GULAG ŞI HOLOCAUST ÎN MEMORIA OMENIRII

Momentele cheie care au marcat istoria noastră ,dar şi cea a Europei secolului XX sunt cunoscute sub numele de,, gulag’’ şi ,, holocaust’’.Aceste duă noţiuni se află în atenţia cercetătorilor care vor să pună în valoare adevărul istoric, să dezvăluie lumii traumele cutremurătoare ale regimurilor politice de tristă amintire.

România a putut să-şi recupereze memoria trecutului recent şi să-şi evalueze poziţia faţă de acesta, abia după revoluţia din decembrie 1989. În sprijinul acestei acţiuni stau în primul rând mărturiile supravieţuitorilor, filmele documentare, fotografiile de epocă, memoriile şi orice alte documente care se referă la această perioadă.

Este de remarcat faptul că cercetarea românească se integrează în cercetarea internaţională, aducând o contribuţie proprie la analiza violenţelor politice, etnice şi rasiale din secolul trecut, având în vedere că secolul XXI continuă să fie marcat de memoria acestor traume.

Din acest punct de vedere, în istoria poporului nostru se disting două perioade care marchează fenomenul,, gulagului’’ şi al ,, holocaustului’’ : perioada regimului fascist cuprins între anii 1940-1944 şi perioada 1944-1989, care se referă la trecutul comunist al românilor şi rănile produse de acesta, vreme de aproape o jumătate de secol.

Termenii de ,, gulag’’ şi ,,holocaust’’ au devenit astăzi emblematici pentru ideea de extremism de stânga şi de dreapta. Cuvântul ,,gulag’’ vine din limba rusă şi semnifică Direcţia Generală de Muncă a Lagărelor din URSS şi este utilizat cu scopul de a desemna spaţiul detenţiei comuniste sub toate formele ei : lagăr de muncă, închisoare, colonii de muncă, deportare, etc.

Pentru România, orizontul său de manifestare cuprinde în general perioada comunistă, fapt pentru care este numit,, gulagul românesc’’cu trăsăturile sale specifice : închisori pentru deţinuţii politici, tratamente inumane, spălarea creierului (Fenomenul Piteşti ), condamnări fără procese de judecată, teroare, foamete şi frig, suferinţă şi moarte.

,,Holocaust’’ înseamnă,, sacrificiu’’ şi provine din limba greacă, desemnând spaţiul şi timpul, dar şi metoda prin care au fost exterminaţi, în principal evreii, odată cu instaurarea regimurilor de tip nazist, înainte şi după cel de-al doilea război mondial.

Se consideră că termenul de ,,holocaust’’ este inadecvat pentru că evreii, şi nu numai, nu s-au sacrificat singuri, ci au fost sacrificaţi. De aceea el este înlocuit cu cel de Shoah, care înseamnă Catastrofă. La început, cuvântul,,holocaust’’ a avut un sens larg, sugerând o atitudine potrivnică faţă de semiţi, termenul restrângându-se doar la evrei.

Antisemitismul a apărut în Babilon şi Persia şi a îmbrăcat forme religioase şi politice. El s-a manifestat sub diverse forme, de la cele de izolare, aversiune faţă de evrei, până la măsuri administrative şi legislative dure, promovate de unele guverne, atingând forma aberantă de organizare de pogromuri în timpul fascismului.

Ura faţă de evrei a apărut după înfrângerea Germaniei în primul război mondial, fiind consideraţi cei mai aprigi duşmani. Această ură s-a intensificat în vremea regimului hitlerist care a instaurat,, fabricile morţii’’, unde şi-au pierdut viaţa mii şi mii de oameni, numai pentru singurul motiv că au fost evrei.

Istoricii noştri caută să răspundă la întrebarea ,dacă în România a fost sau nu holocaust.Documentele scrise, dar mai ales mărturiile supravieţuitorilor vin să lămurească această problemă, afirmându-se că ,,holocaustul’’ s-a petrecut şi în ţara noastră, dar numărul morţilor n-a atins cote supraaberante. Acţiunea de exterminare a evreilor S-a desfăşurat în ghetouri şi prin organizarea pogromurilor de la Iaşi, Bucureşti, Dorohoi şi Galaţi în decursul anului 1941.

Ceea ce trebuie menţionat însă, este faptul că, mulţi români au contribuit prin curaj şi credinţă creştină la salvarea a câteva sute de mii de evrei. Diverse acţiuni de protecţie a acestor fiinţe umane au fost organizate de medici, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, militari, funcţionari superiori ai statului, profesori , directori ai Căilor Ferate şi chiar de către regina-mamă-Elena. Asemenea salvatori trebuie să-şi găsească locul de cinste în galeria marilor eroi ai neamului

Printre evreii din România care au supravieţuit holocaustului se numără : Hedi Fried şi Elie Wiesel din Sighetul Marmaţiei, Miriam Korber din Câmpulung Moldovenesc, Olga Lengyel şi Oliver Lustig din Cluj, Tereza Mozes şi Nyszli Miklos din Oradea, Sonia Palty din Bucureşti.Majoritatea acestora sunt scriitori care şi-au mărturisit, într-un fel s-au altul, calvarul prin care au trecut şi au tras un semnal de alarmă omenirii ca asemenea fapte să nu se mai repete.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]