Fereşte-ne Doamne de români – de străini ştim să ne ferim

În al doilea Război Mondial a, citit o poezie scrisă de nu ştiu cine: cine îşi iubeşte ţara să fie ca florile vara, care nu se trec de buruieni, nici românii de păgâni, cum se tem românii de români.

În campania electorală din dec. 2009 era scris pe toate panourile: de ce vă e frică nu scăpaţi. Am crezut că se referă la adversarii politici. Dar în luna mai 2010, d-nul Băsescu (pe post de premier) a declarat public, reducerea salariilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Atunci am înţeles că cele scrise pe panourile electorale nu s-au referit la adversarii politici, ci la tot poporul. Deci, a spus un mare adevăr. Dace acest adevăr l-ar fi rostit d-nul Băsescu în campanie ar fi avut un procent de 10%, însă domnia sa era convins de acest lucru.

Pe un post TV, d-nul Băsescu a fost întrebat dacă România intră în recesiune, se reduc salariile şi pensiile. Răspuns: în niciun caz (aceeaşi voce, acelaşi preşedinte) poate pentru 2010 vor îngheţa, dar numai după cinci luni s-a rupt gheaţa. Deci, ameninţările scrise pe panourile electorale s-au adeverit.

Şi d-nul Boc a spus un adevăr: Niciun guvern n-a avut curajul să facă ce a făcut Guvernul condus de mine. Sigur , ca să zădărniceşti existenţa unui popor şi să-l aduci la sapă de lemn trebuie să ai mult curaj, fără să te gândeşti la consecinţe. Tot domnia sa a declarat că România, în 2010, va intra în convalescenţă, adică un bolnav aproape vindecat.

România s-a vindecat de gripă şi s-a îmbolnăvit de cancer. Mai crede cineva în previziunile acestui guvern sau a preşedintelui care-l conduce?

Spre uimirea întregii ţări, chiar şi peste hotare, s-a produs cea mai mare fraudă, în noaptea de 15 septembrie 2010, în Parlamentul României, chiar de către preşedintele Camerei, domnişoara Roberta Anastase, din 80 de voturi reale a declarat 160 (au râs şi copiii de la grădiniţă). Am crezut că a avut un moment de criză privind starea sănătăţii sale. Eram convins că d-nul Băsescu, care are ultimul cuvânt, să dispună imediat eliberarea din funcţie a acesteia şi să i se ofere un loc pe o bancă în tribunal (dacă n-a avut probleme cu sănătatea), dar nu s-a întâmplat nimic, deci, totul a fost premeditat, cu ştirea împăratului.

Şase milioane de pensionari, majoritatea cu muncit în anii grei de comunism au ajuns ca soarta lor să depindă de o persoană (care poate nici nu era născută pe acele vremi) să modifice prin fraudă legea pensiilor.

În perioada interbelică, Parlamentul României era o instituţie sfântă, reprezentată de oameni de mare valoare politică şi socială ca: Brătianu, Tătărescu, Rosculeţ, Titel, Petrescu, Maniu, Mihalache, de oameni de cultură: Iorga, Rebreanu şi alţii, deseori participa şi regele ţării. Parlamentarii veneau la serviciu că trăsuri cu cai pe banii lor. Numai regele şi Silviu Rebreanu aveau maşini personale, care erau parcate în faţa parlamentului şi care într-o seară când au plecat de la parlament s-au ciocnit.

Domnule Traian Băsescu, opriţi motoarele că nu mai au combustibil, nu mai aveţi suport popular decât 8-10%. Asta nu vă spune nimic? Lăsaţi gargara cu criza mondială şi nu mai daţi exemplul Greciei. Aş fi tare mulţumit dacă pensia mea de 37 ani de muncă ar fi egal cu pensia unui pensionar grec, cu aceeaşi ani de muncă, cu aceeaşi funcţie.

Criza mondială a fost semnalată din 2008. D-nul Băsescu a declarat atunci că România nu va avea probleme (era an electoral) iarăşi un fals.

În anul 2007 aţi fost suspendat de către Parlament. Aţi spus că imediat demisionaţi. Dar aţi revenit (ca de obicei). Aţi cerut ajutorul poporului şi l-aţi primit. Dacă poporul va salvat atunci nu credeţi că e timpul să vă revanşaţi şi să salvaţi acum poporul nu prim promisiuni populiste, ci printr-un gest de onoare: demisia. Dar pentru asta trebuie să aveţi înţelepciune, demnitate şi onoare, aşa cum îi stă bine unui şef de stat european, democrat.

