Gânduri pentru Ioan Mititean la 80 de ani

 IOAN MITITEAN – Năsăud

(învăţător, corespondent de presă, publicist,

animator cultural, membru Astra, vicepreşedinte al Despărţământului, președinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Năsăud.)

 

Pentru învățătorul meu, Ioan Mititean ar trebui să scriu o carte complexă, atâtea aș avea de spus. Dar, din motive cerute de editor va trebui să mă rezum la aceste rânduri în care îmi face o mare plăcere de a portretiza o personalitate a zilelor noastre, cu o biografie deosebit de bogată și o activitate cărturărească de excepție, activitate prin care se detașează net de numeroșii săi contemporani, întrucât a fost un dascăl de înaltă ținută vocațională, respectat de numeroase generații de copii și părinți, apreciat de lumea cărturarilor din care cu mândrie, face parte. Învățătorul meu mi-a deschis drumul spre o lume nouă, diferită de lumea gospodăriei țărănești, specifică gersanului rebrișorean, pentru că deseori era oaspetele casei noastre, inițiind discuții interesante cu părinții mei Mihăilă și Varvara, discuții în care s-a decis destinul meu, dar mai ales al fraților mei mai mici. Cine l-a ascultat pe dascălul Ioan Mititean, elevi sau părinți, a avut numai de câștigat, și-a hotărât viitorul prin studiul cărților, prin acceptarea unor meserii sau a unor profesii superioare.

În cei 17 ani cât am lucrat ca profesor la Rebrișoara, ne-am intersectat de nenumărate ori în problemele de interes local, comunitar, pentru că Domnia Sa, ca vicepreședinte sau director de Cămin Cultural, organiza simpozioane pe teme locale, mult apreciate de profesorul bucureștean etnolog Nicolae Dunăre (coordonatorul Monografiei judeţului Bistriţa-Năsăud - 1977), simpozioane care au deschis drumul spre o monografie necesară și utilă comunității. M-a antrenat în instruirea unor formații artistice ale Căminului Cultural (Călușarii însurați, Brigada artistică, Ansamblul „Izvorașul”, basist în formația de cor, membru în formația de teatru...). Eram martorul celor peste 20 de ediții ale festivalului local pe care l-a inițiat – „Primăvara rebrișoreană” – festival al cântecului, jocului și portului popular local, o sărbătoare a întâlnirii fiilor satului.. L-a nevoie m-a îndemnat să preiau Biblioteca comunală sau direcțiunea Căminului Cultural. Îl interesa ca problemele cultural-educative să meargă bine, atrăgând la Căminul cultural pe cei mai destoinici dascăli.

Transferat la Năsăud, activitatea Domniei Sale lua alte proporții pentru că se implica în acțiuni educative specifice școlilor de la oraș. Era de admirat. Nu obosea niciodată, devenind un mentor important al generațiilor de dascăli tineri. Ne-am intersectat din nou, după ce și eu m-am mutat la Năsăud, pentru ultimii 25 de ani de carieră, dar mai ales în ultimul sfert de veac, când împreună cu alți intelectuali, funcționari sau liber profesioniști am decis să ne facem utili țării și comunității prin ASTRA (Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), susținând acţiuni educative concrete, apropiate de localnici, Domnia Sa îndeplinind cu entuziasm funcția de vicepreședinte al Despărțământului năsăudean, funcție prin care contribuia la realizarea și împlinirea Programului anual astrist.

Aici, la Năsăud am întâlnit prin intermediul Programului  ASTREI, numeroase personalităţi culturale din ţară, în cadrul unor manifestări de mare amploare, cum ar fi: dezvelirea busturilor Veronicăi Micle şi a lui Eminescu, a Lupei Capitolina și statuii lui Ferdinand I Întregitorul (ultimele trei fiind donate de Dr Gh. Traian Dascăl), tabăra internaţională Acasă la noi, Deniile eminesciene, numeroase lansări de carte, adunări astriste, comemorări şi aniversări care au orientat paşii oaspeţilor spre Comoara oraşului, spre a ne aminti de înaintaşi, de cei care au marcat viaţa spirituală a ţinutului, transformându-l în Panteonul Ţării Năsăudului, identic cu un muzeu-lapidarium în care pietrele funerare însumate la un loc înseamnă de fapt istoria Năsăudului, o istorie, care în viitorul apropiat ar trebui să se constituie într-o carte despre Comoara năsăudeană.

