Florin Hodoroga, manager Centrul Cultural Sângeorz Băi: Trebuie să-i învăţăm pe sângeorzeni să iasă din casă, să-i apropiem de actul cultural. Vom avea, după 30 de ani, stagiune de teatru, concerte, lansări de carte

          Rep.: -  Dacă până acum vorbeam despre Casa de Cultură Sângeorz Băi, acum avem Centrul Cultural „Iustin Sohorca”, o instituţie reabilitată, cu o altă înfăţişare. Vreau să ne prezentaţi un scurt istoric al Casei de Cultură din Sângeorz Băi. De câţi ani sunteţi la Casa de Cultură?

          Florin Hodoroga: - De foarte mult timp. Am început ca şi dansator al Ansamblului „Păuniţa” încă din clasa a V-a, şi am activat la acest ansamblu până când am devenit angajatul Casei de Cultură. Chiar şi în timpul facultăţii veneam acasă la repetiţii, la spectacole. După terminarea facultăţii, în 2002, am ajuns să predau la Liceul Teoretic „Solomon Haliţă” şi la Şcoala Gimnazială „Artemiu Publiu Alexi”, până în anul 2005. Chiar şi în această perioadă am activat la acest ansamblu. Din anul 2006 am devenit angajatul Casei de Cultură Sângeorz Băi, ca şi coregraf, iar după un an şi jumătate am devenit director al acestei instituţii.

          Rep.: - Sunt mai bine de 10 ani de când conduceţi această instituţie.

          Florin Hodoroga: - Chiar în această lună am împlinit 12 ani de activitate.

          Rep.: - Cum a trecut acest timp, de la preluarea acestei instituţii?

          Florin Hodoroga: - Foarte repede, deşi a fost o perioadă destul de lungă, dar cu foarte multe evenimente pozitive, dar şi negative, cu foarte multă muncă, în primul rând atât ca şi coregraf, dar şi manager. Am lucrat cu foarte mulţi oameni, pregătit multe generaţii de elevi, care s-au cunoscut aici şi ulterior au devenit soţ-soţie. A fost o perioadă grea, dar pentru mine a fost o perioadă de cunoaştere şi de învăţare. Îmi amintesc cu drag de acea perioadă, pentru că lucrat cu nea Ionică Moldovan, nea Ilie Poleac, cum îmi place mie să-i spun, am avut colegi şi profesori, care chiar dacă au lucrat cu jumătate de normă, cum ar fi Dinu Bădescu, Alina Petri, educatoarea Paraschiva Simini, am lucrat foarte bine. Am fost o echipă frumoasă. Ulterior această clădire a intrat în reabilitare şi am făcut o scurtă pauză de trei ani, în care ne-am mutat, temporar, într-o clădire unde nu am prea putut organiza acţiuni culturale. Foarte multe activităţi au fost organizate în aer liber, dar am învăţat multe şi în această perioadă. Iată că, acum suntem într-un sediu nou şi pot să spun că o luăm de la zero. Încă nu avem toate dotările necesare pentru un Centru Cultural , pentru că în proiectul de reabilitare dotarea a fost minimă. Din păcate definitivarea proiectul durează foarte mult. Proiectul a fost depus în 2009, iar noi am intrat în Casa de Cultură în toamna lui 2017.

          Rep.: - Faţa instituţiei s-a schimba în bine. Este un adevărat Centru Cultural. Chiar şi în această perioadă, Ansmablul „Păuniţa” a fost prezent la foarte multe evenimente şi a cam cules laurii festivalurilor la care a fost prezent. Te felicit pentru faptul că eşti un coregraf energic şi vii cu propria viziune, lucru care, din păcate, se întâmplă din ce în ce mai rar. Foarte mulţi dintre coregrafii judeţului au preluat coregrafiile domnului Corneliu Botoş, şi bine au făcut, dar trebuie să venim şi cu propria viziune. Ansamblul „Păuniţa” s-a remarcat prin autenticitate, prin frumuseţe. Ai avut norocul să ai şi Taraful tradiţional alături de tine, cu voci foarte bune, şi amintesc aici pe cadrele noastre militare de acum , surorile Hoza, care au impresionat mereu publicul.

