Estivale Belgia – Waterloo

În peregrinările mele prin Belgia am ţinut neapărat să văd localitatea Waterloo, cu atât mai mult cu cât nu aveam decât 15 km de parcurs. După o zi ploioasă, soarele destul de zgârcit s-a arătat printre nori. De-a lungul secolelor, pe pământul belgian au avut loc multe lupte. Printre cele mai importante se enumără Bătălia de la Waterloo. Impactul ei asupra istoriei europene a fost de durată şi s-a dovedit a fi ultima încercare a lui Napoleon de a ajunge iarăşi la conducerea Franţei.
Apropiindu-mă de locul sus amintit, la auzul tobelor, am simţit inima ce-mi bătea nebuneşte. Soldaţii figuranţi, îmbrăcaţi în uniforme similare cu cele ale soldaţilor din anul 1815, par reportaţi în timp. În acel an, în luna iunie, forţele alăturate ale Angliei, Ţărilor de Jos şi Prusiei au început campania care urma să-l înfrângă pe împăratul francez. Armatele s-au întâlnit pe câmpia de lângă satul Waterloo, pe 18 iunie. La sfârşitul acelei zile, forţele franceze erau complet zdrobite şi aproape 50.000 de răniţi şi morţi zăceau pe câmpul de bătaie. După aproape 200 de ani, călătorind pe locul bătăliei, se simte prin simularea sonoră atmosfera violentă a luptelor. La fel de bine se vede frumuseţea locurilor din regiune. Ea s-a schimbat datorită adăugării unei autostrăzi moderne, cu patru benzi (şoseaua de centură a oraşului Bruxelles).
Totuşi, multe dintre clădirile istorice au fost păstrate ca muzee dedicate bătăliei. La Butte de Lion (Colina Leului), ridicată de către guvernatorul Olandei, în anul 1826, pe locul bătăliei, marchează locul unde a fost rănit conducătorul olandez, prinţul de Orania. Movila are 40 metri înălţime şi în vârf o statuie turnată în fier, reprezentând un leu de 4,5 metri înălţime.
De fapt, cel mai surprinzător este faptul că Bătălia de la Waterloo nu a avut loc în localitate ci pe câmpia ondulată de la 4 km, mai la sud. Călătorul care ar fi mers pe acest drum, în data de 18 iunie 1815, ar fi dat peste împăratul Napoleon Bonaparte şi cei 75.000 de oameni ai săi care făceau tot ce puteau ca să fugă cât mai repede în direcţia opusă.
Mult mai surprinzător este însă faptul că Napoleon Bonaparte, care a cucerit un imperiu datorită talentului său genial tactic, l-a pierdut în cele din urmă în încercări repetate, inutile, sângeroase, de a urca dealul pe care armata de 72.000 oameni a ducelui de Wellington bloca drumul către Bruxelles. Cuvintele rostite de Napoleon au rămas în istorie: „Dacă ordinele mele vor fi executate întocmai, deseară vom dormi la Bruxelles”. Curajul extraordinar al soldaţilor francezi a fost cât pe ce să conforme previziunea împăratului. Wellington însuşi a numit rezultatul „câştigul cel mai la limită care a avut loc vreodată”.
Ducele britanic De Wellington şi-a avut cartierul general într-un han din satul Waterloo, situat la 4 km mai la nord. Restaurat în 1975, acesta a devenit acum Musee Wellington, are o secţiune care prezintă istoria satului însuşi. O cameră este dedicată ducelui şi prezintă numeroase obiecte care au aparţinut acestuia. În celelalte camere, dedicate armatelor şi eroilor olandezi şi prusaci există hărţi ale câmpului de luptă.
La baza colinei se află un Centru al Vizitatorilor gratuit, care prezintă o expoziţie audio-vizuală a bătăliei, inclusiv tactica de luptă şi mişcările de trupe, în timp.
Ce impresionează este „Panorama de la Bataille” (Panorama Bătăliei), o pictură de 110 metri lungime pe 12 m lăţime, executată de Louis Dumoulin în 1913, înfăţişând scene din evenimentul atât de important al bătăliei. Peste drum, pe soclu se află statuia împăratului Napoleon, în faţa Muzeului Figurilor de Ceară. Acolo se pot întâlni figurile de ceară ale conducătorilor militari implicaţi în luptă.
Câţiva km cuprind ferme care au jucat un rol hotărâtor în bătălie. La capătul sudic de bătaie se află Ultimul Cartier General a lui Napoleon, situat în fosta Fermă Cailolon. Acesta a fost cartierul general în ajunul bătăliei. Mai există câteva obiecte de atunci, printre care şi scheletul unui husar găsit acolo.
La Waterloo istoria e mult mai aproape de noi. Timpul este relativ!
Marilena Toxin
Foto: Gh. Toxin