Florica și Grigore Marțian, o familie de dascăli ai Năsăudului

E o mare onoare să scrii despre familia profesorului, directorului Liceului Pedagogic Năsăud, inspector școlar, metodist, Marţian Grigore şi Florica.Un cuplu perfect de dascăli, devotați școlii și ținutului năsăudean pe care îi respectai înainte să îi cunoști. De fapt, povestea exemplului și profesionalismului acestei familii o auzisem, de mic copil.
Da, cu câte cuvinte frumoase ni- i descria mămica, fosta elevă a dânşilor, prezentându-ne imaginea de suflet, aceea care rămâne întipărită în inima unui copil!
Imaginea Profesorului Model îmi revine apoi în memoria mea, ca fostă elevă a Liceului Pedagogic, în care învăţam limba română cu domnul profesor iar la practică pedagogică preferam clasa d- nei învăţătoare Florica Marțian. Desigur, era sentimentul împărtăşit nu doar de mine...
Răspunsul vine singur...
Imitam modelul prin îmbrăcaminte, ţinută , mod de adresare şi mai ales, mod de gândire. Fără abatere de la principiile morale .
Dascălii de seamă au creat dascăli, oferind pe deasupra şi dăruire molipsitoare.
Apreciai spiritul oratoric , apreciai lecţiile de limba română, de metodica predării limbii române. Îţi doreai să răspunzi la lecţii şi- ţi propuneai să participi la olimpiada de limba română.
Iar dacă dânsul simţea asta, îți aducea surse de informaţie suplimentară, alimentându- ţi setea de cunoaştere.
Ca şi profesor coordonator la lecţiile ce le predai, ca propunător în Liceul Pedagogic, îi căutai sfatul şi îndrumarea. De fapt, împreună cu doamna întregeau imaginea completă , nu doar în albumul de familie ci şi în profesie şi în viaţă.
Model de părinte, Model de Om !
O caldă aducere aminte şi un fior la fel de profund respect l- am simţit nu demult!
Ce onoare mai mare decăt să ţii în mână lucrarea de licenţă a fostului tau DASCĂL, profesorul Grigore Marţian!
Da, legată într-o carte, din iniţiativa şi dragostea d- nei învăţătoare Florica Marţian, care şi dincolo de plecarea dănsului dintre noi, s -a gândit să o materializeze într- un... volum
De fapt, era mai mult decât atât: era preţuire, era respect, era ...Era.
Doar aşa, sârguinţa şi tenacitatea muncii dânsului, a celor 46 de ani de slujire a școlii, cu respect și pasiune pentru învățământul de calitate ,vor primi valoarea meritată! Aşa va mai putea să fie strânsă la piept, ţinută aproape de sufletul familiei şi de aducerea aminte. A tuturor acelora care l- au cunoscut!
Aceştia se pot găndi doar că se cuvine să scrie despre aceasta. Să continue să o facă ,aducând un gând de recunoştinţă , dincolo de moarte, adunate, ca pe o ...plăcuţă ce poate fi păstrată oriunde...în amintire şi în suflet !
Oricum, pusă într-un loc în care lumina şi căldura să o mângâie ,oricând...