          Odată cu inagurarea noului Centrul Cultural, viaţa culturală din Sângeorz Băi a căpătat o altă formă. Cum este structurat noul centru? Biblioteca se regăseşte tot în cadru Casei de Cultură?

          Florin Hodoroga: - Pot să spun că la actualele cerinţe spaţiul este destul de limitat. Pe lângă cele trei săli de spectacole –pe care le-am personalizat: Sala de spectacole şi concerte „Siminic Filimon”, prin care vrem să păstrăm în memorie numele celui care a fost prim solist la Opera din Iaşi şi Cetăţean de Onoare al oraşului, Sala de conferinţe „Laurenţiu Oanea”, după marele notar născut la Sângeorz Băi, care a semnat, acum 100 de ani, actul Unirii, iar Sala de repetiţii a fost denumită după regretatul profesor de muzică şi dirijor al Ansamblului „Păuniţa”, Larion Todică, care a activat şi la Bistriţa, în Ansamblul „Cununa” de la Palatul Culturii, un om deosebit, care mi-a fost şi profesor. Mai avem sus o cameră, un birou unde am primit un pian donat de la doamna profesoară, dr. Modola, un pian valoros, pe care a cântat şi Sigismund Toduţă, iar profesorul Ioan Pop ne-a dat şi o pianină electrică pe care studiază elevii cu profesoara Daniela Clapa, profesoară de muzică, referentul nostru muzical, care face, împreună cu elevii, cursuri de pian, clape, chitară, canto. Dar vom încerca să închegăm şi o grupă de teatru.

          Mai avem patru birouri, două spaţii la parter unde va reveni Biblioteca Orăşenească, deşi am avea nevoie şi noi de un spaţiu mai vast, pentru a putea desfăşura activităţi specifice, ca la Bistriţa. Deocamdată este suficient pentru un nou început cultural. Pot să spun că la Sângeorz Băi n-am mai avut o piesă de teatru de vreo 30 de ani. Îmi amintesc că în copilărie, la Casa de Cultură, am văzut foarte mulţi artişti: Angela Similea, Jean Constantin, până şi Festivalul „Mărul de Aur” se ţinea la Sângeorz Băi. Activităţile culturale se organizau la Muzeul de Artă Comparată, unde vine lume deosebită, atât din ţară, cât şi din străinătate. Toţi cei care trec pe acolo rămân cu impresii frumoase.

          Recent, am avut acţiuni culturale şi la Centrul de Tineret Ortodox „Ioan Bunea”, cu ajutorul părintelui Paul Gavriloaie, care ne-a ajutat foarte mult, inclusiv cu cazarea şi masa participanţilor la Festivalul de Folclor pentru copii şi tineri.

          Am adus două piese de teatru, şi pot să spun că lumea a fost încântată. „Dragoste cu năbădăi”, cu Sorin Misirianţu, în luna februarie, iar săptămâna trecută a fost o piesă extraordinară în interpretarea lui Sorin Misirianţi şi Ioan Isaiu, „Amantul înşelat”. Tot cu ajutorul părintelui Paul Gavriloaie am luat legătura cu doamna Camelia Hâncu, un regizor cu care vom colabora. Luna viitoare va veni cu o piesă de teatru cu actorii Elena Ivanca, Ioan Isaiu, cu o piesă din folclorul moţilor din Munţii Apuseni. De asemenea, am avut Teatrul pentru copii din Cluj cu „Fram, ursul polar”, care a avut mare succes, dar şi lansarea de carte a domnului Grigore Cartianu. Vineri, începând cu ora 13, vom avea o nouă lansare de carte.

          Vrem să organizăm, în colaborare cu Liceul „Solomon Haliţă”, un eveniment lunar, începând cu luna martie, cu personalităţile sângeorzene care şi-au adus aportul la realizarea Marii Uniri. Vom începe cu Iustin Sohorca, invitat fiind domnul Alexandru Dărăban.

