alp
 

Finala prezidenţiabililor, Ponta-MRU

La sfârşitul anului viitor vor avea loc alegerile prezidenţiale din ţara noastră, actualul preşedinte Traian Băsescu nemaiputând candida. Este limpede că va fi o confruntare între stânga şi dreapta, atunci se va testa maturitatea politică a electoratului românesc.
Suntem tentaţi a crede că stânga este bine înmănuşată iar candidatul său Crin Antonescu va avea în spate puternicul USL şi va câştiga comod. Lucrurile nu stau nici pe departe aşa. PSD este în momentul de faţă bine frustrat, are de două ori mai multe voturi ale electoratului decât PNL şi nu mai doreşte o împărţire jumătate-jumătate cu partenerul lui liberal. Imaginea guvernării USL suferă iar PSD se simte în stare pentru o nouă majoritate parlamentară, el având rolul cheie. Dacă zgomotosul şi incomodul PNL, acest partid de dreapta-stânga, va fi scos de la guvernare, Crin Antonescu va fi rapid debarcat de la şefia partidului şi-şi va încheia viaţa politică. Electoratul liberal va merge cu un Popescu Tăriceanu palid, dar va roi şi spre alte colţuri ale dreptei. PSD îl va propulsa pe actualul premier Victor Ponta pentru preşedenţia ţării, şi-n această calitate, cu un spate bine susţinut de stânga, Victor Ponta are şanse reale pentru Cotroceni.

La dreapta alta este situaţia. Mult aşteptatul proces de coagulare al dreptei nu se vede momentan, deşi un piedestal a fost pus prin crearea Alianţei DA, formată din Forţa Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu şi ţărăniştii avocatului Pavelescu. Acum dreapta nu mai este grupată în jurul unui lider autoritar, carismatic, cu impact puternic la public, cum a fost Traian Băsescu, sunt prea mulţi lideri, fiecare cu orgolii şi dorinţa, mai mult sau mai puţin mărturisită, de a se înscăuna pe râvnitul fotoliu de şef al dreptei unite. Dreapta trebuie să vină cu o imagine complet nouă, dacă vrea şanse reale pentru prezidenţiale, practic din afara sistemului, cu oameni noi, necompromişi, credibili. Acum, pentru mulţi oameni, unii dintre ei rudimentar informaţi, alţii îndoctrinaţi de vechiul regim comunist, dar şi de stângiştii radicali de astăzi, dreapta este sinonimă cu Mişcarea Legionară, cu monarhismul, cu boierii şi moşierii care vin să ne facă slugi. Trebuie bine şi corect promovate principiile dreptei, trebuie arătat ce oferă practic această dreaptă, libertatea individului şi drepturile sale civile, în special dreptul de proprietate, economia de piaţă, libera iniţiativă, locuri de muncă, inflaţie sub control. Dreapta nu elimină ajutoarele sociale însă acestea trebuie acordate doar celor care au cu adevărat acest drept şi nu celor care bat cârciumile. Dreapta este în mod fifesc adversara istorică a comunismului tradiţional stângist.

Şi totuşi dreapta se va uni, se va grupa în spatele celui mai credibil candidat, cel mai bine situat în sondaje, pentru că va înţelege, fie şi în ceasul al doisprezecelea, că aceasta este unica ei şansă de câştig. Cătălin Predoiu va fi susţinut de PDL, un partid încă nereformat, cu toate eforturile grupului Macovei. Independenta Elena Udrea va strânge ceva voturi dar nu poate, deocamdată, deveni lider al dreptei. Cristian Diaconescu, susţinut de Mişcarea Populară, este încă necopt pentru dura bătălie prezidenţială. Ca un pronostic personal, îl văd pe Mihai Răzvan Ungureanu un lider credibil, onest foarte bine pregătit profesional, cu studii în Anglia şi un doctorat curat, ca fiind omul în stare să-l înfrunte pe Victor Ponta, acesta din urmă având şi dezavantajul guvernării nu tocmai performante, ca să ne exprimăm elegant.
Ponta sau MRU? Dv. decideţi.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]