În ASTRA a contribuit la crearea unor cercuri noi, a făcut deplasări pe cont propriu la acţiuni culturale astriste din ţară şi unde a prezentat Năsăudul în toată splendoarea lui, cu tradiţiile lui, cu personalităţile lui, cu administraţia locală implicată eficient în actul contemporan de cultură şi educaţie. În felul acesta imaginea Năsăudului era bine cunoscută în ţară şi chiar peste hotarele ei, prin participările la adunările anuale ale Asociaţiunii de la Braşov, Constanţa, Făgăraş, Sângeorgiu de Pădure, Lipova, Sf. Gheorghe, Orăştie, Arad, Şomcuta Mare Blaj, Iaşi, Sibiu, Beclean, Dej, Baia Mare, Vișeu, Reghin, etc. Admira delegaţiile din ţară care se deplasau cu maşina Primăriei din localitatea lor sau cu microbuze decontate de Consiliile locale, întrucât delegaţii Despărţământului respectiv făceau o imagine pozitivă administraţiei lor, iar astriştii năsăudeni se deplasau pe cont propriu! Participam împreună  la acţiunile Astrei din Valea Someşului – Rebrişoara, Feldru, Leşu, Poiana, Măgura, Ilva Mare, Ilva Mică, Sângeorz-Băi, Maieru, Salva, Coşbuc, Ciceu Cristeşti, Telciu, acolo unde conducerea Despărţământului şi intelectualii locali au reuşit să întemeieze cercuri Astra sau să câştige cât mai mulţi simpatizanţi ai Asociaţiunii.

După anul 1990 s-a simţit la Năsăud un salt cultural important prin ASTRA, s-a schimbat climatul spiritual prin care oamenii, cărturarii cu dorinţa unor împliniri spirituale fug de singurătatea în care te simţi părăsit, abandonat. Așa am scăpat noi, mulți astriști, de singurătate, mulți dintre noi, inclusiv familia Mititean, ai căror urmași (fată, ginere, nepoți..) s-au stabilit definitiv pe continentul american și cărora năsăudeanul astrist Ioan Mititean le dedică volumul „De peste ocean” (Napoca Star, 2012).

Pasionat de jurnalistică, scriind de-a lungul anilor mii de pagini, cronici vii ale zilelor noastre, evaluate prin cele peste 21 de volume „În vârful peniţei”, cărţi-document ce zugrăvesc oameni, fapte, întâmplări, ce cuprind reportaje în care se reflectă viaţa cotidiană, din care nu lipseşte viaţa ASTREI, cu astriştii năsăudeni care susţin românismul, inclusiv înafara graniţelor ţării, prin vizitele lor peste Prut, prin schimburile culturale cu societatea „Limba Noastră cea Română” din Chişinău – preşedinte Valentina Butnaru; prin găzduirea, în ultimii 21 de ani a sute de copii din R Moldova în localităţi cu cercuri ASTRA din Valea Someşului sau la Bistrița. A participat la mai multe simpozioane internaţionale la Iaşi, simpozioane ale spiritualităţii româneşti de pretutindeni, cu sesiuni la Chişinău, Cahul, Bălți, Cernăuți, Iaşi, Alba Iulia, sesiuni organizate de preşedinta Areta Moşu, prim vicepreşedinte al Astrei centrale,..

Printr-o misiune liber asumată a scris Monografia Şcolii Generale „Mihai Eminescu” din Năsăud - „O şcoală după un sfert de veac”, volum ce tratează toate laturile vieţii şcolare, iar ASTREI i-a dedicat volumul „Astra Năsăudeană – un organism viu” (XV, Napoca Star, 2014), așa cum și rebrișorenilor, împreună cu Leon Catarig, le-a dedicat volumul „Sătenii” (Napoca Star, 2012). Consătenilor săi din Lușca Năsăudului le dedică cel mai proaspăt volum al Domniei Sale „Amintiri de peste râu” (Ecou Transilvan, 2016) – o carte valoroasă, cât o monografie.

