alp
 

Horticultorii, specialiști care au înnobilat și transformat dealurile bistriṭene în livezi roditoare

Ioan Sărăṭean

Cadrul natural, condițiile pedoclimatice  favorabile, inițiativa, priceperea și spiritul întreprinzător al oamenilor au făcut ca horticultura să devină din totdeauna o ocupaṭie tradiṭională și să constituie una dintre sursele importante de venit pentru fiii meleagurilor bistrițene. Fructele produse aici și derivatele rezultate prin prelucrare  (dulceṭuri, compoturi, sucuri, cidru, siropuri, fructe deshidratate) au fost și sunt apreciate pentru calitatea, aroma, parfumul, proprietăṭile lor nutritive, profilactice și curative. Nici o ṭuică bună bistriṭeană, mai ales cea de prune, cireșe sau pere ori un vin Steininger (Fetească Regală  de Lechinṭa, Teaca, Dumitra sau Jelna) n-au fost și nu-s  niciodată  rele, cum obișnuiește să zică într-o formulare  mai nostimă, unul dintre amici. De altfel, încă pe la 1516, Farmacia ˮVulturul Negru“ din Bistrița punea la dispoziṭia celor interesaṭi în scop terapeutic  prune uscate. La 3 mai 1566, Alexandru Lăpușneanu, domnitorul Moldovei, cere printr-o scrisoare primarului Bistriṭei să-i trimită prune uscate, ˮpe care le dorește bolnava Doamnă Ruxandra“. În aceste condiṭii, este explicabilă preocuparea autorităṭilor, dascălilor și slujitorilor bisericii naṭionale pentru cultivarea acestor deprinderi. La 20 ianuarie 1845, comanda Regimentului II Românesc de Graniṭă a emis chiar un ordin prin care a interzis oricărui tânăr să se însoare  ˮpână nu va dovedi cu testimoniu școlar că a cercetat și terminat școala și până nu va avea în grădina sa un număr de 5-10 pomi altoiṭi de mâna lui“.  O contribuṭie importantă în dezvoltarea pomiculturii zonei a avut-o Școala de Agricultură Bistriṭa, înfiinṭată în urmă cu 148 ani, respectiv la 15 aprilie 1870, având drept scop ˮînsușirea unor noṭiuni teoretice și practice vizând agricultura, în vederea conducerii și administrării în condiṭii tot mai bune a gospodăriilor“. În afară de materiile de cultură generală, aici erau predate cunoștinṭe referitoare la sădirea și cultura pomilor fructiferi, viṭei de vie, creșterea și îngrijirea animalelor și nu numai. Activitatea Școlii de Agricultură a fost continuată după cel de-al doilea război mondial de Școala Medie Tehnică Horticolă, de școlile profesionale de la Bistriṭa, Dumitra și Lechinṭa, de Școala Tehnică Horticolă Bistriṭa,  iar în prezent de liceele tehnologice cu profil agricol de la Bistriṭa, Beclean și Lechinṭa. În procesul instructiv-educativ, accentul s-a pus pe caracterul practic aplicativ. Elevii de la  Horticolă au avut  din totdeauna  o dublă calitate. Au fost elevi, în adevăratul sens al cuvântului, doar în sezonul rece, din intervalul 1 noiembrie - 31 martie, iar în restul anului eram consideraṭi și trataṭi drept  ucenici, muncitori și tehnicieni în formare, iar locul răsplaiului era luat de  instrumentarul de grădinărit,  de altoit, de căpălit, de strâns pologul, de aparatura de combatere a bolilor și dăunătorilor ori de recipientele de recoltare. Se pare că acestea au fost tare mult  îndrăgite de foștii absolvenṭi de vreme ce nu s-au despărṭit de ele nici după ce au devenit cadre cu pregătire superioară: ingineri precum Sângeorzan Mihai, Valea Ovidiu, Gottschick Thomas, Hangan Radu, Ivan Grigore,Trișcaș Adrian de la Staṭiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriṭa, Moldovan Iustin, de la S.C. Agroindustriala S.A. Jelna, Bindiu Iovu de la Inspectoratul Judeṭean pentru Protecṭia Plantelor, Conṭ Zaharie de la S.C. Fruleg S.A. Bistriṭa, Știrbu Ioan de la S.C. Agroindustriala S.A. Dumitra;   cercetători -  Dr. ing. Silvia Preda, fost director, în prezent secretar știinṭific  la Staṭiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea, Bechiș Emilia de la Staṭiunea de cercetări biologice Arcalia din cadrul Universităṭii Babeș Bolyai Cluj-Napoca, ambele formate la Staṭiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriṭa;  