să-i impresionăm prin evoluţia noastră pe miile de spectatori prezenţi. Bunul meu prieten Johanes Cunst Schmidt, unul dintre principali organizatori, vicepreşedinte IGF, comentatorul manifestării la Televiziunea Naţională şi de fapt cel care ne-a invitat, mi-a mulţumit în mod special pentru evoluţia ansamblului „ Cununa de pe Someş” –asigurându-mă de toată prietenia, admiraţia şi preţuirea inclusiv a tuturor autorităţilor elveţiene prezente la Schwyz.

Cu bucuria unei misiuni îndeplinite străbatem din nou Elveţia . În drum spre casă în Austria ne aşteaptă o altă importantă misiune.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5