Activi în ASTRA și mai nou în Liga Scriitorilor, filiala Năsăud, cei doi soți Ioan și Lucreția Mititean mărturisesc: „Sub tutela binefăcătoare a Astrei niciodată nu suntem singuri şi simţim mereu nevoia de a comunica cu alţii spre a ne uni singurătăţile şi nuanţa stările sufleteşti. Admiraţia şi participarea fără rezerve la viaţa culturală pe bază de voluntariat, ne dă elan şi ne ajută să descoperim virtuţi şi calităţi noi, ascunse, care apoi dau naştere la noi pasiuni şi trăiri spirituale. Toată viaţa noastră a fost un avânt alimentat de febra conştiinţei că pe plan cultural-educativ avem o misiune de îndeplinit. Prin ASTRA am acumulat încredere în forţele proprii, reuşind să înăbuşim numeroase îndoieli, să încurajăm unitatea în rândurile Astrei, deoarece ASTRA este un sistem dinamic care ne dă valoare, ne adună în jurul unui ideal – interesul naţional, ne asigură anturajul care dă sens faptelor şi vieţii noastre. Prin ASTRA se cultivă sentimente care nu se ofilesc şi avem satisfacţia că tot mai mulţi cărturari cred în ASTRA, sunt mândri de ea şi-i îndeamnă şi pe tineri să trăiască în chip astrist, ancoraţi în jurul problemelor care frământă naţiunea română, probleme noi într-o Uniune Europeană tot mai complexă şi mai exigentă”.

 

Ioan Seni.

Omul cetăţii spirituale

          În oraşul academicienilor, Ioan Mititean este scriitorul care vibrează de aproape o jumătate de veac pentru promovarea actului cultural, punându-l în tiparul scrierilor sale. El se numără printre cei mai fideli colaboratori ai cotidianului,, Răsunetul’’, fiind un jurnalist de excepţie şi un fin observator al vieţii cotidiene. Tot ceea ce este mai important şi semnificativ în viaţa acestei urbe se află sub ochiul său vigilent şi este adus la cunoştinţa cititorului încă de  la primele ore din zi.

        Ioan Mititean are 21 de cărţi, apărute sub aceeaşi emblemă metaforică ,,În vârful peniţei’’, unele scrise împreună cu soţia sa, însumând mii de pagini rânduite cu talent şi multă dăruire, în care abordează subiecte din diverse domenii de activitate : lumea satului,  a şcolii,   a Astrei năsăudene, a unor personalităţi culturale şi chiar din lumea cântecului popular, folosind cele mai variate forme ale artei cuvântului : reportaje, portrete, cronici literare cu un larg suport motivaţional, descrieri şi interviuri, jurnale de călătorie, excelând adesea cu metafora, întâlnită nu numai în titluri, ci şi în conţinutul lucrărilor sale. 

        Ioan Mititean este un mare artizan al studiilor monografice, îndeosebi a instituţiilor şcolare, dar şi a personalităţilor din acest domeniu. Construieşte o frază bine închegată şi frumos meşteşugită care dă culoare şi prospeţime discursului  său narativ, elegant şi cursiv, îndemnând  pe oricine la o lectură plăcută. Este pe bună dreptate ,,un bijutier al cuvântului’’.

          Pentru scriitorul Ioan Mititean, cartea este cea mai importantă avere. Fiecare volum tipărit are valoarea unei comori pe care vrea s-o lase cu drag moştenire urmaşilor. Este un om popular şi agreabil. Creează atmosferă prin înţelepciune şi umor. Din iniţiativa sa a luat naştere acţiunea cu titlu generic ,,Cartea pe roţi’’, acţiune care va rămâne ca o legendă în istoria Astrei năsăudene şi a uniunii scriitoriceşti.  În calitatea sa de preşedinte al Ligii Scriitorilor- Filiala Năsăud, se dovedeşte un bun organizator, un  participant activ la toate manifestările culturale, atât din arealul năsăudean, cât şi din multe oraşe ale ţării, este adeptul bunei colaborări cu toţi factorii care promovează progresul cultural.  Ioan Mititean face parte dintre oamenii de cultură, de care Năsăudul are nevoie mereu.

       La împlinirea frumoasei vârste a înţelepciunii proverbiale, îmi permit să-i adresez un călduros ,,La mulţi ani  !’’

                                                           Mircea Daroşi


 

 

    Ioan Mititean,în felul său deschis, colocvial,bucuros de întâlniri cu prieteni și cunoscuți la simpozioane,sesiuni de comunicări, adunări ale Astrei este același din articolele sale din ziarul „Rasunetul”sau din alte foi bistrițene ,în care consemnează cu aceeași bucurie cu care îți dă o veste bună,evenimente sociale,culturale din viața județului ,când presa,în cea mai mare parte preocupată înrobitor de păstrarea și mărirea tirajului ,aleargă după știri senzaționale și în fond insignifiante ,pentru că urâțesc viața ,care este un dar de la Dumnezeu.