          Rep.: - Taraful tradiţional este unic în felul de interpretate, care a făcut cinste oraşului şi ţării. A cutreierat ţara, dar a fost şi în străinătate, de unde s-a întors cu premii importante. Ce face „Taraful” acum?

          Florin Hodoroga: - Taraful tradiţional este sinonim cu Sângeorz Băi, este un brand al oraşului. Din oraşul nostru au fost foarte mulţi instrumentişti, care au acoperit tot nordul judeţului la nunţi. La noi, au fost şi sunt încă foarte mulţi instrumentişti tradiţionali. În anul 2002 a renăscut cumva  acest taraf tradiţional. În acel an am fost la un concurs naţional al tarafurilor din Mamaia, unde Ionică Moldovan şi fraţii Petre şi Sorin Adam au luat marele premiu, câştigând foarte mulţi bani, concurs care a avut un juriu renumit, doamna Comişel, fiind prezentaţi de doamna Mărioara Murărescu. La acest concurs au participat tarafuri putenrice din Moldovan, taraful din Hunedoara, dar pe ei nu i-a văzut nimeni niciodată. Cu sprijinul domnul Nicolae Gălăţean şi al dirijorului Ştefan Cigu am ajuns la acest festival. Pot să spun că de la domnul Gălăţean, am învăţat foarte mult, la fel şi de la  domnul Ioan Simionca, de la Bistriţa. Au fost unici, cu opinci, cu cămăşi albe şi pantaloni albi, cu pălării. De atunci au fost invitaţi la foarte multe spectacole. Inclusiv domnul Grigore Leşe ne-a invitat la spectacole în Bucureşti, cu Ionică Moldovan, Petre Adam şi Ilie Poleac. Ionică Moldovan fiind primaş, Dănuţ Gabor Poleac, care a luat a doua oară Marele Premiu din nou, la Gherla. La vioară mai cântă şi Ilie Poleac. Sunt familii întregi care cântă. Sunt în taraf şi mulţi „contralăi”, care cântă atât pe braci, pe contră, cât şi pe contrabas, gordună, cum spune noi, Petrică Adam, Sorin Adam, Petre Adam, bunicul celor doi, mai sunt Ioan Moldovan II, foarte mulţi. Peste tot am luat premii foarte importante.

          Am fost la prima ediţie a Festivalului de Tarafuri şi Fanfare la Muzeul Satului, organizat de Editura Intact, unde ne-a văzut Grigore Leşe şi de atunci ne-a chemat la Sibiu, la Iaşi, la Suceava, profesorul Dejeu a venit şi a înregistrat taraful, care  acum se luptă să introducă taraful tradiţional în UNESCO. Centrul Creaţiei şi Conservării Naţionale Cluj, prin profesorul Mircea Câmpeanu, a făcut un CD cu taraful tradiţional, la care primaş a fost Dani şi Ilie Poleac, o înregistrare foarte bună. Pot spune că sunt un brand, cu melodii tradiţionale unice. Atunci când ei cântă parcă vezi scene din „Ion”, din operea lui L. Rebreanu, Coşbuc. Sunt nişte oameni extraordinari.

          Rep.: - Să vorbim puţin şi despre Ansamblul „Păuniţa”, care, de asemenea, este o mândrie pentru Sângeorz Băi.

          Florin Hodoroga: - Pentru mine este o cinste şi o onoare că sunt coregraful acestui ansamblu. Niciodată nu am crezut că voi conduce acest ansamblu. Am lucrat şi la alte instituţii, am primit oferte să vin la Bistriţa, dar mi-a fost greu să plec din Sângeorz Băi. Îmi iubesc localitatea, este linişte. Turiştii care vin aici vin să caute linişte, nu doar pentru apele minerale.

