Început de nou an şcolar

Anul şcolar 2011-2012, marcat de o criză morală a societăţii româneşti, care pune în umbră criza economică, va fi unul extrem de dificil, cu o programă şcolară complexă şi contradictorie, fără corespondent în trecutul nu prea îndepărtat – 2007, când SAR (Societatea Academică Română) a apreciat că învăţământul românesc este „o fabrică autohtonă de mediocritate” iar CE afirmă clar că 53% din adolescenţii români nu înţeleg ce citesc, lipindu-le eticheta de analfabetism funcţional, care se referă la incapacitatea individului de a folosi deprinderile de citire. Nu este vorba de inabilitatea de a citi, ci de inabilitatea de a înţelege ceea ce citeşti. Dar nici cu adolescenţii americani nu ne este ruşine, în SUA 50% dintre liceeni cred că Sodoma şi Gomora sunt căsătoriţi, o familie de nivel mediu din Philadelphia are în casă o singură carte: cartea de telefon, iar ai noştri, cred că „Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor”, creierul este un organ oarecum indispensabil capului”, „capitala SUA este Casa Albă” etc.

Un raport anual al CE din iulie 2008 privind sistemele comunitare de educaţie situează România în coada listei la criteriul ştiinţă de carte, pe baza unor indicatori care sunt: absolvirea de studii universitare (15%), renunţarea timpurie la şcoală (19%), nivelul de înţelegere şi interpretare a textelor citite (53%), numărul absolvenţilor de ştiinţe reale, participarea adulţilor la activităţile de învăţare pe parcursul vieţii (1%). Dar nici occidentalii nu stau prea bine: unul din şase adulţi britanici este lipsit de abilităţile de scriere şi citire ale unui copil de 11 ani. În fiecare an 100 de mii de elevi britanici părăsesc şcoala analfabeţi funcţionali. (Daily Telegraph). În SUA, cu toate că nivelul de alfabetizare este de 99%, în fiecare an 2 mil. de tineri se adaugă numărului de analfabeţi funcţionali care a atins 40-44 mil de persoane, 50 mil de americani nu depăşesc nivelul clasei a patra la citire, 20% de absolvenţi de liceu fiind clasificaţi ca analfabeţi funcţionali, iar 43% din aceştia trăiesc în sărăcie. (Naţional Right to Read Foundation).

Făcând o comparaţie cu privire la viaţa omului medieval cu cea a omului modern, se poate aprecia că în mai puţin de cincisprezece generaţii au avut loc schimbări fundamentale. Valorile spirituale au fost în mare măsură înlocuite cu valori materiale. Ideologia a luat locul teologiei. Mântuirea a devenit mai puţin importantă decât progresul. Sarcinile şi rutine zilnică au fost înlocuite de locuri de muncă, iar creativitatea a devenit mai puţin importantă ca productivitatea. Locul a degenerat în locaţie. Timpul ciclic, a cărui trecere era marcată de schimbarea anotimpurilor, a fost marginalizat, natura şi omul dereglându-l, iar timpul liniar, împărţit în ore, minute şi secunde, este cel care măsoară viaţa. Preţul pieţei a înlocuit preţul corect. Mântuirea a devenit mai puţin importantă decât destinul. Înţelepciunea a fost înlocuită de cunoaştere. Iubirea de Hristos a fost pusă sub semnul întrebării de către iubirea de sine. Casta a fost pusă în umbră de clasă, revelaţia de descoperire, iar profeţia de rigoare ştiinţifică. Azi, termenii de „a avea” şi „nu a face parte” sunt cei care au dictat relaţiile umane, empatia fiind apanajul clasei dominante.

Toate acestea şi-au pus adânc amprenta asupra sistemului educaţional, care a fost luat de valul acestor schimbări fundamentale. Când se va schimba şi aceasta?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5