cadre universitare - Prof. univ. dr. ing. Maxim Aurel de la Universitatea de Știinte Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, regretatul  Prof. univ. dr. ing. Modoran Dorel-Laurenṭiu (25.06.1946 – 27.02.2012); oameni politici, înalṭi funcṭionari publici, reprezentanṭi ai guvernului în teritoriu – ing.Vasile Aldrofan, Viorel Pupeză, ing.Valer Bindea, ing.Ioan Szilagy;  oameni de litere, jurnaliști, artiști plastici – Melania Cuc, Maria Olteanu, juriști –  Petru Tanco, Petru Petruse. (Ambii și-au dat obolul de horticultori, primul în calitate de inginer șef, prin înfiinṭarea unor livezi intensive de pomi fructiferi la Galaṭii Bistriṭei și Herina, iar celalalt Petrică, în calitatea sa de solist de muzică populară, prin antren și îndemnul la voie bună și distracṭie, acṭiuni favorabile horticulturii – n.n.); slujitori ai Domnului – părintele protopop iconom stavrofor Simion Creṭa, regretatul părinte protopop iconom stavrofor Viorel Baciu ori  sportivi de performanṭă - Horaṭiu Moldovan, Cornel Caizer, Vasile Ianul. De altfel, sportul a făcut din totdeauna casă bună cu cei de la Horticolă, mai ales că inginerul Alexandru Petringel (13.12.1927-24.11.1996), fost director mai bine de trei decenii, respectiv între 1954-1986, a  fost unul dintre practicanṭii acestuia, mulṭi ani fiind goalkeeperul echipei de fotbal ˮProgresul“ Bistriṭa în faṭa căreia erau nevoite să  încline steagul  majoritatea adversarelor indiferent de nume, eșalon sau pretenṭii. De altfel și majoritatea componentelor fostei echipei de handbal ˮZorile“ Bistriṭa, antrenată de profesorul Leon Pașcu,  proveneau în principal din rândul elevelor de la aceeași instituṭie. Acestor instituṭii li s-au alăturat pe parcurs mulṭi pasionaṭi ai domeniului. Printre aceștia s-a numărat farmacistul Albert Wachsmann (1870-1925), care a înfiinṭat una dintre cele mai bogate colecṭii pomologice din vremea aceea, la Prundu Bârgăului, care cuprindea: 700 soiuri de măr, 150 de păr, 50 de prun, cireș și vișin. Un moment important în dezvoltarea pomiculturii meleagurilor bistriṭene l-a constituit înfiinṭarea la 1 ianuarie 1950 a Staṭiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriṭa, avându-l ca director pe  Dr. docent Modoran Ioan (06.11.1915-17.09.2004). Acesta împreună cu Dr. ing. Nicolae Minoiu (12.10.1933-05.05.2017)  şi Dr. doc. Andrei Gherghi, toṭi membrii ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ” Gheorghe Ionescu-Șișeşti “ au format aici  un colectiv valoros de cercetători, au întemeiat o adevărată ” Şcoală Bistriţeană de Horticultură “, iar staţiunea a devenit principala furnizoare a informaṭiei tehnice necesare horticultorior  din zonă și din judeṭele limitrofe.   Nu întâmplător, realizarea bustului academicianului Teodor Bordeianu (16.02.1902 – 19.03.1969), membru al Academiei Române, fost director al Institutului de Cercetări Horticole, ce străjuiește intrarea în sediul staṭiunii bistriṭene,  a fost sponsorizată în semn de gratitudine pentru cercetarea bistriṭeană și exponenṭii săi de S.C. ˮAgroindustriala“ S.A. Reghin. SCDP Bistriṭa a devenit și o pepinieră de cadre valoroase pentu alte unităṭi de cercetare și producṭie,  pentru instituṭiile de învăṭământ superior cu profil agricol, un etalon al cercetării horticole româneşti, o mândrie a judeţului şi a ţării.  În pofida subfinanṭării, disfuncṭionalităṭilor și chiar a obstrucṭiilor de care a avut parte după 1989 staṭiunea și în general cercetarea știinṭifică, la Bistriṭa se face încă cercetare performantă în domenii de vârf, îndeosebi în cel al virusologiei pomicole și plantelor modificate genetic în care sunt implicaṭi specialiști precum Dr. ing. Ioan Zagrai, secretarul știinṭific al staṭiunii şi Dr. ing. Luminiţa Zagrai, din cadrul Laboratorului de virusologie pomicolă, a tehnologiei pomicole, fitopatologiei și protecṭiei fitosanitare a livezilor,  activităṭi desfășurate de Dr. ing. Platon Vasile Ioan, directorul