GÂND ROMÂNESC

De curând, am fost la redacţia ziarului RĂSUNETUL şi am primit, în dar, GÂND ROMÂNESC, revistă lunară de cultură, ştiinţă şi artă, Nr.3(31) martie 2011.

Mulţumesc, Menuţ Maximinian pentru bucuria pe care am trăit-o citind în această publicaţie valoroasă, despre care nici nu ştiam că există, multe texte ce mi-au hrănit spiritul. Vă împărtăşesc, în câteva rânduri, o primă impresie asupra acestei lecturi de suflet.

Mă opresc mai întîi asupra cuvintelor scrise de George Baciu despre faptul, necunoscut de mine, şi anume, că, Franz Liszt a compus o Rapsodie română.

„Franz Liszt, unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor, originar din Ungaria (deşi n-a ştiut niciodată să vorbească în această limbă), a folosit în creaţiile sale elemente din folclorul maghiar. Puţini cunosc faptul că el a fost atât de impresionat de muzica populară românească încât a compus o Rapsodie română.”

George Baciu ne arată cum a ajuns Liszt la Bucureşti în 16 decembrie 1846 şi cum a fost întâmpinat ca un prinţ, apoi ne vorbeşte despre concertele susţinute şi cum domnitorul Dimitrie Sturza a bătut monedă de aur comemorativă în cinstea evenimentului.

După 85 ani de la naşterea Rapsodiei române, compozitorul ungur Bela Bartok a descoperit un exemplar „pe un raft prăfuit al Muzeului Liszt de la Weimar şi i-a atras atenţia muzicologului român Octavian Beiu”. După ce a fost găsit originalul compoziţiei, în arhiva Societăţii Prietenilor Muzicii de la Viena, prin grija lui O. Beiu, a avut loc premiera Rapsodiei române în data de 17 decembrie 1931 la Ateneul Român din Bucureşti.

Din revista GÂND ROMÂNESC, editată de Asociaţia culturală Gând românesc, Gând european şi Editura Gens Latina, ALBA IULIA, nu lipseşte poezia ce pretutindeni în lume a fost prima formă de creaţie literară. Capitolul Catharsis, cuprinde poezii şi proză de înaltă ţinută. Între altele, am citit şi creaţii ale unor artişti pe care i-am cunoscut prin intermediul postului de televiziune TVR Cluj: Mircea Vaida-Voevod şi Maria Vaida-Voevod.

Vă propun câteva versuri scrise de Mircea Vaida-Voevod: „Am zidit catedrale de nori/ şi turnuri singuratice, păgâne,/ e seară şi mă-ntreb la trecători,/ în urma noastră ce va mai rămâne?/ Iubito te aud umblând în timp,/ prin sufletu-mi ca într-o catacombă,/ atingerea de pasul tău o simt/ în somnul meu ca printr-o zi de toamnă/ o căprioară limpede sau roua/ lăsându-se pe culmi./ Sunt vechi, coclit, cărunt, dar nu învins,/ căci mi s-a dat măsura/ să te iubesc şi numai eu te ştiu citi ca pe de rost Scriptur”.

După ce am citit poeziile soţului şi textul: „În tren” a soţiei, m-am bucurat că i-am cunoscut la TV într-o emisiune de cultură pe scriitorii Vaida-Voevod şi am gândit să spun...: Aduceţi cât mai des scriitorii în faţa televizorului să fie cunoscuţi, văzuţi de oameni.

Editorialul scris de Vasile Fanache intitulat: Un continuator al tradiţiei: Virgil Şerbu Cisteianu ne captivează de la început: „Puţini sunt oamenii provideţiali, pasionaţi de înfăptuirea unor iniţiative ieşite din comun, capabili să fundamenteze noi direcţii de existenţă culturală. Ori să reia firul întrerupt de vicisitudinile vremurilor a unor începuturi încărcate de speranţe. Lor li se cuvine calitatea de întemeietori, dotaţi cu harul de a promova în cenuşiul vieţii culturale un drum al progresului, adunînd laolaltă talentele răspîndite în activităţi sterile prin lansarea unor repere înnoitoare şi convergente, în măsură să determine o tradiţie benefică tuturora. Astfel se cristalizează un ideal de viaţă, în stare să învingă complexele provinciale şi să exprime triumful unei idei.”.

Impresionant este şi textul scris de Gheorghe Florescu intitulat: Matila C. Ghyka – gânditor paradigmatic din care aflăm descrieri ale acestei personalităţi ce aparţin mai multor scriitori, între care Mircea Eliade: „Vorbea o limbă românească pură şi somptuoasă, a cărei perfecţiune m-a surprins la cineva care trăise atât de mult departe de ţară, a cărui soţie era englezoaică şi care scria exclusiv franţuzeşte şi englezeşte. Am descoperit, cu aceeaşi surprindere, că era la curent cu literatura şi cultura românească modernă, că admira pe Nae Ionescu şi pe Lucian Blaga, că citise aproape toţi românii contemporani.”

Drum bun în LUMINĂ, GÂND ROMÂNESC!