        Publicistul Ioan Mititean ne vestește că în cutare sat din Bistrița-Năsăud un grup de cărturari au cinstit amintirea lui Andrei Mureșanu și George Coșbuc ,că la Prislop a avut loc lansarea unui volum nou din seria Rebreanu sub îngrijirea eminentului editor Nicolae Gheran ,că la Cristeștii Ciceului” un doctor fără de arginți”a avut datoria patriotică de a ridica prin cheltuială proprie statui și busturi ale unor scriitori mari ai neamului românesc ,adevărați păzitori ai rodului veșnic cum îi numea George Călinescu ,nu uită să încrusteze.Am intitulat aceste însemnări –Un harnic publicist.E o concretizare adevărată, neîndestulătoare.Ar trebui să mai adaug pasionat, pentru că după atâția ani de gazetărie ,condeiul său este tot sprinten.Pentru aceată statornică tinerețe și lumină a scrisului ,am bucuria de a-l îmbrățișa  în această zi aniversară  cu prețuirea colegială a unui vecin de pagină din „Răsunetul   bistrițean” 

                     Prof.univ.dr.scriitor Ion Buzași,Blaj

 

         Oameni între oameni,fapte și locuri sunt zugrăvite de Ioan Mititean,jurnalist de vocație ,în volumele „In vârful peniței”,surprinzând și exprimând cu puterea cuvântului ,cu finețea slovei viața în longevitatea sa.Un jurnalist își poate scrie volumul autobiografic vorbind nu despre sine,ci despre oamenii pe care i-a întâlnit ,despre evenimentele și întâmpălările pe care le-a  trăit în mijlocul semenilor săi pe care ulterior le-a consemnat obiectiv.

       Cărțile lui Ioan Mititean reunesc asemenea evenimente și fapte ,iar eroii ziaristului –autor sunt personaje reale, cunoscute în timp pe plaiurile natale,năsăudene,ale autorului și în multe alte locuri unde imboldul și misiunea jurnalistică l-au purtat.Cărțile sale sunt mostră a trecerii oamenilor pe pământ ,cu fericirile și cu necazurile lor,cu bune și rele ,cu fapte mari și mai puțin mărețe ,dar la fel  de însemnate ,atunci când strădania autorului e de a surprinde și imortaliza un univers al detaliilor ,al amănuntelor mii și mii care compun universul uman.

                                   ziarist Lia Străuț  Tg.Mureș

   Din partea soției Lucreția-

         Așezați la aceeași masă,

         Mi-ai fost sfetnicul de taină, 

         ridicând a noastră casă.

                    Și doar tu mi-ai dat puteri

                    să te pot îmbrățișa

                    după atâtea primăveri 

 

Am pornit pe un drum spinos,

tu,mi l-ai făcut frumos.

   Mi-ai dat mâna la răscruce

   Și mi-ai arătat în viață

 Drumul meu încotro duce

         Oricâte primăveri ne-au însoțit,

          Le-am onorat cu cinste,demnitate, 

           Nu am privit nicicând în spate 

           Câci țelul nostru a fost “zenit”

Nu știu la câte aniversări  vom fi părtași,  

dar vreau să-ți spun din suflet dragul meu 

Că la urcuș și coborâș de n-ai știut 

 întotdeauna am fost eu. 

     Ți-am scris aceste versuri într-o doară

   Căci știu ce gânduri te doboară.

           M-a îndemnat un spic căzut din snop,

           adăugând un zero lângă opt,

          Să-ți spun ce nu ți-am spus până acum

        Că am cules aceleași flori,pe același drum.

   Sunt spic din grâul nostru de pe Coastă

      Ridică-mă și pune-mă în glastră.

 

 

IOAN MITITEAN

scriitor – sărbătorit la împlinirea vârstei de 80 de ani

 

          Cu modestia care îl caracterizează a dorit să-și sărbătorească ziua de naștere – 1 februarie, într-un mod aparte, în compania prietenilor și colaboratorilor, într-o atmosferă în care înțelepciunea și cartea să primeze.

          Astfel,  prieteni astriști și scriitori  în același timp, poeți, pictori etc. în număr de 15, alături de sărbătorit și-au găsit un loc minunat de întâlnire la o cafea literară, tip „CASINA” de altădată, în care, de început sărbătoritul, cu emoțiile firești și-a povestit pe scurt viața și activitatea literară, recitând poezia „Dor de tată” de Marin Sorescu.