staṭiunii, Dr. ing. Jakab-Ilyafalvi Zsolt și colaboratorii. Prin eforturi conjugate ale horticultorilor din cercetare, producṭie și din domeniul protecṭiei plantelor patrimoniul pomicol al judeṭului a cunoscut o dezvoltare continuă. În cadrul Staṭiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriṭa, până la 22 decembrie 1989, a existat și  un sector de dezvoltare, care a acordat asistenṭă tehnică și sprijin de specialitate în materializarea programelor de dezvoltare a acestui sector. Horticultorii din judeṭ au înnobilat și transformat dealurile bistriṭene în livezi roditoare. Se cuvine să reamintim câteva nume notorii și meritorii cum sunt cele ale inginerilor: Pleșca Diomid, Halasz Edmund, Vlaicu Aurel, Naghiu Lazăr, Fiera Mircea, Volcov Ilie, Goga Costică, Harșianu Octavian, Ciotmonda Ioan, Pircu Ioan, Herlea Maria și atâṭia alṭii cu un rol esenṭial în acest domeniu. De fapt, specialiști de pe meleaguri bistriṭene au fost autori multor realizări și în afara judeṭului.  Ilustrative în acest sens fiind activitatea desfășurată de fostul conjudeṭean,  ing. Nicolae Păvălean, fiu al Văii Bârgăului, în dezvoltarea viticulturii în zona Jidvei, a inginerilor Sbârcea Tiberiu și Vasile Belei, ambii fii ai meleagurilor bistriṭene, în dezvoltarea sectorului pomicol la Batoș. Deși, după 1990, a existat o perioadă de refulare în care manifestările pentru cei 45 ani de socialism s-au manifestat și printr-o  oarecare ostilitate faṭă de patrimoniul pomicol, unele livezi căzând pradă loviturilor nimicitoare ale topoarelor sau drujbelor dispunem încă de o suprafaṭă importantă. Peste 37 % din acestea sunt localizate în bazinul pomicol Bistriṭa, 26 % în bazinul pomicol Beclean, 12 % în bazinul pomicol Lechinṭa și suprafeṭe mai mici dar importante în bazinele pomicole de pe văile Șieului, Someșului, Bârgăului și Ilvelor. Unul dintre  reprezentanṭii  merituoși ai ” Şcolii Bistriţene de Horticultură “ a fost  Dr. ing. Ilie Vonica (1932-2006), cu o activitate  benefică la nivel naṭional. De aceea, ne-am propus să facem câteva succinte referiri. A provenit dintr-o vrednică familie de ˮbârsăni bârgăuani“, originară din Mărginimea Sibiului, stabilită la Prundu Bârgăului, capitala Văii Bârgăului, în preajma celei de-a doua mari conflagraṭii mondiale. Alături de familia părinṭilor săi aici erau și alte familii din Mărginime: Costea Pavel, Ioan Șchiopu, Nicolae Marcu, Petru Lupaș și Dumitru Floașiu, toṭi foarte buni români, foști  mari crescători de oi,  deveniṭi negustori și proprietari de spaṭii comerciale  cu vad amplasate în centrul civic al localităṭii, în preajma DN 17 (DE 58).  La fel cum au procedat și ceilalṭi ˮbârsăni“, Ilie Vonica-senior, capul familiei și-a sprijinit descendenṭii să urmeze studii superioare. Așa se face că fiul său, Ilie Vonica-junior, a urmat și absolvit, în anul 1958, Institutul Agronomic Iași, Facultatea de Horticultură. După absolvire, a fost repartizat la I.A.S. Lechinṭa. Încă de la debutul profesional s-a remarcat ca un foarte bun și activ organizator și coordonator al activităṭii. Era prezent în ferme, la punctele de lucru încă de când mijea de ziuă. Încerca prin conduita lui să-i determine și pe cei cu care colabora, inclusiv pe noi elevii de la Horticolă, aflaṭi în practică la ferma de la Vermeș, să-i urmăm exemplul, să fim cât mai matinali, deși în cazul nostru era nevoit să întâmpine o oarecare  opoziṭie din partea profesorului îndrumător, inginerul Ioan Cioba (1930-2015), care invoca prevederile Regulamentului școlar. Realitatea e că și unul și celălalt aveau dreptate dar, în zilele de toamnă târzie, cu vreme cu o evoluṭie schimbătoare sunt necesare și niște sacrificii pentru a pune recolta la scuteală. În anul următor, s-a transferat la Staţiunea de Cercetare –Dezvoltare pentru Pomicultură  Bistriţa, unde vreme de șapte ani a  desfășurat o activitate deosebit de laborioasă în domeniul protecṭiei plantelor, concomitent desfășurând și activitate