Gândurile Papei Francisc

,,Cuvintele papei Francisc se adresează tuturor…Spontaneitatea sa, generozitatea, firea spirituală, dar și pragmatică oferă răspunsuri la multe întrebări cotidiene”. (Caroline Pigozzi – reporter Paris Match)

Caroline Pigozzi, reporter al revistei Paris Match, l-a însoțit pe Papa Francisc în 28 de țări, l-a întâlnit frecvent la Vatican. Având acest privilegiu s-a gândit să selecteze ,,cele mai profunde și mai emoționante gânduri” ale Suveranului Pontif în volumul ,,Francisc. Gândurile Papei selectate de Caroline Pigozzi” (Editura ,,Curtea Veche”, 2020), acestea constituind ,,Un mic ghid pentru toți cei care au rămas fără repere”. ,,Gândurile Papei” sunt aranjate în acest volum în ordine alfabetică în funcție de cuvântul-titlu care abordează o temă sau alta. Ele trebuie analizate din dublă perspectivă: a omului Jorge Mario Bergoglio, dar mai ales din postura lui de Papă. Uneori ai impresia că ,,omul” J. M. Bergoglio uită că este Papă și mărturisirile despre persoana sa sunt savuroase. În ambele ipostaze în care el se află, cucerește prin sinceritate, spontaneitate, spusele sale ,,oferă răspunsuri la multe întrebări cotidiene.” (Caroline Pigozzi), pentru ,,Epoca noastră confruntată cu frici și neliniști teribile.” (Papa Francisc).
Se propune o altă atitudine față de populațiile aborigene (,,și tradițiile lor ancestrale”), față de ,,periferiile” de tot felul (de unde ,,vedem mai limpede decât din centru”), față de emigranți, excludere lor fiind ,,semnul unui declin moral” ( dar și aceștia au datoria ,,de a se integra în țara gazdă”), față de fundamentalismul religios (,,existent în toate religiile”), față de Pământ (,,casa noastră”, (devenit o ,,groapă de gunoi”), față de tineri (ei ,,ne deschid spre viitor”), față de manipularea oamenilor (,,înseamnă a-i disprețui”… ca pe ,, o masă de manevră”), față de ONU ( organizație ,,imperfectă-dar necesară”), față de consumerism ( ,,unul din cancerele societății”), față de ,,schimbările climaterice” etc. Se condamnă traficul de arme, pedofilia (,,o monstruozitate”), lăcomia și banii, când aceștia devin ,,surse de adorație”. Se subliniază necesitatea ecumenismului, a unei ,,economii sociale”, a unei ,,ecologii umane” care să asigure ,,deținerea unui cămin”, o nouă abordare față de persoanele gay (,,Dacă o persoană este gay și este dispusă să-L caute pe Domnul, cine sunt eu s-o judec?”). Prin globalizare nu trebuie ,,să se piardă particularitățile popoarelor”; ,,Nu există identitate adevărată fără apartenența la un popor”.
Sunt condamnate tare și defecte la nivel de individ: aroganța, bârfele (,,palme date reputației unei persoane”), corupția (,,și în lumea ecleziastică”), indiferența, prejudecata (,,un zid care ne desparte”), ranchiuna etc. Se fac și previziuni. ,,Controlul asupra apei” va declanșa conflicte, ne amenință un ,,Al treilea Război Mondial”, ori ,,reușim să construim împreună viitorul”, ori ,,nu va exista niciun viitor” etc.
