„Îmi stă pe limbă”

Specialiștii spun că propoziția aceasta denumește un blocaj mintal în comunicare, „când o amintire este depozitată, dar nu poate fi accesată sau când încercăm să găsim cuvinte care să suplinească informația ce ne este greu să o accesăm”.
Un impediment de genul acesta ar putea fi și „Am mâncărimi de limbă”. Ceea ce, recunosc, mi se întâmplă mereu.
Așadar, amintiri pe care nu pot să le accesez. Iată, nu-mi amintesc că Ion Iliescu este ticălosul de proporții naționale care în decembrie 1989 a produs măcelul din București și apoi a regizat faimoasele „mineriade”.
Nu-mi pot aminti că Monica Macovei, din fostă securistă, acum rânjește diabolic „competență” în postură de europarlamentar.
Mi se blochează mintea de ce milițianul M., din zona noastră, cunoscut prin stilul său zelos de a pândi dăscălimea din localitate, acum lucrează ca contabil (cacografie intenționată!) în biroul unui protopopiat.
Îmi stă pe limbă, dar nu-mi amintesc, cum un marinar nemernic a fost sprijinit să fie 10 ani președinte al României.
Am mâncărime pe limbă să spun, dar ceva mă reține, de ce bistrițeanul Ion Olteanu, după câteva legislaturi de parlamentar găinar, are dosar penal.
Nu-mi amintesc că am avut parte, prin guvernul Cioloș, de cea mai insipidă, incoloră, inodoră, incompetentă, impotentă echipă ministerială postdecembristă. După un an în care 10 miniștri au fost maziliți ori au făcut stânga-mprejur (pe motiv de ciolan), guvernul acesta dă dovadă și de un involuntar cinism: E ca un tată care le spune copiilor: „Dacă în săptămâna aceasta veți fi cuminți, duminică vă duc la cofetărie să vedeți că unii oamenii mănâncă prăjitură”.
O, câte etc.-uri se pot înșira! Căci îmi stau pe limbă…