A fost deportată, împreună cu saşii, la 5 ani ! Edith Hebrank: Am așteptat 70 de ani să revin la Bistriţa. Emoțiile au fost atât de mari la revederea orașului unde m-am născut, încât am fost copleșită și am plâns

Edith Hebrank, o doamnă foarte simpatică în vârstă de 75 de ani, este una din miile de persoane care au fost nevoite să își părăsească, împreună cu familia, locul în care s-a născut și unde a făcut primii pași din viață.
Impresionanta ei poveste a început în urmă cu 70 de ani, în frumosul nostru oraș Bistrița. De aici ea a fost luată, împreună cu întreaga familie și trimisă înspre Austria și Germania.
Probabil mulți vor spune că așa ca doamna Edith, mai sunt mii de persoane, însă ceea ce nu știu ei, este faptul că ea revine în orașul în care s-a născut și și-a petrecut o scurtă perioadă de timp, după 70 de ani.
”70 de ani este o perioadă foarte lungă. Mă simt emoționată să fiu din nou acasă”. Acestea au fost primele cuvinte pe care Edith Hebrank le-a spus, vizibil emoționată, probabil neașteptându-se ca cineva să îi cunoască povestea și să o facă cunoscută.
”Am ajuns acasă! Am așteptat 70 de ani și este o perioadă foarte lungă. Emoțiile au fost atât de mari, la revederea orașului unde m-am născut, încât am fost copleșită, nu am reușit să mă abțin, și am plâns.”
Dar cum vi se pare acum orașul, cum l-ați regăsit... ”Cu totul schimbat, din toate punctele de vedere. Casele, străzile, oamenii, totul. Păi atunci când am plecat, îmi amintesc că, și străzile aveau denumiri nemțești. Încă nu am uitat că bunicii mei stăteau pe strada Hinter-Gasse iar eu împreună cu mama, tata și frații mei pe strada Fischer-Gasse.”
Încă vă mai amintiți aceste lucruri după atâta timp?... ”Păi încă îmi mai amintesc unele nume ale persoanelor care stăteau în oraș, însă cele mai multe amintiri le am din poveștile pe care mama și bunicii mei ni le spuneau. Tot timpul ne vorbea despre Bistrița, despre locul unde ne-am născut și am trăit o scurtă perioadă a copilăriei.”
”Mâine, 14 Septembrie, o să se împlinească 70 de ani de când am fost chemați cu toții în Centrul Orașului, și trimiși spre Austria și Germania.”
Dar ce vă mai amintiți de drum?...”Mama, bunicii și frații mei, am fost trimiși cu autobuzele la Dej. De acolo am fost urcați într-un tren și trimiși spre Germania. Am plecat 2 surori și 2 frați, iar cand am ajuns în Austria unul dintre frați, micuț fiind, din păcate a murit. Însă tot aici s-a născut cea de-a treia surioară. Într-un final, odată ajunși la destinație, nu am rămas foarte mult timp, stabilindu-ne într-un final în S.U.A.
Și totuși, cum de nu v-ați mai întors în tot acest timp la Bistrița?...”Ca să fiu sinceră, nu mai era nimic aici pentru noi. Nu ne mai lega nimic de Bistrița, având în vedere că toată familia a plecat, toți prietenii. Pe lângă asta, nici limba nu o mai cunoșteam și nu o cunosc, pentru că eu eram micuță când am plecat, și dacă nu am mai folosit limba română în familie, am uitat-o.”
Cu ce impresie a-ți rămas în scurta perioadă petrecută acasă, după atâta timp?... ”Am rămas profund impresionată de frumusețea locului. De faptul că oamenii își îngrijesc foarte frumos casele și gospodăriile. Chiar astăzi am fost într-o mini excursie la Tihuța, și mi-a plăcut foarte mult ce am văzut, iar ospitalitatea oamenilor este ceva de nedescris. Mi-a plăcut foarte mult.”
Sper ca doamna Edith Hebrank și soțul ei, să fie sănătoși și să se întoarcă și la anul sau chiar mai repede acasă, pentru că sunt legați, cu atât de multe amintiri, de acest loc frumos. Aici și-a petrecut doar primii 5 ani din viață, însă evenimentele petrecute și povestea pe care a trăit-o este una cu totul impresionantă.