          În completare, a intervenit soția Lucreția Mititean cu creații proprii emoționante dedicate soțului, urmate de cuvântul d-nei Floarea Pleș care a prezentat pe larg frumusețea vieții de familie și de creație a sărbătoritului, citind articolul apărut în ziarul „Răsunetul”: „Omul și cartea !”

          În continuare cei prezenți au intervenit prin cuvântul lor, cu aprecieri și felicitări la adresa domnului Ioan Mititean pentru aportul adus culturii Țării Năsăudului și nu numai, prin operele sale – 21 de volume sub genericul „În vârful peniței”.

          Scrierile domnului Ioan Mititean sunt de netăgăduit, intrând adânc în sufletul cititorului, considerându-l pe bună dreptate – cronicarul vremurilor noi !

          Atmosfera s-a încins prin intervențiile celor prezenți, cu amintiri, glume, bancuri, epigrame, povești cu întâmplări adevărate, cu speranțe și gânduri de viitor.

          În acest cadru a sosit și poștașul care a adus plicul cu Diploma „Virtutea Literară” acordată de Liga Scriitorilor Români, semnată de scriitorul Al. Florin Țene, președintele Ligii, cu mențiunea:  „Se acordă domnului Ioan Mititean, pentru prodigioasa activitate desfășurată în domeniul creației spirituale.”

          Pe parcurs, nu au lipsit nici cântecele preferate, iar în final, tradiționalul cântec „La mulți ani!”, urmat de cele mai calde urări de sănătate, putere de muncă, inspirație în ale scrisului, bucurii și împliniri alături de cei dragi.

                                                                                          Floarea Pleș

         

 

Ioan Mititean a ajuns la borna 80

        „Trecut-au anii” şi iată, distinsul om de cultură, scriitorul Ioan Mititean, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, filiala Năsăud ajunge la borna 80 a vieţii sale, după ce a parcurs ape atât de învolburate. Pentru laborioasa sa activitate didactică şi culturală-a scris 21 de volume grupate „În vârful peniţei”-după obţinerea Medaliei de Aur la Salonul de Carte EUROINVENT, Iaşi 2016, îmi face o deosebită plăcere şi onoare să-l numesc pe domnul Ioan Mititean, drept Patriarhul Cultural al Năsăudului, dânsul luminând Năsăudul aşa cum o face alt mare cărturar, domnul profesor Sever Ursa, la Maieru. Îi ofer cu dragoste, deocamdată doar virtual, cu ocazia aniversării celor 80 de ani de viaţă, un tandru buchet cu 20 de trandafiri, 20 de lalele, 20 de crizanteme şi 20 de regina nopţii, acest omagiu pe care-l aduc harnicului şi generosului cărturar năsăudean.

        Am citit, de fiecare dată, cu bucurie, paginile acestui scriitor. Satul domnului Mititean este tradiţional şi discret, cu lacrimile şi bucuriile lui, cu acea demnitate care-l plasează într-un uşor iz de taină. Dânsul are o frază limpede, echilibrată, fără ifose şi fără a forţa culoarea discursului, toate acestea ducând spre o atmosferă senină în care amintirie, aşa cum sunt, ne provoacă nostalgia. Menuţ Maximinian sesizează corect când spune, referitor la domnul Mititean, că, „Satul românesc se prezintă ca un univers pe deplin închegat, ca o unitate arhaică în care toate subansamblurile se sincronizează perfect spre a face posibilă desfăşurarea normală şi normată a vieţii sociale.”

        Soţii Lucreţia şi Ioan Mititean, o solidă familie creştină, sunt sortiţi să străbată tumultul vremurilor mână-n mână şi zâmbet către zâmbet, construind cu smernie, dragoste şi speranţă un facinant punct de reper pentru orice tânără familie care îşi ia drumul vieţii. Ceea ce au abundent în comun este firul roşu al comuniunii personale prin iubire, dragoste de Dumnezeu, de familie, de neam.

        Limbajul şi stilul domnului Mititean sunt deosebite, dânsul are un anumit farmec al povestirii la ceas de seară, liniştit şi senin, cu metafore relativ puţine pentru a nu forţa documentul artistic, ştie să intre în graţiosul joc al expresiei artistice, lăsându-ne impresia unei puternice forţe spirituale care mai are încă multe de spus.

        Să ne trăiţi întru mulţi ani, dragă domnule Mititean, cu pace şi speranţă. Noi toţi avem nevoie de dumneavoastră.