didactică în cadrul Școlii Tehnice Horticole. În 1964, a înfiinṭat aici prima Staṭie de prognoză și avertizare din ṭară  la care a fost încadrată   Livia Trif, șefa de promoṭie de la Horticolă, formată sub îndrumarea și oblăduirea sa. ( Aceasta, la 22 iulie 2011, în timp ce se afla pe Aeroportul din Londra cu intenṭia de a se îmbarca pentru o cursă aeriană având ca destinaṭie continentul nord-american, unde o așteptau doi nepoṭei împreună cu părinṭii, a avut neșansa să devină victimă colaterală a teroristului norvegian Anders Behring  Breivik - actualmente Fjotolf  Hansen – n.n, ce tocmai  comisese un atentat cu bombă asupra unei clădiri guvernamentale din Oslo, soldat cu 8 victime omenești, iar ulterior a masacrat 69 tineri participanṭi la o întrunire a Partidului Laburist și a provocat rănirea altor 250 persoane. În urma alertei instituite, zborurile au fost anulate, iar pasagera a fost plasată într-un hotel situat în afara marii metropole. Din cauza situaṭiei tensionate,  lipsei oricăror informaṭii, frustrării că nu va putea ajunge la timp la destinaṭie,  a suferit un atac de panică. Medicii bistriṭeni se străduiesc și încearcă, de atunci, să-i înlăture consecinṭele, dar lucrurile evoluează lent  ca urmare a caracterului mai sensibil al pacientei și  stării de sănătate precare a partenerului de viaṭă. Așa se face că în timp ce Brevik, condamnat la  21 ani închisoare, pedeapsa maximă în Norvegia,  are la dispoziṭie trei celule dotate cu televizoare, jocuri video, aparatură de sport, beneficiază de indemnizaṭie de disconfort, victima colaterală bistriṭeană și familia  suportă încă consecinṭele faptelor lui abominabile – n.n.). Împreună cu ceilalṭi specialiști de la nivel teritorial a elaborat un program integrat de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor la pomii și arbuștii fructiferi, care prevedea îmbinarea măsurilor biotehnice, agrofitotehnice, biologice cu mijloacele chimice. Dintre metodele biotehnice cele mai importante sunt tăierile de regenerare și fructificare, eliminarea și arderea ramurilor atacate de dăunători, adunarea și distrugerea frunzișului de sub pomi prin incorporare în sol sau ardere, răzuitul scoarṭei esfoliate a pomilor, adunarea și distrugerea fructelor mumifiate, prin care se reduce rezerva biologică a unor dăunători. Prin măsurile agrofitotehnice, respectiv prin lucrările solului se distrug unii dăunători și buruienile. Cercetările efectuate au relevat că fertilizările cu îngrășăminte organice sunt cele mai complexe, pe când fertilizările unilaterale cu exces de azot amplifică atacul de rapăn, făinare și monilioze. Amendamentele cu carbonat de calciu previn bolile fiziologice de depozit. În combaterea viermelui merelor și prunelor au dat și dau rezultate bune aplicarea capcanelor cu feromoni, care se instalează în livadă cu 1-2 săptămâni înainte de apariṭia fluturilor, iar cu ajutorul lor sunt capturaṭi și reṭinuṭi masculii insectelor ṭintă. În combaterea chimică a asigurat utilizarea unor substanṭe verificate din punct de vedere al eficacităṭii, remanenṭei și efectelor secundare, puṭin poluante și netoxice pentru entomofauna utilă. În perioada în care a activat la Bistriṭa, lucrările de protecṭie fitosanitară a livezilor s-au efectuat gratuit pentru toate categoriile de producători  atât mecanizat prin formaṭii specializate din cadrul fostelor S.M.A-uri cât și manual ori cu mijloace hipo prin echipele centrelor de protecṭia plantelor. Marile unităṭi producătoare  au apelat în acest scop și la serviciile aviaṭiei utilitare. Drept urmare, producṭiile și veniturile producătorilor au crescut, ceea ce a dus la dezvoltarea sectorului pomicol, la extinderea și modernizarea suprafeṭelor de livezi de pomi și arbuști fructiferi. Pentru rezultatele obṭinute, capacităṭile profesionale și organizatorice, în 1965, a fost promovat în funcṭia de șef al Serviciului de prognoză și avertizare din cadrul Laboratorului Central de Carantină Fitosanitară București, iar în 1968, în  cea de director al acestuia,  pe care a deṭinut-o vreme de 31 ani, respectiv până la pensionarea sa survenită în anul 1998. În această calitate, a coordonat activitatea reṭelei de carantină fitosanitară de protecṭia plantelor de pe teritoriul ṭării  și cea a serviciilor de carantină fitosanitară din punctele vamale, a militat pentru perfecṭionarea continuă a actului profesional și îmbunătăṭirea colaborării cu unităṭile de cercetare din domeniu.  