Eminescu – răsăritul şi apusul, nordul şi sudul

Coborâtor din străvechea vatră românească a Ipoteştilor Botoşanilor din Ţara de Sus, dintr-un loc plin de coline, păduri şi ape, adevărate „guri de rai”, ţinut omologat cu patria ce exprimă spaţiul românesc integral, Eminescu a făcut punte sigură între trecut şi viitor, indicând o cale preţioasă a continuităţii culturii şi creativităţii româneşti.

Timpul istoric în care i s-a desfăşurat existenţa între anii 1850-1889, i-a înfăţişat trepte însemnate din creşterea poporului român, ca şi din evoluţia istoriei europene.

Opera sa vastă s-a clădit pe un fond de înţelepciune şi deschidere spre varii forme de cultură şi expresie, cât şi un sentiment de contemporaneitate, cu toate componentele geografice ale României, inclusiv cu Ardealul care, pentru el, a avut un viu răsunet prin Revoluţia Transilvană ce i-a dăinuit în minte încă de pe vremea adolescenţei, când tribunul transilvan de la liceul din Cernăuţi, Aron Pumnul, l-a învăţat iubirea, lupta şi jertfa pentru neam şi pentru pământul strămoşilor.

Din acest imbold, elevul a săvârşit, după moartea profesorului său, pelerinajul din Moldova în Transilvania, la Blaj (Roma mică) şi la Alba Iulia, unde l-a ascultat pe Cipariu vorbind în catedrală.

Cu aceleaşi amintiri a revizitat Ardealul împreună cu trupa lui Pascaly, căreia îi slujea de sufleor în 1868 şi a scris romanul arzător „Geniu Pustiu” străbătut de pasiunea patriotică a revoluţionarilor transilvani.

Mihai Eminescu vorbea cu patimă şi durere despre mult umilitul popor de iobagi români din Transilvania.

A iniţiat, împreună cu transilvăneanul său prieten Ioan Slavici, grandioasa sărbătoare de la Putna în anul aniversării acestei ctitorii a lui Ştefan cel Mare, devenind ctitorie simbolică a întregii suflări româneşti, îmbrăcând veşmintele unei sărbători naţionale.

Eroii săi din romanul „Geniu pustiu”, romanul revoluţiei de la 1848 în Transilvania, dezamăgiţi în viaţa personală, regăsesc puteri a se angaja în lupta neamului. Luptă ce se dă şi azi pe tărâm cultural, aşa cum fac astriştii năsăudeni, ce vor fi prezenţi în ziua de 15 ianuarie 2011, la Lechinţa, unde se va dezveli bustul poetului, donaţie a omului de aleasă cultură, Gheorghe Traian Dascăl, ce a înălţat spre soclu personalităţi ale istoriei şi culturii române. În total, peste 30 de monumente, dintre care Eminescu la Năsăud, Beclean, Chiueşti (judeţul Cluj) şi Lechinţa, realizate de sculptorul Vlad Prună.

Deci, la Lechinţa, sâmbătă, 15 ianuarie 2011, se va proiecta pe orbită steaua polară la care se raportează şi se va raporta cât va fi limba noastră pe lume, cultura şi creaţia poporului său.