                              Dan Popescu  

 

IOAN MITITEAN - DECENII DE CUMINECARE

 

                                    Motto: ,,Şi când propria-ţi viaţă singur n-o ştii pe de rost

                                                Or să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?”

                                                            (Mihai Eminescu)

                                               

            Pe măsură ce timpul trece, nu mai avem senzaţia de timp propriu-zis, deoarece, ziua noastră este o singură dată pe an, în timp ce, noi trăim în fiecare zi clipe uluitoare, unice. Ziua noastră este importantă pentru noi, dar şi pentru cei care sunt în dreptul nostru, familie, prieteni, oameni dragi. Şi, de la un timp, nu mai contează câţi ani împlinim, ci cum ne simţim.

            În cazul domnului Ioan Mititean, nu există un secret al unei vieţi trăite la intensitate maximă, nici un secret al unei tinereţi fără bătrâneţe, deoarece spiritul tânăr îl face şi pe dumnealui, dar şi pe cei din jurul său să uite de vârstă, pentru că, la urma urmei, pariul este între dumnealui şi viaţa lui, nu între el şi ceilalţi.

            Cu rădăcini adânc înfipte în pământul sacru şi drag al Năsăudului, fiind născut într-o zi de 1 februarie, cu trei ani înainte de începerea celui de-al Doilea război Mondial, (după cum singur mărturiseşte, în proza memorialistică în buna tradiţie a lui Ion Ghica, Vasile Alecsandri, George Panu sau Ion Creangă), domnul Ioan Mititean a simţit prin toţi porii fiinţei sale parfumul patriotic al Transilvaniei, care a luptat pentru păstrarea nealterată a fiinţei neamului românesc, prin toţi intelectualii săi, absolvenţi sau nu ai Liceului grăniceresc, (de la Coşbuc la Rebreanu) prin toţi oamenii de cultură reuniţi în jurul grupării culturale ,,ASTRA”.

            Angrenat într-un hăţiş al unei lumi pe care încearcă să o facă să rămână vie în conştiinţa generaţiilor care vin din urmă, ,,din vârful peniţei”, delicat, fără patimă şi fără adresabilitate expresă, ca un desenator de portrete în creion, Ioan Mititean face acest lucru şi în cărţile sale, fiind, ca şi Coşbuc, ,,suflet în sufletul neamului său”. Profesiunea sa de credinţă este, după cum singur mărturiseşte: ,,Ajută-ţi oamenii cu toată puterea ta şi cu tot sufletul tău, să fim milostivi cu cei ce ne cer ajutorul şi să ne iubim, căci Dumnezeu însuşi este iubire”.

            Ioan Mititean dublează prin sensibilitate şi delicateţea evocării figura fiecărei personalităţi în parte, pentru că, evocarea, ca mijloc de exprimare literară, are şi o latură care se adresează spiritului, mai ales atunci când vorbeşte despre persoane care nu mai sunt (Kirkegaard spunea că, ,,reamintirea merge spre înapoi, iar evocarea merge spre înainte”).

            Distincţiile şi medaliile acordate în timp domnului Mititean nu fac altceva decât să confirme valoarea unui om care, deşi nu a lăsat lumii o descoperire care să ajute umanitatea să supravieţuiască, a evocat în cele douăzeci şi unu de volume publicate până în prezent, o lume care trebuie să rămână în conştiinţa Transilvaniei ca o sumă de modele, ca o conectare la rădăcinile sănătoase şi imposibil de ascuns ale memoriei colective ale acestui popor, care, înainte de toate şi după toate, trăieşte pe pământul apărat de daci până în ultima clipă a vieţii lor. Un asemenea pământ binecuvântat nu putea naşte decât oameni de acelaşi calibru ca Ioan Mititean. Pentru că, aşa cum spunea Mircea Eliade, ,,totul începe ca într-un vis”, sau, aşa cum spunea poeta americană contemporană, Anne Sexton (1928-1974), în poezia ,,Bătrână”:

,,Ce faci? Lasă-mă-n pace!

  Nu vezi că visez?

Într-un vis nu poţi avea niciodată optzeci de ani!”

Vă dorim multe clipe unice care să vă bucure sufletul, sănătate, putere de a ţine în frâu tinereţea şi bucuria de trăi.

Gabriela Nedelcu Teodorescu, Iaşi

 

 

Comentarii

12/02/17 15:22
prof. Vasile G.

Şi azi mai naşte oameni minunaţi Ţara păduroasă a Năsăudului. La MULŢI, MULŢI ANI, fiindcă Dumnezeu ţine anii şi vremurile !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]