Familie si stereotipii sociale

Constituind unitatea grupala fundamentala a societatii, familia si problemele sale au reprezentat un obiectiv central de reflectie si analiza a spiritualitatii umane din timpuri stravechi. De aproximativ un secol, ea focalizeaza atentia mai multor discipline:juridice (dreptul familiei), economice (in special bugetele familiale), demografia (nuptialitate, fertilitate, etc.), psihiatria (cu accent pe familia ca mediu potentator si terapizant al maladiilor psihice) si multe altele.

In momentul de fata, in sociopsihologia si antropologia familiei temele de interes sunt valorile familiale si stereotipiile sociale. Dezbaterile despre valorile familiale, au in centrul lor discutia despre familia insasi ca valoare, in conditiile in care tot mai multi locuitori ai planetei opteaza pentru stiluri de viata alternative familiei clasice (celibat, coabitare, cuplu fara copii).

Datele etnografice arata ca, in aproape toate culturile, de la femei se asteapta sa fie mai pasive, mai dependente, mai ascultatoare, mai emotionale, interesate mai mult de ceea ce simt altii, mai centrate pe casa si familie. De la barbati se asteapta in schimb, sa fie mai independenti, mai competitivi, mai controlati emotional, mai rationali si mai putin interesati de sentimentele altora.

Cit adevar exista in stereotipiile de sex? Exista o diferenta de nuanta intre: “asa asteapta societatea (cultura) de la barbati si femei sa se comporte” si “asa sunt ei in realitate”. In acest sens, cercatarile au relevant ca: multe dintre diferentele prezumate prin stereotipiii nu au acoperire. Datele de laborator nu arata diferente semnificative in ceea ce priveste capacitatile intelectuale. Ele s-ar regasi oarecum la nivelul calculului matematic si de reprezentare spatiala ( la baieti, el devine mai pronuntat incepind de la 11 ani) iar la fete o superioritate in abilitati lingvistice (incepind tot de la 11 ani). La fel, in multe dintre trasaturile de personalitate, cum sunt dependenta, ascultareea, inclinatia de a-I ajuta pe altii, nu apar diferentieri.

Diferente s-au confirmat experimental dar si prin observatii sistematice, pe linia stereotipiilor in ceeea ce priveste agresivitatea si dominatia la barbati si tendinta mai pronuntata de afiliere (grija de contact cu alte finite umane) la femei.

Majoritatea diferentelor vin din “etichetare” Odata ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) si a fost crescut in accord cu cerintele legate de el, individul a devenit, la cote aceptabile, ceea ce a fost “programat’sa fie.

Asteptarile si etichetarile ce privesc rolurile de sex au serioase consecinte, directe si indirecte asupra vietii de familie. Caracterizata ca fiind mai afectiva, intelegatoare, grijulie, mama – indiferent daca lucreaza sau nu – va trebui sa se ocupe in principal de copii; barbatul, avind “natural”o inclinatie mult mai pronuntata fata de stiinta si cunoastere, va aloca un timp mai mare cititului, televizorului.

O inegalitate flagranta, dar mai putin discutata pina de curind este aceea ca femeile au profesii si executa munci cu mare incarcatura afectiva si disonanta emotionala. In relatia cu publicul, in calitate de educatoare sau invatatoare, ca secretare, vinzatoare si chelnerite etc., lor li se pretinde sa fie mereu amabile, sa nu supere clientii, copiii, parintii. Deci indiferent de starile sufletesti, care, firesc, nu pot fi intotdeauna pozitive, lor li se cere sa afiseze amabilitate si bunavointa, ceea ce evident nu e o sursa de confort psihic. Situatia are valente suplimentare negative fiindca in mediul familial tot pe ele cade greul problemelor psihoafective: grija fata de copilul bolnav, fata de batrinul neputincios din familie, necazul cu fiica pe care a parasit-o iubitul, etc.

Iata cum, in continuare, etichetele sociale, rolurile sociale impuse in continuare in interiorul familiei promoveaza inegalitati intre cele doua sexe cu efecte de loc de neglijat in intregul asamblul social.

Sociolog Mirela Parker, Directia de Sanatate Publica,

Compartiment Promovarea Sanatatii