Iisus

Radu Băeş

 

Motto:

Acesta era Cel despre Care am zis: Cel Ce vine după mine înaintea mea S’a plinit, fiindcă mai înainte de mine era.

(Sfânta Evanghelie după Ioan: 1, 15)

            Părea că nopţile se alungau spăşite

            Urmându-şi calea netoarsă în abis

            Doar Iosif îşi curmă aspre gânduri rănite

            Când îngerul Domnului i se-arătă în vis.

 

            Cu glasu-i ca de miere îngeru-i vorbea

            Iar el îl urmărea cu dar neprefăcut: ”Nu te

            Teme s-o iei pe Maria drept femeia ta!”

            Şi-n van zburară gânduri pe-ntrecute.

 

            Doar ramuri de măslin râdeau în crucea nopţii

            Şi luna părea veselă, cum numai ea

            Ştia să se arate, când baierile sorţii

            Năşteau lumina caldă...şi Iosif o simţea;

 

            Trezit din somn, făcu aşa cum spusu-i-s-a

            „Şi a luat-o la sine pe femeia sa”.

 

 

 

Numele Lui

         Veni şi clipa atât de aşteptată

            Când stelele jucau pe ceru-nveselit

            În ieslea hărăzită şi binecuvântată

            Pruncul Mariei pe lume a venit.

 

            Scâncetul Său, în noapte cufundat,

            Părea o lacrimă de rugă ne-ntâlnită,

            Maria-n scutece pe El L-a înfăşat

            Şi numele-I urzea cu vocea înflorită;

 

            Iar cerul parcă era o simfonie,

            Măslinii se-ntreceau privind în sus,

            Iosif şi Maria, cuprinşi de bucurie,

            I-au spus copilului născut: Iisus.

 

            Aşa Îl preamăreşte de atunci omenirea:

            Iisus – „Domnul este (Cel Ce dă) mântuirea.”

        

        

           Magii de la Răsărit

 

            Un vânt uşor şi harnic aduse veşti născute

            Din lacrima pământului înveselit

            Dar când veniră magii, pe-ntrecute

Irod şi-arhiereii s-au tulburat cumplit;

 

Aflară de steaua ce se născuse-n Răsărit

Şi că magii au venit să I se-nchine

Conducătorului „care va paşte” negreşit

„Pe poporul meu Israel”, cum se cuvine.

 

Irod chematu-i-a pe magi înspre păcat

Cerându-le să îl vestească despre Cel Născut

Ei aur, tămâie şi smirnă Pruncului I-au dat,

Şi I s-au închinat Lui. Dar nu l-au vândut!

 

Cănd din ceruri plângea nor după nor

„Pe altă cale” magii „s-au dus în ţara lor!

 

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]