          Acest ansamblu s-a înfiinţat în anul 1971, la iniţiativa autorităţilor de la Bistriţa, în frunte cu Corneliu Botoş. S-a stabilit atunci un repertoriu naţional. Ansamblul a primit această denumire la prima ieşire din ţară, la un festival internaţional din Franţa, în 1971. Au urmat şi alte festivaluri internaţionale, cum ar fi Aroma Turcia în 1974, Emiratele Arabe în 1979. La Căminul Cultural exista o formaţie de dansuri, condus de profesorul Ilişiu Vasile, care era director cînd am ajuns eu ca şi coregraf, în 2006. Foarte mulţi ani a fost coregraf domnul Maxim Petri, care a fost coregraful meu, care şi acum mă ajută, pregătim împreună spectacolul de Paşti. Am strâns generaţia 80, 90, care vin cu drag la repetiţii. Ne întâlnim o dată pe săptămână şi pregătim un moment coregrafic foarte frumos. Am avut şi un spectacol inaugural în 10 decembrie, unde, de asemenea, domnul coregraf Maxim Petri m-a ajutat foarte mult.

          Ansamblul a avut pe tot parcursul o activitate foarte bogată, cu câte o lună de reprezentaţii şi spectacole la Neptun, la fiecare serie de turişti prezentau spectacole la Hotelul Hebe, în parc, au avut spectacole în Polonia, Turcia, Bulgaria, Letonia, dar şi în ţară, la diferite spectacole, concursuri şi festivaluri.

          În anul 2007 am ajuns în Portugalia, fiind prima mea ieşire ca şi coregraf în afara ţării, dar primul spectacol, ca şi coregraf, în ţară, l-am avut la „Sâmbra oilor” la Ilva Mare. Aveam foarte mulţi copii mici – 20 de perechi, mari, vreo 15 perechi. Nu aveam cu ce să mergem. Am închiriat un autobuz şi i-am urcat pe toţi, copii, părinţi, toţi. Şoferul mi-a spus să urcăm „câţi intră”. Ţin minte că lumea se uita cum coboară atâta lume din maşină. A fost primul meu spectacol. Am mai fost în Grecia, Polonia, la Zakopane,  unde iarăşi taraful a avut mare succes, pe Litoral.

          Rep.: - Ce părere aveţi de faptul că în ultima perioadă vi s-au cam împrumutat „Păuniţele” şi de alţii?

          Florin Hodoroga: - Cum să vă spun, eu dacă aduc un costum din altă zonă, şi îl pun în spectacol coregrafic, trebuie să fac un dans din zona respectivă. Păuniţele s-ar putea purta dacă faci, de exemplu, un obicei de nuntă din Sângeorz.  Am găsit chiar, într-un almanah vechi, în care scrie că: Ştiaţi că în localitatea Sângeorz Băi se poartă o podoabă capitală numită „Păuniţe”, purtate de domnişoarele de onoare, care se chemau „chemătoare” sau „druşte”.  Şi trebuie să specifici acest lucru. Dar mie nu-mi place să critic. N-aş avea curajul să apar pe scenă cu o podoabă ornamentală tradiţională pe scenă fără să-şi aibă locul acolo. Dacă ne uităm în arhiva Ansamblului „Păuniţa” şi în arhiva lui Maxim Dumitraş veţi vedea cum se poartă păuniţele - perfect drepte. Trebuie să ai grijă să respecţi costumul tradiţional, indiferent din ce zonă provine. Pentru că trebuie să te reprezinte: în ce context îl porţi, de ce-l porţi, ce informaţii ai despre acel costum. Este important. Este o emblemă a Sângeorzului şi nu va putea fi niciodată o emblemă a altei zone. Cum nu poţi să te îmbracă în costum de căluş din Oltenia şi să faci un căluşar transilvan. Sau să faci un dans cu botă pentru că aşa ţi-a venit ţie. Bota are o semnificaţie, e de origina pastorală. Trebuie să-i dai sens pe scenă acelui element.

          Rep.: - Ştiu că eşti foarte atent la felul în care apari pe scenă şi te felicit pentru acest lucru.

