La noi

Ignoranță și nuanțe

     Am intrat în vremea marilor Centenare. Deocamdată, a fost aniversarea celor 100 de ani de la Victoria de la Mărășești. În curând, vom intra în Marele Centenar al Marii Uniri. Numai că deja săvârșim gafe impardonabile.

     În revista, în decădere calitativă, „România literară”, un ins care bălmăjește  (cică) studii de istorie literară, întrebat cum se pregătește pentru Centenarul din 2018, în trei rânduri folosește expresia „comemorarea” actului de la 1 Dec. 1918. Pardon, românule semianalfabet! Atunci „vom aniversa” ori „vom comemora” ? Du-te „repede, la dicționar! Pe cetățeanul român Klaus Iohannis îl înțeleg că încurcă sensurile acestor două cuvinte, dar tu, expertule?!

     În altă publicație, altă enormitate. Un individ declară că e de înțeles „frustrarea” pe care o trăia Ungaria după al doilea război mondial, pierzând atâtea teritorii din marele și bățosul stat hrăpăreț (ultimele aprecieri îmi aparțin…). De ce „frustrare”?  „A frustra”: a priva pe cineva de un drept, de un lucru; a înșela. Dacă am lua în serios pe insul acesta, înseamnă așa: Tâlharul fură, dar, în cele din urmă i se iau cele furate, iar el trăiește starea omului căruia i s-au luat furturile? (Cam așa gândește iresponsabilul cetățean român Kelemen Hunor, potrivit recentelor lui declarații în public!)

     Am avut totdeauna încredințarea că maghiarul de bun simț din România gândește și se comportă altfel; dar nu numai din spațiul românesc. Iată două exemple:

     * Găsesc într-o scrisoare, pe care mi-a trimis-o acum 20 de ani,  eminentul nostru universitar și istoric literar Gavril Scridon, o referire la etnofolcloristul maghiar Köpeczi Béla, care, în 1942, deci, după răpirea Transilvaniei de Nord, publica la Budapesta un grupaj de cântece românești, culese de el din zona Nimigea-Săsarm. Poftim, ember Hunor! Act de cultură dincolo de mârâielile de azi și atrocitățile vremelnicilor ocupanți de atunci.

     * Mă aflam la Odorheiul Secuiesc. Am intrat într-un restaurant din centrul urbei, așteptând un amic, care, nu știu de ce, nu mai avea să apară. Dar, deodată, aud că orchestra începe să cânte un fragment din „Rapsodia I-a” a lui Enescu. Aflaseră că sunt român. I-am întrebat cum și-au dat seama. Au refuzat să-mi dezlege mirarea. Probabil, pentru că, așteptându-l pe cel care nu mai venea, am scos din mapă o revistă literară, firește, românească? Le-am oferit (din mâna mea, nu a chelnerului!...) o sticlă de șampanie.

     Dar, desigur, pot fi invocate în acest sens atâtea și atâtea detalii de genul acesta.

.

Comentarii

04/09/17 10:41
Dan

La unii indivizi exista tendinta de a face din tântar armãsar. Nu-i o tragedie folosirea termenului "comemorare" in loc de "aniversare". Conform DEX, termenul COMEMORÁRE, comemorări, s.f. se refera la acțiunea de a comemora, care inseamnă ceremonie solemnă menită să evoce amintirea unei personalităti sau a unui eveniment important.
Iar in legatura cu expresia "iresponsabilul cetățean român Kelemen Hunor", trebuie spus ca in mandatul de Ministru al Culturii a lui Kelemen Hunor, s-au finalizat lucrarile si s-a dat in folosinta BIBLIOTECA NATIONALA a ROMANIEI, căreia responsabilul cetățean român Adrian Nastase, pe cand era premier, vroia sa-i schimbe destinatia.
Asa ca... mai uşor cu pianul pe scări, stimate domnule moralist!

04/09/17 16:31
Olguța Vasilescu

Mai dă-le câte o copită, Cornele. Hai, dă-ți jos basca și vopseșteți părul în cărămiziu. Ești de-al nostru. Îmi ești drag, Cornele, trebuie să ți-o pun.

04/09/17 17:36
Olguța Vasilesc...

Cornele, dă-ți jos basca și vopsește-ți părul în cărămiziu!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]