Grădina cu litere

Virginia Brănescu, Popas cu poezia, Ed. Karuna, 2011

Veniţi cu încredere pe cărarea cuvintelor fermecate. Scriitoarea Virginia Brănescu vă aşteaptă la un popas pentru stâmpărarea sufletului.

Intrăm în cartea-casă a poetei bistriţene cu gândul la bucuria tainelor lumii.

Într-un colţ de rai, la ceas de seară, printre picturi ce picură arta, doamna poeziei crează noi nemuriri.

În casa dinainte a sufletului este aşezat cuvântul în rimele metaforei. Atunci când scânteia arde, prietena Virginia Brănescu „luminând zările toate”, luminează precum candela altarului, întru salvarea artei. Dorind să înşele timpul, îl comprimă în pastile vers, pe care apoi ni le administrează în doze potrivite pentru fiecare dintre noi. Drumul spre viitor este unul deschis, între file-ngălbenite, descoperind trăiri menite să impresioneze fiecarte inimă.

Versurile zămislite în pridvorul vieţii sunt vise culese de pe aripi de nori, sau din grădina edenului, înmuiate cu pana sufletului şi apoi aşezate, ca perlele, pe şirag de mărgele.

O carte precum podoabele, pe care Virginia Brănescu o va purta cu mândrie în lume, iar cartea, la rândul ei, o va aşeza pe scriitoare în istoria literaturii.

În casa Virginiei Brănescu atmosfera este mereu una de sărbătoare. Tablouri şi cărţi, toate create cu mintea şi mâinile de aur ale doamnei. Vorbe bune, omenie, precum în casele de adevăraţi intelectuali.

Poezia din volum este o rugăciune închinată Sfântului, care arde din sufletul unei doamne ce şi-a câştigat mântuirea prin înfrumuseţarea cuvintelor:

Dă-ne, Doamne-nţelepciune,

În peniţe, vorbe bune,

Pe pânze doar armonie

Şi în suflet reverie!

Gândul bun, fă să rodească,

Omenia să-nflorească

Şi găsind căile bune

Să trăim cu-nţelepciune!

Rima este însoţită de ritmicitate, versurile fiind muzicale, acordurile auzindu-se în surdină, din vremurile veacurilor, cu harpe de îngeri.

Aici şi acum, Virginia Brănescu ne lasă un testament al ei, un îndemn de slăvire pentru cuvânt:

Ard luceferi şi cad stele-n

Casa dorurilor mele;

Bate vântul şi alungă

Visele de cale lungă!

Eu am ars şi-am strâns jăratic

În cuptorul meu tomnatic

Şi luptând cu-un aprig vânt

Mi-am făcut soli din cuvânt,

Către zările albastre

Popas sufletelor noastre!

Dincolo de fiecare vers răzbate lumina, iubirea, pacea şi liniştea. Virginia Brănescu aduce un buchet de sentimente curate, gânduri-rânduri care îşi iau zborul precum copiii întru descoperirea esenţelor lumii.

Să auzi cum creşte iarba, să vezi cum înfloresc florile, să simţi bunătatea celui de lângă tine, sunt lucruri fireşte pentru Virginia Brănescu. Lumina vine peste întuneric, aducând cu ea muşcatele-vers, aşezate la fereastra inimii. Poetul este precum o stea, străluceşte până la dăruirea totală.

O lume este adunată-n carte. Cu toate ale ei. Un album al amintirilor, un canon al poetului, o descătuşare a omului.

Poezia curge-n doi,

Căci în versuri se dansează;

De cuvintele rimează

Fac un mare tărăboi!

Poezia e şi cânt,

Ritmul îi dă energia,

Rima este melodia

Ce te duce-n cerul sfânt!

Precum „o balerină nestemată”, poeta dansează în casa-carte, invitându-ne şi pe noi să o însoţim în salonul de bal. Jocul cu poezia este „după reguli şi canoane”, pentru ca rezultatul să fie unul de certă valoare, unul al unui medalioan istoric.

Acest dar al scrierii este precum o cruce, care trebuie dusă cu demnitate şi respect. Talentul este o dulce povară, şi poeta simte acest lucru:

Trează-n nopţile rebele

Am strâns pulbere din stele;

Dor din lună, de departe

Şi mi-am încropit o carte!

Fac coperţi din zări de vis,

Titlu-l iau dintr-un abis,

Moto-i dau o rugăciune

Ca să iasă toate bune!

La sumar însă-am aflat

Câte vise-am destrămat

Pe parcurs de pagini pline

Cu iluzii şi suspine!

Mâine-o editez şi sper

Să privesc puţin spre cer!

Întotdeauna am admirat-o pe doamna Virginia Brănescu pentru puterea de muncă, pentru talent, pentru energia pe care o are şi pentru frumuseţea sufletului. Poezia Virginiei Brănescu are gânduri, are suflet. Este trupul dorului, e stigătul biruinţei, e viaţa noastră.

Pătrundeţi în universul purităţii. Nu vă fie frică, uşa poeziei este deschisă. Virginia Brănescu vă aşteaptă să gustaţi din fiecare „colţ de vers”. Veţi primi hrană pentru suflet. Veniţi în casa nemuririi.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]