          Florin Hodoroga: - Da, este important pentru mine. Le spun şi părinţilor să nu îmbrace copiii în acele haine kitch-oase, acele dantele cusute din plastic. Nu este OK. Dar pentru asta este nevoie de educaţie. De exemplu, pentru a participa la Hora Someşană, la care eşti obligat să îmbraci haine tradiţionale, sigur nu toţi se îmbracă, dar mulţi îşi cos haine pentru a merge la Hora Someşană. În aceste localităţi – Sângeorz Băi, Maieru, lumea a început să facă nunţi tradiţionale, cu steag, să coase haine, e un lucru bun. O bunică a unei dansatoare, de vreo 6-7 ani, ţese într-una pentru acel şorţ din faţă, numită la noi „Mărunţica”.

          Rep.: - Pornim de la tradiţii, pentru că o parte din cei care au fost la Marea Unire erau îmbrăcaţi în costume populare, şi aşa s-a ştiut din ce zone provin. Pornind de aici, ajungem la anul Centenarului Marii Uniri. Ce pregătiţi, la Sângeorz Băi, pentru acest eveniment?

          Florin Hodoroga: -  Weekend-ul acesta urmează ca o delegaţie a Asociaţiei Culturale Ginta Latină să participe la Nisporeni, la dezvelirea unei troiţe de lemn pe care am comandat-o la meşterii populari din Bârsana, apoi vom merge la cel mai mare marş al unirii din Chişinău. De Ziua Eroilor, din mai, vrem să prezenăm un spectacol cu temă naţională, iar în 1 decembrie să facem un spectacol comun cu Ansamblul „Moştenitorii” din Nisporeni . Eu am o propunere, care sper că va fi acceptată, ca în luna decembrie să putem dezveli bustul lui Laurenţiu Oanea, pentru că în Sângeorz Băi este un singur bust, cel a lui Solomon Haliţă. Ar urma să avem şi un bust a lui Artemie Publiu Alexi, în curtea Şcolii Gimnaziale ce-i poartă numele. Trebuie să ne cinstim eroii locali, aşa cum ne mândrim cu cei trei Cetăţeni de Onoare din generaţia tânără, Ioana Nicolae, Dan Coman şi Marin Malaicu Hondrate. Avem în fiecare an o tabără de literatură, vara fiind în staţiunea noastră şi celebrul scriitor Mircea Cărtărescu, care s-a finalizat cu „Cartea Sângeorzului”. În aprilie va fi a doua ediţie a acestei tabere, în oraşul nostru poposind mari nume ale literaturii.

          Rep.: - În acest an, continuă şi evenimentele devenite tradiţionale.

          Florin Hodoroga: - La iniţiativa domnului primar, în colaborare cu Asociaţia Crescătorilor de Taurine, continuăm sărbătoarea străbunilor – Măsura laptelui, iar în toamnă vom reveni cu sărbătoarea „Alesul”, atunci când păstorii coboară din munte. Vor fi evenimente frumoase, cu concursuri pentru gospodari, dar şi cu spectacole folclorice. În agenda noastră este şi Festivalul de Folclor pentru Tineri „Păuniţa”, pe care dorim să-l extindem la nivel internaţional. El va avea loc de Rusalii.

          Rep.: - Cum vezi povestea Centrului Cultural din Sângeorz Băi, după rebrandurire?

          Florin Hodoroga: - Nu este uşor, pentru că sunt pus într-o ipostază nouă. Trebuie să văd ce doreşte publicul. Trebuie să-i învăţăm pe sângeorzeni să iasă din casă, de la televizor şi de pe reţelele mobile şi cu ajutorul dascălilor şi a preoţilor să apropiem elevii de actul cultural. Sperm că vom auzi doar lucruri frumoase de Centrul Cultural Sângeorz Băi.

          Rep.: - Ce înseamnă să fii sângeorzan?

          Florin Hodoroga: - Ca să-l parafrazez pe primarul nostru, sunt mândru că sunt sângeorzan.  Sunt bucuros că m-am născut aici, că fac ce pot pentru oraşul meu şi că acest borcut a făcut oameni cunoscuţi în domeniul culturii.

          Rep.: - Mulţumesc pentru aceste informaţii pe care le-aţi transmit cititorilor noştri şi vă urăm succes în activitatea managerială.