A publicat numeroase lucrări știinṭifice apreciate. A susṭinut cursuri la Universitatea de Știinṭe Agricole București, la inspectoratele judeṭene de protecṭia plantelor și la cursurile de perfecṭionare a specialiștilor biologi, agronomi, horticultori și silvicultori. În perioada 1993 – 1998, a reprezentat România la Organizaṭia Europeană și Mediteraniană pentru Protecṭia Plantelor. Din 1998, a fost reprezentantul României pe lângă Comisia pentru Măsuri Fitosanitare de sub egida FAO și persoană de contact cu Secretariatul Convenṭiei Internaṭionale pentru Protecṭia Vegetalelor. Soṭia sa, Adriana, a fost nepoata de fiică a renumitului profesor  de limba română și latină Ștefan Lupu (1897 -1973), o somitate a educaṭiei bistriṭene și naṭionale, format la școala unor mari personalităṭi ale culturii neamului precum Nicolae Iorga, George Călinescu, Ovid Densușianu, Garabet Ibrăileanu. Pedagog cu vocaṭie educaṭională și om de o deosebită bunătate s-a aflat în slujba concitadinilor și conjudeṭenilor  o jumătate de secol (1921 – 1971) în calitate de profesor la Liceul ˮAlexandru Odobescu“ Bistriṭa (actualul Colegiul Naṭional Liviu Rebreanu – n.n.), unde în perioada 1924-1940 și  1945-1948, a îndeplinit și funcṭia de director. În calitate de revizor școlar și-a donat indemnizaṭia  pe un an de zile  pe care a folosit-o pentru a deschide o școală în satul Dumbrava, comuna Livezile. În perioada 1940-1945 a ocupaṭiei horthyste a Ardealului de Nord,  a fost nevoit să se refugieze la Deva, unde a predat la Colegiul Naṭional ˮDecebal“. Umanismul eruditului profesor s-a transmis și la descendentele acestuia.  Lucia, mama viitoarei soṭii a dr. ing. Ilie Vonica a decedat la o vârstă fragedă, iar sora sa, domnișoara Livia Lupu, fostă contabilă la Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură  Bistriţa s-a preocupat de creșterea și educaṭia celor doi nepoṭei.  În condiṭiile în care în pomicultura meleagurilor bistriṭene, în ultimii ani, se confruntă totuși cu multe probleme, se înregistrează chiar o involuṭie  atestată și de faptul că peste 50 % din plantaṭiile pomicole o reprezintă livezile aflate în declin, cunoașterea activităṭii și experienṭei  unor personalităṭi de marcă  ale judeṭului și ale ṭării printre care s-a numărat  Dr. ing. Ilie Vonica și celelalte la care ne-am referit  pot constitui surse de inspiraṭie pentru decidenṭii politici și administrativi, pentru  diriguitorii și cei implicaṭi în reînnoirea patrimoniului pomicol și revitalizarea unei tradiṭii cu puternice rezonanṭe pe meleagurile noastre bistriṭene.. Cum primăvara mult așteptată, după un debut ezitant și destul de capricios  începe încet, încet, să-și facă simṭită prezenṭa  ar trebui să constituie un îndemn pentru fiecare dintre noi de a ne aduce contribuṭia la dezvoltarea acestui sector, mai ales că  nu-i nici o treabă complicată și nici din cale afară de costisitoare  Câtorva puieṭi de cireș, de cais, de măr, păr sau de alṭi pomi fructiferi, câtorva butași de zmeur, mure, coacăz negru sau câtorva stoloni de căpșuni le putem găsi loc în curtea sau grădina casei. În zonă s-a institituit încă de mult practica ca până și perdelele de protecṭie a căilor de comunicaṭii rutiere și feroviare să se realizeze din meri, peri, nuci și alṭi pomi fructiferi. Mai mulṭi pomi înseamnă rezultate benefice în plan economic, estetic, educativ, al protecṭiei mediului ambiant, ce ne va spori cu siguranṭă  gradul de confort și civilizaṭie.

