Frunzărind amintiri

,,Prezentul curge din trecut”

(Raveca Vlaşin)

Un album liric despre sat ne propune conjudeţeana , bistriţenilor şi a năsăudenilor, poeta Raveca Vlaşin, originară din Mintiu, în cel de al patrulea său volum de versuri ,,Fresca amintirilor albastre”( Editura ,,Astra-Dej”, 2008).

Avem de a face cu o ,,imposibilă întoarcere” într-un spaţiu care s-a schimbat şi care este asaltat de radicale transformări: ,,Că nu mai e ce-a fost sătucul meu,/ Iar viaţa-n el îşi seacă-ncet izvorul.”(,,Satul meu”). Revenirea în lumea rurală înseamnă o melancolică privire retrospectivă, o vizită în faţa unor ,,fresce”, care parcă au nevoie de explicaţiile unui ghid, pentru ca sensul lor să poată fi descifrat.Poeta nu are nevoie de un ghid, de un interpret al ,,frescei” rurale fiindcă are la îndemână amintirile sale, pe care le-a adunat în albumul sufletului şi în momentele de regăsire interioară ea le frunzăreşte , mai vărsând câte o lacrimă, mai scriind câte un epitaf pe o imaginară cruce de lemn de Săpânţa.

Aceasta fiind tematica noului său volum, ea şi-a ales în cosecinţă modalităţile discursului poetic:versuri amintind de tonalităţi din lirica lui Octavian Goga, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif, romanţa şi doina populară.

Poeta revine în satul obârşiilor pe undele amintirilor: ,,Îmi văd satu-n amintirea/ care mă încearcă./Doru-mi paşte peste file/Gândul mă debarcă/ Într-o vreme ce-n uitare/ Se scufundă-ncet” ( ,,Amintire”).Vâslind cu ,,pana” prin intermediul poeziei, Raveca Vlaşin, se întâlneşte la ceas de taină cu ,,străbunii”. Ea este conştientă de faptul că reperele morale ale satului încep să fie altele: ,,Desluşim un alt ecou/ Căutăm alte repere /Trainice sau efemere” ( ,,Străbunul”).

Revenirea în raiul rural este asociată trecerii ireversibile a timpului: ,,Sub cumpăna timpului,/ Secera destinului” ( ,,Străbunul”). Întoarcerea ,,acasă” înseamnă o reconstituire pe baza amintirilor a chipurilor bunicilor, a părinţilor, a tovarăşilor de joacă din copilărie, a unor personaje pitoreşti ale satului, retrăirea intensă a bucuriilor provocate de sărbătoarea Crăciunului.

Poezia ,,Bunica”conţine versuri reuşite: ,,La glasul bunicii mele/ Tremura cerul cu stele/...În şorţul bunicii mele,/ Încăpea cerul cu stele”.Stihurile acestea par a aminti de lirica simplă, dar profundă a lui Grigore Vieru.

Satul Rodicăi Vlaşin este şi un loc spiritual, păstrător de obiceiuri , credinţe şi tradiţii. Ca în romanul ,,Ion” al lui Liviu Rebreanu, feciorii satului se adună la horă ( ,,La horă-n sat”), merg ,,la coasă”, la seceriş, la ,,fân”, femeile şi fetele ţes pânză. Evocarea satului seamănă cu atmosfera poeziilor lui Octavian Goga ( ,,Casa noastră”), iar notele de pastel ale poeziilor Rodicăi Vlaşin amintesc de stilul lui George Coşbuc. Figurile pitoreşti ale satului sunt personalizate: ,,Moş Toader”, ,,Mătuşa Mărioara”. Multe poezii sunt aproape nişte doine populare ( ,,De cătănie”) sau romanţe. Citindu-le aştepţi parcă să-l auzi pe Ion Dordoi interpretându-le ( ,,De ani întregi”, ,,Mama”).

Ultima parte a volumului se întitulează ,,Căntece” (Versuri pe teme folclorice). Poeziile sunt însoţite de transpunerea pe note a melodiilor .

Satul poetei, numit metaforic o ,,frescă”, admirată cu ochii amintirilor, alimentează sufletul poetei: ,,Prezentul curge din trecut” ( ,,Zori de zi”). S-ar putea spune că poeta Raveca Vlaşin îi face satului său o respiraţie gură la gură, încercând să-l salveze. Conştientă că demersul ei este zadarnic, poeta îşi mută dorurile originilor în amintiri, pe care şi le provoacă uneori dureros, sau le proiectează în vis: ,,În hieroglifa viselor fugare/ Îşi face schiţa vremea viitoare” ( ,,Calendarul”).

Raveca Vlaşin şi-a decantat liric o biografie rurală, de care se simte legată cu mii de fire invizibile. Sensul major al prezentului volum este marea ei iubire pentru un univers ameninţa, satul. Poeta ni-l evocă şi ne cheamă la o cină de taină, înainte de sfârşitul lui tradiţional.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5