Dacă trăim într-o ,,lume digitalizată”, ar trebui să avem și o ,,conexiune activă și cu Domnul”. Sunt remarcate câteva efecte negative ale internetului: ,,izolarea”, o ,,anume voluptate a artificialului”, ,,Rețelele de socializare servesc la crearea de legături, nu de rădăcini”. ,,Papă al săracilor”, ,,Preot al străzii”, Papa Francisc rămâne neclintit în convingerea sa că ,,ființa umană este chemată să fie mântuită”. (Caroline Pigozzi). Din această perspectivă sfaturile și îndemnurile sale pleacă din inima sa, cu o adresabilitate directă. Își dorește ca Biblia ,,să nu rămână pe un raft de bibliotecă”, preoții, ,,arhitecții înțelepți ai Bisericii” să meargă ,,la periferiile geografiei”, ,,să fie crezuți” (,,Este mai bine să devii un bun creștin decât un preot rău”). Biserica nu este un refugiu al ,,celor triști, ci casa fericirii”. Ea nu poate exista fără ,,plămânul” ei, rugăciunea. Biserica este un ,,spital de campanie, în urma bătăliei”. Spovada nu trebuie să fie o ,,judecată, ci o întâlnire” cu Dumnezeu. Confesionalul ,,nu este o sală de tortură”, ci ,,locul milostivirii”. Marile sărbători religioase să nu devină prilejuri ale consumerismului. Euharistia este jertfa lui Cristos pentru noi. Papa Francisc se opune eutanasiei. Dacă ne lăsăm modelați de Dumnezeu ,,devenim miracole”. Pelerinajul (Îmi aduc aminte aici de explicațiile Episcopului de piae memorie Florentin Crihălmeanu despre pelerinaj, când mergeam spre Nicula) se încheie când ,,punem în practică roadele lui spirituale”.
Dumnezeu trebuie ,,căutat” și ,,găsit” în existența noastră cotidiană: ,,trecerea anotimpurilor, fertilitatea pământului și toate mișcările cosmosului”. Această aserțiune îmi aduce aminte de spusele poetei Ana Blandiana (volumul ,,Cartea cu delfini. Convorbiri cu Ana Blandiana”, de Serenela Ghițeanu, Editura Humanitas, 2021, p. 94), care uimită de germinația plantelor spunea că ,,această recunoaștere a miracolului natural este pentru mine definiția lui Dumnezeu”.
De multe ori umorul, glumele pigmentează ,,gândurile Papei”: ,,Un creștin trebuie să aibă chipul plin de bucurie, nu o figură de ardei murat”. Chiar dacă în familie uneori ,,farfuriile zboară”, ziua trebuie încheiată prin împăcare. În Postul Mare ,,să nu afișăm un zâmbet obținut prin chirurgie plastică”, ,,n-am fost niciodată nevoit să chem o ambulanță pentru a-l duce înapoi pe preotul franciscan… ( care îl spovedea la 15 zile), fiind prea afectat de păcatele mele”.
Mărturisirile despre persoana sa mustesc de sinceritate: ,,nu mi-a plăcut să călătoresc”, a refuzat apartamentul papal, mănâncă ,,în sala de mese comună”, celebrează Liturghia cu ,,alți oameni”, ar dori să ajungă în China, ,,Nu am fost niciodată de dreapta”, când era mic ,,ambiția mea era să devin măcelar”, simte ,,nevoia viscerală de a ieși în stradă”, ,,Nu aș fi crezut niciodată că Vaticanul este atât de complicat” etc.
Suveranul Pontif se pune în postura celuilalt. În fața unui deținut aflat pe drumul ,,spre reintegrare”, el se întreabă: ,,de ce el și nu eu?”. Nu lipsește nici exprimarea sentențioasă sau învelișul poetic al spuselor sale: ,,Un copac care cade face mai mult zgomot decât o pădure care crește”; ,,A-ți deschide ușa, a întâmpina a fost dintotdeauna simbolul luminii”; ,,Femeile sunt cea mai frumoasă operă a lui Dumnezeu.” ; ,,Păstorii și magii, oricât de diferiți ar fi, au totuși în comun cerul.” etc.
Optimismul Papei Francisc este contaminant: ,,A avea credință nu înseamnă să nu treci niciodată prin momente dificile, ci mai degrabă să le poți înfrunta știind că nu suntem singuri”. El ne propune cel mai frumos îndemn: ,,Nu lăsați să vi se fure speranța”.
După ce ai lecturat aceste ,,gânduri” împărtășești aprecierea-sinteză despre ele, aflată pe coperta a IV-a a cărții: ,,Alături de el redescoperim optimismul, învățăm să relativizăm, să fim mai solidari și să ne lăsăm contaminați iremediabil de speranță”.