Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

I N M E M O R I A M - Un cântec la marginea lumii: Vasile Dâncu (1939-2018)

Cristofor Columb

 

Ia-mă cu tine, Cristofor Columb,

străbunii mei

au fost legaţi de glie

şi nicio mare nu i-a legănat.

Opincile lor

aveau înfăţişare de caravelă,

dar navigau

numai prin lutul ogoarelor.

 

Eu sunt ascultător, te-oi urma

pe multe paralele şi meridiane.

Nu vei fi silit

să-mi legi piciorul de corabie.

 

Pentru tot ce voi face

pun numai o condiţie:

să-i tăinuim domnului Cortez

pământurile noi

ce le-om descoperi.

 

Destăinuire

 

V-aş spune cum luna

se leagănă pe valuri

dacă aş fi văzut vreodată

marea.

Cum gladiatorul

se bătea-n genunchi,

de-ar fi venit piraţii

să mă ia-n corăbii.

Cum ochii tăi

au lacrimi cristaline

vreodată dacă

mi-ai fi plâns pe umeri.

Aşa vă cânt coline,

mesteceni făclieri

şi mierle negre

fluierând în ramuri.      

 

 

Fixare

 

Fixat sînt pe veci pe-o culme de deal,
n-am zepelin, n-am aripi
doar bietul dor de ducă
îmi poartă gândul
prin multele cetăţi.
Mi-s drumurile scurte
şi se suprapun ca firele de aţă pe un ghem.
Nu ştiu nici una din marile minuni 
ce trebuiesc văzute
măcar odată-n viaţă,
nici jalea atâtor dezrădăcinaţi
dorind să-şi aşeze
numai pentru o clipă
tâmpla pe o glie
în satul lor natal.

 

Satul

 

Satul meu 
nicicând nu va pleca
în altă parte să-şi caute norocul

În jurul lui se învârte
şi se toceşte lumea.

Iată pe dealuri clăile de fân-
cuşme uriaşe de neînvinşi haiduci.

Aici mi-e patria
şi ale copilăriei
picioare desculţe
ce-au sângerat prin mirişti...

 

Tata şi Hemingway

 

Tatăl meu la douăzeci de ani
fără voia lui
a ajuns cătană la impăratul.
A fost in Galiţia şi în Italia.
A participat la bătălia de la Piave
unde a luat parte
şi Hemingway
despre a cărui existenţă 
nicciodată n-a ştiut nimic.
Amândoi şi-au luat 
adio de la arme.
Fiecare in alt fel dându-şi seama
ce inutil era
războiul lui Franz Josef.

 

Cântec

 

Și va veni uitarea
peste tot ce-am scris
ca o ploaie binefăcătoare.
Ori mic ori mare
tot așa va fi.
După ce va trece 
un mileniu
din alte surle
vor cânta poeții.
Noi am încercat
mereu să ne-adaptăm,
n-am jurat credință
numai lui Apollo.
Mai marii zilei
de multe ori ne-au pus
să înveșmântăm
ridicolul în cântec.
Cam toți ne-am supus,
moda era veche
de la cuneiforme
până la înscenarea
zborului în lună.

 

Balada încercării

 

Acest poem nu poate
fi înțeles decât de cei 
și cele trecuți de 
șaptezeci.

Și eu și tu
ne-am hotărât
să-l dezgropăm
pe cel care-a murit.

Credeam că precum Lazăr
poate va învia
și nu va fi degeaba
munca ta și-a mea.

Am săpat o zi
în satul înghețat,
cu răngi și târnăcoape,
dar de nimic n-am dat.

Ne-am trudit și-a doua,
din zori pân’ la înserare,
și ne-a fost rușine
de această încercare.

 

Plutonul

 

Cei doisprezece,

adunați prin tragere la sorți,

așteptau supuși

cu arma la picior.

Li s-a spus

că după execuție

fiecare

va primi câte o soldă în plus.

Iată-i noaptea

alergând pe străzi

să-și schimbe banii

pe vin ori pe femei,

însă unul

a cărui pușcă nu luase foc

și-a cumpărat

din prima librărie

un caiet cu linii

și un mugur de creion.

Voia să scrie

un cât de mic poem

despre cum privirile

celui osândit

lingeau grăbite

oribilitatea

gurilor de foc...

 

Cântec

 

Până la steaua

în care ochii tăi vor arde

și sufletul tău de pasăre bătută

va încerca

să calce depărtarea.

Totuna ar fi

de m-ai chema,

de-ai vrea să mă alungi.

Eu voi veni, voi veni

ca o inevitabilă planetă.

 

 

 

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]