FAMILIA MISTRETILOR (SUIDELOR)

Familia Suidelor face parte din Subordinul Suiformes, Ordinul Artiodactyla si reprezinta copitate artiodactile, nerumegatoare, cu stomacul simplu, dentitia de tip bunodont si regimul alimentar omnivor. Oasele metacarpiene si metatarsiene sunt separate intre ele, iar degetele II si V, dezvoltate.

Mistretul are o infatisare mai deosebita de celelalte mamifere de la noi. Se aseamana cu porcul domestic, caci sunt neamuri apropiate; cel din curte, cu varietati atat de multe, isi are originea in porcul salbatec (Sus scrofa).

Mistretul este mai aspru la cautatura, cu corpul mare, inalt la greaban. Cand il zaresti iti da impresia de putere salbateca, agera.

Taria lui este in gat si cap. Ratul gros e fierul plugului ce scormoneste pamantul; dupa ramaturile lui ii dai de urma.

Corpul, dar mai ales ratul, e si arma lui de aparare. De coltii lui mari, lungi, indoiti se fereste nu numai cainele, dar si ursul. Sunt pumnale primejdioase cu care usor spinteca burta oricarui dusman ce s-ar apropia fara precautie. De aceea, temut, nu prea e atacat de chiar lupul flamand, caci isi teme pielea. Nu i-ar fi de folos lupului nici sa sara in spatele mistretilor. In pielea groasa de la ceafa, mistretul are o adevarara pavaza la grumaz si in dreptul umerilor, existand o placa cornoasa de doua degete de groasa, pe care chiar glontele cu greu o strabate (placa formata din piele foarte ingrosata si chiar “suplimentata” cu un strat de rasina si noroi). De altfel, si pe restul trupului are piele groasa si par lung, negru, care il apara de minune. Scarpinandu-se mereu de coaja copacilor, mai ales in padurile de conifere, ajunge sa capete pe piele o patura de rasina, iarasi aparatoare.

De aceea traieste nesuparat de nimeni, afara doar de vanatori. Ii place umbra padurilor, prin apropierea apelor si a mocirleor in care se balaceste in vreme de arsita, un obicei si al rudei sale indepartate, hipopotamul, ca si al porcilor domestici.

Se hraneste cu jir, cu ghinda, cu radacini, dar nu se da in laturi sa manance insecte, serpi, oua de pasari sau soareci de padure. Mananca de toate, e omnivor.

Toamna, cand fructele sunt coapte, n-are nici o grija. Atunci se ingrasa bine. Atunci este si stricator, caci iese din padure si se indreapta noaptea spre ogoarele cu porumb ori cu cartofi. Da o grija mai mult agricultorilor, trebuind sa faca focuri si sa stea la panda toata noaptea.

Atunci, catre toamna, cade mistretul si in fierbintelile dragostei. Vierii dau “lupta” strasnica intre ei, cu furie, repezindu-se unul la altul.

Coltii zdraveni (puternici) nu sunt folositi atat impotriva dusmanilor, cat in lupta dintre masculi. Cel invins, de multe ori cu o rana grea, se retrage grohaind; cel invingator se bucura de favoarea scroafei, care asteapta linistita in apropiere.

De aceea, si coltii sunt mai ascutiti, mai periculosi, la mistretul de 3 – 4 ani, in plina putere. La cei batrani, coltii se indoaie in afara, se rod si de multe ori se rup.

Cat de mestera este natura in cele mai neinsemnate amanunte!

Dupa 4 - 5 luni scroafa fata 4 – 10 purcei, draguti prin imbracamintea lor, care se deosebeste cu totul de a parintilor. Pe cand batranii au parul, iarna, negru-cenusiu, iar vara mai roscat, purceii sunt cu parul galbui si cu dungi negre si albe de-a lungul trupului, parca i-ar fi insemnat cineva anume cu un penson.

Veseli, zglobii, ca puii tuturor animalelor, nu se departeaza de scroafa nici o secunda. Alaturi de mama, veghetoare, puternica, n-au grija. O clipa de neascultare, daca se ratacesc, lupul ii pandeste, si chiar cumatra vulpe se incumeta sa le incolteasca gatul.

Avand hrana din belsug, fiind fara dusmani, mistretii cresc in voie, se inmultesc, prin unele locuri in chip primejdios pentru ogoarele cultivate, mai ales cu porumb si cartofi.

Mistretul traieste la noi de la munte si pana in baltile Dunarii. De multe ori insulele plutitoare de plaur, in Delta, duc cu ele si cate o familie de mistreti, care se simt bine in calatoria pe luciul ghiolurilor. Mistretii din plaur, potrivit locului, sunt mai inalti in picioare si cu coltii mai mari decat cei din paduri.

ING. DRD.

MIHAI POP

OCOLUL SILVIC BISTRITA BARGAULUI