Ideologiile –spaţiu minat

Timp de 50 de ani, sub regimul comunist, noi am fost izolaţi faţă de ce s-a întâmplat cu ideologiile în lumea occidentală. Am fost educaţi cu frânturi din Marx, Engels şi Lenin, fără interes din partea profesorilor şi a elevilor. Ce s-a întâmplat cu ideologiile în spaţiul de dincolo de Cortina de Fier, era o problemă care nu ne interesa. În felul acesta am fost blocaţi cultural faţă de dinamica doctrinelor politice. Au existat şi două excepţii în învăţământul universitar şi post universitar, care au menţinut în obiectele de studiu şi “Doctrinele politice contemporane”. Aceste instituţii au fost ACADEMIA MILITARĂ şi Academia “Ştefan Gheorghiu”. Războiul, ca fenomen social, nu putea fi aprofundat fără contribuţia teoretică a generalului german Clausevitz. Lucrarea acestuia – DESPRE RĂZBOI - a calibrat toate şcolile de gândire strategică din lume, indiferent de sistemul politic. Clausevitz nu poate fi înţeles fără a fi în temă cu filozofia clasică germană. Generalul Clausevitz rămâne şi azi reperul stelar al gândirii politico-militare la nivel strategic. În România, dupa 1989, ideologiile s-au reluat de unde le-am lăsat, adică la nivelul anilor 40, (Raţiu, Coposu, Câmpeanu, Cunescu) fapt pentru care încercările lor au eşuat.

Şi la această dată putem vorbi doar de confuzie ideologică în loc de clarificare. A afirma azi că eşti social-democrat, liberal, popular sau conservator, este, mai degrabă, un mod de a confuziona decât de a-ţi exprima identitatea doctrinară. Partidele politice, prin actul lor de guvernare, au confuzionat complet populaţia. Adrian Năstase a fost mai liberal ca liberalii, iar Tăriceanu mai social – democrat decât social - democratii.Aşa am ajuns ca liberalii noştri sa fie de dreapta, iar liberalii europeni să fie de stânga (ALDE). Partidul democrat-liberal a trecut instantaneu de la stânga la dreapta, fără nici o dezbatere, din nevoia de afiliere internaţională la grupul popularilor. În ipoteza în care PDL ar fi rămas de stânga, atunci, în Parlamentul European ar fi trebuit să facă parte din acelaşi grup cu PSD, în grupul socialiştilor. Atunci tabloul distribuţiei românilor în Parlamentul European ar fi fost cu cei de stânga, în grupul de stânga şi cu cei de dreapta, (liberalii) în grupul ALDE, tot de stânga, în felul acesta, am fi introdus confuzia din ţară şi la nivel european. Probabil aceasta este raţiunea pentru care PDL a încercat o clarificare ideologică prin afiliere.

În Europa Occidentală, după al Doilea Război, după apariţia noţiunilor de stat asistenţial, de economie mixtă şi de economie socială de piaţă, statul a devenit atât pentru liberali, cât şi pentru social-democraţi, un instrument de realizare a agendei sociale, apropiind social–democraţii de dreapta şi liberalii de stânga. În felul acesta, social - democraţia concurenţială şi liberalismul, de abia se mai disting sub aspect doctrinar.

Criza actuală a produs o debusolare şi mai accentuată în spaţiul ideologic, după ce neoliberalii americani au intervenit cu forţa statului în economie, iar China comunistă practică, pe scară largă, economia de piaţă. După atacurile de la 11 septembrie 2001, raporturile dintre libertatea persoanei şi securitatea acesteia, au intrat într-o nouă dilemă, declanşând un nou val de confuzii doctrinare. Apariţia şi comportamentul noilor actori internaţionali, adică a celor nestatali, a făcut ca doctrinele să fie difuze, confuze şi contradictorii. Faptul că James Buchanan, părinte al renaşterii liberalismului clasic în secolul XX, laureat al Premiului Nobel în economie, îşi exprima public neliniştea faţă de viabilitatea modelului clasic liberal, este un gest de luciditate, dar şi de confuzie. Experimentul liberal – iluminist de construcţie instituţională, declanşat de Revoluţia Franceză, trebuie să fie adaptat unei lumi ale cărui coordonate se schimbă mult mai repede decât abordările teoretice ale Mediului Academic. Iată, aşadar, că suntem integraţi lumii occidentale, dar într-un spaţiu minat. Îmi pun întrebarea dacă vom fi martori ai deminării sau ai detonării ? Oare ce vor, cu adevarat, oamenii ? Să fie liberi, sau să fie conduşi ca nişte copii?

Colonel (r) IOAN GAFTONE