 

Explicaṭii foto:

            Foto.1. You know Spring is coming (Știi că vine primăvara), Liuṭă Nicu

            Foto.2. Cireș în floare

            Foto.3. Wood sculpture (Sculptură în lemn) Krestel, ( e soṭul nepoatei)

            Foto.4. Staṭiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură

            Foto.5. Analiză la Staṭiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură

            Foto.6. Instruire cu foștii salariaṭi ai Inspectoratului Judeṭean pentru Protecṭia Plantelor (inspector șef ing. Togănel Traian)

           Foto.7. Cireș japonez

           Foto.8. Absolvenṭii Școlii Tehnice Horticole, promoṭia 1964/1965 ( clasa  soṭiei, fosta șefă de clasă și a Melaniei Cuc)

           Foto.9. Eleve din aceeași clasă, în anul I

           Foto.10. Măr din soiul Auriu de Bistriṭa

          Foto.12. Echipa de handbal Zorile Bistriṭa constituită din eleve de la Școala Tehnică Horticolă (căpitan Trif Livia, soṭia, arbitru Reiter Erich, din Germania)

          Foto.13. Echipa de handbal Zorile Bistriṭa, căpitan Trif Livia, antrenor profesorul Leon Pașcu

      Foto.14-15. Wood sculpture (Sculptură în lemn) Krestel

          Foto.16.   Cactus în floare ( la Biserica ortodoxă de la Strâmba)

          Foto.17.   Pictură (Liuṭă Nicu)

 

 

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]