Guvernarea Boc sub imperiul fricii

Boc este ardelean de-al nostru. Din păcate însă, el nu şi-a păstrat caracteristicile de adevărat ardelean. S-a miticizat. Mie, premierul Boc îmi inspiră milă. Ca unul ce am condus oameni, de la 24 – cât avea un pluton - până la 5.000 – cât avea o brigadă - ştiu cât este de greu să atingi binele comun, să împaci pe toată lumea. Ştiu ce înseamnă să greşeşti în faţa oamenilor, ce înseamnă să ai deasupra ta un om ferm, adevarat şi corect şi cât este de rău să fii condus de un fricos. Ştiu, de asemenea, ce preţ trebuie să plătească un lider pentru faptul de a avea opinii ferme şi a le şi aplica. Ştiu ce înseamnă oamenii, structurile şi organizaţiile, nivelurile de execuţie, de decizie, de prognoză, de evaluare şi control şi mai ales, cât este de greu să construieşti relaţii funcţionale şi de autoritate între ele. Ştiu ce inseamnă proiecţia, constrângerea şi execuţia bugetară. Am învăţat că nu banii contează în ecuaţia managementului, ci oamenii cu caracterele şi competenţele lor profesionale. De pe această poziţie am analizat şi analizez eu guvernarea Boc. N-aş vrea să se înţeleagă că eu am fost mai deştept decât cei pe care i-am condus, ci dimpotrivă. Eu am ştiut să nivelez şi să stârnesc orgolii, să construiesc relaţii între oameni şi structuri, să le consolidez, să fixez obiective şi să urmăresc îndeplinirea lor. De aceea nu-i cer lui Boc să fie fără greşeală şi sunt chiar îngăduitor dacă el mai şi greşeşte. Dar nu-i pot îngădui lui Boc să fie dominat de o frică multidirecţională. Remarc faptul că este încercuit de frică.

1 . Lui Boc îi este frică de Băsescu şi de aceea, la ordinul lui, iniţiază proiecte de legi vădit neconstituţionale, chiar dacă el se pretinde a fi profesor de drept constituţional !

2 .Mai grav, lui Boc îi este frică de subordonaţi. Subliniez aici retragerea imediată şi lăsarea ministrului muncii ca prizonier în faţa opiniei publice atunci când a fost vorba de diminuarea alocaţiilor pentru copii. A lăsa subordonaţii să fie atacaţi şi a nu interveni, nu este o probă de bărbăţie, dar este una de caracter. Dacă era bărbat şi lider autentic, îl apăra spunând că în Programul de guvernare, aprobat de Parlament, la capitolul 9 se prevede: "alocarea alocaţiei de stat pentru copii se face în funcţie de veniturile familiei". Lui Boc i-a fost frică de propriul partid ! Atacarea ministrului muncii din interiorul partidului de guvernământ, spune mai multe despre ei decât despre cel atacat. Remarc faptul că ministrul a fost bărbat şi nu şi-a băgat şefii la apă, păstrând tăcerea în public. Ce să mai crezi când nu-şi ştiu propriul program ?

Tot slăbiciune faţă de subordonaţi este şi faptul că Boc a acceptat cererea Patriarhului de a ieşi din structura Ministerului Culturii pe motiv că ministrul este de altă religie. Acest lucru este un factor de diminuare a coeziunii naţionale şi de neînţelegere a raporturilor constituţionale dintre stat şi biserică. Greşeală de neiertat, cu impact şi consecinţe pe termen lung. Ca om de stat, a te juca cu credinţele religioase este ca şi cum te-ai juca cu muniţia, sau cu trotilul : poţi în orice moment să sari în aer !

3 . Al treilea fel de frică ce îl domină pe Boc, vine din partea mamelor guvernanţilor. Este o premieră la nivelul conducerii strategice a României. Ce ar fi fost dacă militarii noştri nu ar fi plecat în toate zonele de conflict ale lumii de frica mamelor lor ? Poate pe mamele soldaţilor le putem înţelege pentru că, un soldat român în Afganistan nu este plătit pentru şase luni de război, cât este plătit Ionuţ Popescu, director la Fondul Proprietatea, într-o lună de pace adâncă !

Frica genereaza panică şi greşeli, greşelile determină victime. Victimele suntem noi, imensa majoritate a populaţiei. Simplu ca bună ziua. Iată de ce, cel puţin de acum încolo, stimaţi concetăţeni: FERIŢI-VĂ DE OAMENII STĂPÂNIŢI DE FRICĂ !

Colonel (r) IOAN GAFTONE