Gagarin, ca şi Neil Armstrong s-au întâlnit cu extratereştrii

Despre „întâlnirile cosmice” ale lui Iuri Gagarin vă relatasem cu câteva luni în urmă, însă acum, când primul om care a păşit pe Lună a plecat dintre noi (25 august 2012, la 92 de ani), rememorăm câte ceva din existenţa acestui memorabil personaj al aventurii primului om în praful selenar şi poate nu numai atât. „A fost printre cei mai de seamă eroi americani nu numai al timpului său, ci al tuturor timpurilor”- a spus în cuvântul său preşedintele Statelor Unite, Barack Obama.
Era în 20 iulie 1969, iar cei trei cosmonauţi americani se aflau în spaţiul circumlunar. Michael Collins a rămas apoi să staţioneze în capsula „Columbia” ce sateliza Luna, iar Edwin Buzz Aldrin şi Armstrong au coborât cu „Eagle” (Vulturul) în Marea Liniştii, pe Lună. Aselenizând, Buzz Aldrin a rămas în modulul selenar (parcă pentru a-l păzi ...de cineva), iar Armstrong a fost cel care a coborât în colbăria lunară. (Scara s-a dovedit a fi prea scurtă şi Neil a stârnit praful.) Buzz Aldrin mărturisea mai târziu: „Chiar dacă niciodată doi oameni nu s-au aflat vreodată la o aşa depărtare de pământ, nu ne-am simţit singuri, ştiind că întreaga lume călătoreşte cu noi.”
Şi nu numai atât, căci părea să fie încă cineva prin preajmă în cutezătoarea misiune, fiindcă îndată după ce Neil a rostit „Un pas mic pentru om: un pas uriaş pentru umanitate”, comunicarea radiofonică s-a întrerupt vreme de două minute sănătoase şi ceva. S-a întrerupt pentru public, fiindcă cei din Houston n-au vrut să afle lumea largă .....ce nu era pregătită să afle. Convorbirea ce a avut loc între selenauţi şi Houston a fost înregistrată de unii radioamatori (între care sigur şi Uniunea Sovietică poate purta între alţii numele de „radioamator”):
„ -Ce-a fost asta, Dumnezeule? Ce-a fost?... Este tot ceea ce vrem să ştim... Sunt enorme!... Pur şi simplu sunt enorme... Nu, nu e din cauza distorsiunii câmpului... Suntem bine, dar am deascoperit nişte vizitatori.... Da, au rămas aici de mult timp, dacă e să judecăm după instalaţiile lor.”
Cei de laNASA au scos afară gin sala de urmărire pe cei care nu erau de strict folos şi au încercat să-i liniştească pe selenauţi.
Sunt lucruri pe care autorităţile –atât americane, cât şi sovietice- le ascundeau cu grijă şi chiar cu spaimă de marele public, devreme ce nu puteau explica ceea ce se petrecea. Minţind „ca un ziar burghez”, propaganda sovietică spunea de zor: „cosmonauţii noştri au fost în Cosmos şi nu L-au întâlnit pe Dumnezeu”.