Expoziţia de sticlă „Secvenţe”şi lansarea cărţii „Universul Mama”, la Muzeul din Sângeorz-Băi

Dan Popescu

În cadrul proiectului „Formă şi dialog”, la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, director cunoscutul sculptor Maxim Dumitraş, în faţa unui public avizat, circa 30 de iubitori şi consumatori de cultură, sub egida Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, joi 24 noiembrie, au avut loc vernisajul expoziţiei de sticlă „Secvenţe”, autor artistul plastic dr. Alexandra Mureşan, şi lansarea cărţii de versuri „Universul Mama”, a scriitorului Vasile George Dâncu, editată de Casa de editură Max Blecher. A prezentat evenimentul realizatorul tv. Nelu Boldea.
Criticul de artă Vasile Duda a vorbit despre expoziţia de sticlă „Secvenţe” a artistului plastic Alexandra Mureşan. „Materialul sticlă înseamnă supleţe şi transparenţă. Căutăm o volumetrie. Lumina este în material şi se reflectă, sticla are un potenţial al reflectării. Există o relaţie material-sticlă. Artista problemetizează frumos şi efectele de formă. Există şi un caracter lichid la sticlă, există o fuziune între materiale, metal şi sticlă.”
Artistul plastic Alexandra Mureşan, tandră şi jovială, ne-a spus, „Sticla, de obicei, este invizibilă, însă materialul devine prezent şi vizibil.”
Poetul Ion Mureşan a susţinut cartea lui Vasile George Dâncu, „Universul Mama”, şi ne-a spus, printre altele, „Cartea prezintă sentimente înalte despre mamă, Vasile a găsit soluţia, linia lingvistică şi sufletească să se apropie de această temă sfântă, mama. Câtă vreme dialogul continuă, despărţirea nu a avut loc. Cartea este teribil de tristă, versurile sunt o mică spovedanie.” George Vasile Dâncu a încântat publicul cu un recital de poezie şi o sesiune de autografe.
Printre participanţi i-am văzut pe scriitorii Icu Crăciun, Iacob Naroş, Liviu Păiuş, prof. Florica Grapini, muzeograf la Rodna, venită cu custodele său, Ileana Horga.
Privind expoziţia de sticlă, am remarcat şi am simţit că fiecare obiect de sticlă are o experienţă unică de povestit, ca rezultat al combinării dintre procesul tehnologic şi factorul „întâmplare”, există aici o complexitate a relaţiei dintre lumină, textură, culoare, formă, care converg spre metafore vizuale.
Gazda evenimentului, sculptorul Max Dumitraş, a organizat cu atenţie şi eleganţă acest eveniment cultural. Am plecat cu o duioasă imagine alcătuită din două părţi. Prima, „Un singur lucru trebuia să învăţ-Mama-din viaţa asta agitată, să mă întorc la timp-nu am făcut-o-şi tu ai murit...” Gândul fuge la Eminescu, „O, mamă, dulce mamă-Din negura de vremi,-Pe freamătul de frunze,-La tine tu mă chemi.”
În a doua parte a imaginii am văzut sculptura ca o artă a volumului în spaţiu. La prima vedere sculptura se adresează ochilor, însă în realitate, această formă de artă se adresează în special tactilului. Lumina poate fi dominantă la crearea unor forme, a unor goluri, plinuri şi spaţii de trecere, lumina compune şi descompune ansamblurile, ţinând cont de poziţia celui care priveşte şi de direcţia de unde vine această lumină, şi drept urmare se poate obţine efecte de transparenţă graduală. Reflexia, refraţia, transparenţa luminii conferă acestor sculpturi calităţi estetice deosebite.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]