Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

Henry Miller și lumea sexului

Icu Crăciun

În afară de cărțile sale de proză scurtă și romane, scriitorul Alexandru Vlad (1950-2015) a avut și o activitate prodigioasă de traducător. De-a lungul vieții a tradus din engleză cărți scrise de: J. Conrad, W. H. Hudson, Alexander Noble, Graham Green, Dashiell Hammet, John Banville, Alberto Manguel, Ț. Todorov, Vladimir Tismăneanu, Richard Henry Dana Jr. Din Henry Miller (1891-1980) a tradus „Zile și nopți la Clichy” (ediția I în 2002, a II-a în 2010) și „Nexus”, pentru ca în 2011 să i se publice „Lumea sexului” (Iași, Ed. Polirom), carte care a apărut prima dată în 1940, într-o ediție limitată, pentru ca peste 17 ani să apară ediția a II-a, mult revizuită și adăugită, dar în Franța, întrucât în Anglia și America o bună parte din cărțile sale erau interzise.
Trăind în Paris între anii 1928-1929 cu cea de-a doua soție, June Edith Smith, apoi singur până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, sunt convins că Henry Miller a cunoscut principalii protagoniști ai mișcării Dada cu excentricele lor opinii despre artă și, în special, despre literatură; de aici și revolta sa împotriva puritanismului și canoanelor, fără însă a cădea în suprarealismul rebel ce a urmat acelor timpuri. El a știut să se bucure de viață și, cu fiecare carte, a făcut artă din insolit și sex, chiar dacă, în timp, acestea au devenit subiecte tabu. De altfel, când Henry Miller a publicat „Tropicul cancerului” (1934), un roman cu tentă autobiografică, garnisit generos cu sex, și „Tropicul Capricornului (1939), puțin mai temperat, o bună parte dintre cititorii pudibonzi, ancorați în scrierile autorilor clasicizați, au strâmbat din nas la folosirea unui limbaj licențios în descrierea nudă a actului fizic, nesesizând faptul că ideea principală n-a fost sexul – domeniu care a fost parțial explorat în literatura universală - sau religia, ci problema emancipării. Cert este că Bob Dylan îl considera „cel mai mare scriitor american contemporan”, iar George Orwell spunea că „este singurul scriitor de proză a cărui valoare depășește toată literatura de limba engleză scrisă în ultimii ani”; aceleași aprecieri le are și din partea lui T. S. Eliot și Ezra Pound.
„Lumea sexului” este, în fond, un eseu în care autorul, printre altele, vorbește cu sinceritate debordantă, fără sfială, despre experiențele sexuale descrise în cele două „Tropice”, experiențe de altfel normale, aventurile sale nefiind „nimic în comparație cu ale Don Juanului obișnuit”. După el, într-un cuplu, sexul întărește dragostea, rareori când acesta este distructiv. S-ar putea ca dictonul latin „Carpe diem!” să fi fost cel după care s-a condus în viață, având curajul să înfățișeze cu măiestrie ceea ce gândește sau face, înfruntând prejudecățile, frica și uneori morala, confruntându-se zi de zi, aidoma lui Balzac, cu problema îngerului din om, care își recuperează nevinovăția numai prin recâștigarea libertății ce trebuie corelată mereu cu responsabilitatea. O spune el însuși: „Poți reuși să-ți reprimi gândurile și dorințele, impulsurile și poftele urâte, păcătoase, dar rezultatele sunt evident dezastruoase”, dacă mimezi fericirea.
În opinia lui H. Miller, nimic nu este întâmplător, deoarece am fost pregătiți dinainte pentru a preîntâmpina întâmplarea din care zeul Sex nu trebuie să lipsească, întrucât actul creației este cel care susține până la urmă lumea. Descrierea uterului și a organului genital feminin, ce vor fi folosite mai târziu în serviciul întregii ființe, de la fetițele inocente, până la destrăbălatele mature, hedoniste, apariția părului pe „sacrul Munte al lui Venus”, și a „sângerării între picioare” cu ochii copilului ori adolescentului predispus la masturbare, fiind îndrăgostit lulea, sau când participă la prima petrecere și „fetele nu-și trădează adevăratele sentimente”, nu bulversează imaginația lectorului, treptat, firescul pune stăpânire pe el, asta pentru că altcineva o face în locul său; nici chiar atunci când, odată căsătorit, ginerele are relații sexuale și cu soacră-sa sau face sex cu o altă femeie, mai mult sau mai puțin seducătoare, asistat de nevastă-sa. Cum este și normal, după o asemenea condamnabilă promiscuitate, căsnicia se destramă, protagonistul se recăsătorește, însă, fără contract, partidele de sex între cei doi continuă cu și mai mare frenezie, până când se despart definitiv și se reîntoarce spăsit la noua sa soție, care, în numele protecției și al pasiunii, îl iartă. Concluzia: „dragostea este un magnet care unește două lucruri opuse”, ea, fiind „singura putere pe care te poți bizui”, fără să fi montat de cineva. De aceea, viața trebuie trăită fără corvezi și degradare. „Tot ce contează este ca miraculosul să devină norma”, lucru de care se îndoiește; din păcate, omul este singur chiar dacă aparent imită atitudinea unui ins mulțumit de viață.
Laboratorul de creație al lui Henry Miller, la care adăugăm și volumele „Sexus” (1949), „Plexus” (1953) și „Nexus” (1960), traduse și în limba română, n-are nimic livresc ori ipocrit, autorul pledează în fiecare pentru autentic, natural și fără constrângeri, în numele adevărului total. Iată încă un motiv pentru care merită să ne apropiem cu interes de opera acestui scriitor.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5