Fostul preşedinte american, Nixon, când a fost criticat în Congres, pentru unele greşeli, a doua zi a demisionat.

În primul mandat aţi fost un preşedinte jucător, aţi jucat şi politic, dar şi la jocuri populare. Chiar, nu vă e dor de o horă în tricou, de mână cu madonele cu fuste lungi, de un şpriţ alături de Bercea, care ştiţi bine că are zeci de dosare penale şi care a dăruit soţiei un colier de aur. De ce nu vreţi să mergeţi în ţară să faceţi o baie de mulţime? Vă temeţi de popor, poporul vă iubeşte, cu condiţia să-l iubiţi şi dv., dacă procedaţi cum v-am rugat mai sus: demisia. Numai aşa veţi rămâne în istorie. Altfel, este posibil să moşteniţi istoria lui Ceauşescu (ceea ce nu vă doresc).

Nu sunt analist politic, nici economist, nici istoric, sunt un om de rând. Lumea se vede mai bine de pe margine. La cei 86 de ani pe care i-am parcurs până acum, am trecut prin multe perioade, unele mai bune altele mult mai rele.

Nu sunt monarhist, dar am trăit şi am simţit din plin evenimentele dureroase din al doilea Război Mondial.

În primăvara anului 1944, când trupele sovietice înaintau cu repeziciune spre graniţa românească, America a declarat război României. Avioanele anglo-americane au umplut cerul României şi zguduiau pământul, sute de bombardiere au bombardat Bucureştiul, Ploieştiul, portul Constanţa şi alte oraşe mari. Regele Mihai a hotărât arestarea lui Antonescu, a decretat stare de asediu în toată ţara şi a încheiat armistiţiul de pace cu Stalin, a ordonat întoarcerea armelor către trupele germane. Hitler a dat un comunicat către trupele germane, ca în 24 de ore Bucureştiul să fie şters de pe faţa pământului. Toate unităţile militare din ţară au trecut la luptă. A fost eliberat Ardealul, Ungaria şi Cehoslovacia. Luptele cele mai crâncene s-au dat în Ardeal, unde nemţii şi naziştii erau bine instalaţi. Doi fraţi ai mei au participat la luptele de la Oarba, unde au căzut în luptă mii de ostaşi români.

Unul dintre fraţii mei a fost rănit şi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul şi avansat la gradul de locotenent pentru că el, împreună cu compania lui, a eliberat localitatea Oarba. Dar despre aceste vremuri groaznice nu se mai vorbeşte.

Să dezvelim tot adevărul şi să spunem tuturor cum au luptat fraţii noştri pentru neam şi ţara lor. Trupele sovietice au intrat în ţară, nu ştiau prea mult de armistiţiul încheiat de regele Mihai şi Stalin. Ei voiau să se răzbune pe România pentru că, împreună cu nemţii, s-au bătut doi ani de zile. Erau flămânzi, zăpăciţi, luau cu forţa animale din curţile oamenilor, le tăiau şi le mâncau, batjocoreau fete şi femei. Intrau prin case noaptea şi ziua, spărgeau uşile.

Regele Mihai a luat legătura cu Stalin şi l-a informat că trupele sovietice se comportă nu ca şi un aliat, ci ca un inamic. Stalin a dat ordin de front către toate trupele de pe teritoriul României (şi nu erau puţini). Ordinul suna astfel: Dacă un ostaş sovietic intră forţat în casa unui român sau ia un animal fără voia proprietarului, să fie împuşcat. Puteai să dormi cu uşile deschise, fără teamă.

În noaptea de 30 dec. 1947, purtam haină militară când regele Mihai şi comandantul suprem al Armatei Române a fost obligat să părăsească tronul. Singurul român (de origine germană) care a salvat ţara în cele mai grele momente. Fără acest om, România ar fi dispărut de pe hartă.

Este o nesăbuinţă crasă să spunem acum că a fost trădător sau criminal de război. Eu, personal (care am fost martor ocular la abdicarea sa (îl felicit pe acest om că n-a răspuns la acuzaţiile lansate de d-nul Băsescu (poate dânsul nici nu era născut atunci).

Mulţumesc redacţiei „Răsunetul” pentru că m-a ajutat să-mi exprim nemulţumirile care le am în suflet. Măcar cu atât m-am ales, ca luptător al revoluţiei din 1989, dreptul de a mă exprima.

De democraţie nu mai vorbesc, care a fost obiectul principal al revoluţiei, dar am pierdut-o odată cu ţara, mai ales în ultimii doi ani.

Rămân, totuşi, optimist,

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5