Fiinţă & trubadur – Tudor Gheorghe

- „Maestre, mă iertaţi că vă deranjez şi eu, dar sunt ultimul, e aproape zece seara dar am cumpărat un CD – Tudor Gheorghe şi aş dori un autograf”.

T.G.: „Cu mare plăcere, să încerc aici într-un colţ mai alb, aşa, să scriu citeţ şi apăsat să nu să creadă că mimez scrisul şi cetitul”… scrie încet, caligrafiindu-se, de fapt, se re-întipăreşte printr-un semn, printr-o geometrie al alfabetului nostru întru latinitate… momente de tăcere, suntem doar noi doi în cabina teatrului… îl privesc în tăcere în timp ce se „re-eternizează”… ciudat, nu cred că mă înşel, este întru acelaşi, întru aceeaşi seninătate, întru aceeaşi extremă simplitate, întru aceeaşi fiinţialitate… nici măcar o nuanţă de vedetism, de exceptare de la modestie, de gest superflu…

- „Vă mulţumesc Maestre, apreciez amabilitatea dvs.; v-am urmărit în multe reprezentanţii de-a lungul ultimilor decenii, inclusiv într-un spectacol la Frankfurt, acum câţiva ani”

T.G. – „Ce mică este lumea, îmi aduc aminte de acel spectacol, şi poate într-un timp viitor, fiindcă acum sunt extrem de prins în reprezentanţii, s-ar putea gândi un nou turneu în Germania”.

- „Vă transmit din partea „Verein Romania”, d-na Gina Pătraşcu şi Ştefan Toma, multe salutări”.

T.G. – „Transmite-le toate salutările din partea mea, mă bucur să aud de ei, ştiu că muzica folk este încă bine primită de diaspora română din Germania”.

- „Văd acum de foarte aproape magica chitară care are viaţă pur şi simplu în mâinile dvs.; pare a fi a doua voce, ce vă însoţeşte pretutindeni”.

T.G. – „Dragă, toţi marii creatori de instrumente au încercat să reproducă vocea umană, acea formă de mister, care ne surprinde atât de mult, fiindcă vocea, glasul uman este însăşi Lumea Noastră!”

- „Lumea noastră venită din mijlocul Mamei Naturi, de undeva dintru porto-limbajul însoţitor al întregului ascendent hominidic şi prehominidic, ce au culminat în bipedismul rostitor!”

T.G. – „Ohoo, asta-i antropologie curtă, admirabilă în efortul ei de a descifra taina tainelor umane, naşterea cuvântului însuşi; un prieten îmi spunea că aş putea mimetiza o serie de sunete ale naturii, dar, tot el îmi spunea, tu cânţi prea artistic”.

- „Maestre, eu am un proiect în această direcţie, şi sper să pot găsi o serie de convergenţe întru obiectivarea lui; imensele necunoscute pot fi abordate doar cu ambiţii pe măsura şi în timpul viitor voi încerca să sensibilizeze şi lumea antropologiei ştiinţifice care ar da un alt impuls speranţei întru uman”.

T.G. – „Foarte interesant, te rog să mă ţii la curent cu acest proiect, cu proiectul Germania, de asemenea, şi te rog notează telefonul meu”… îl dictează apăsat… îl privesc din nou în ochi… zâmbeşte… ne strângem mâinile… ies încet în străzile polisului semi-adormit… nu străbat străzi ci lumile de dincolo de litere, de dincolo de cuvânt…

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5