Ing. Maria Scurtu: „Lucrarea pământului – o pasiune cultivată de o viaţă”

În fiecare dimineaţă, după ivirea zorilor, inginera Maria Scurtu părăseşte Bistriţa, încă somnoroasă şi se îndreaptă grăbită către biroul ei din câmp, de la Şieu Măgheruş. Şi face acest lucru dimineaţă de dimineaţă, de ani buni, cu o regularitate de ceasornic, de când Şieu Măgheruş a devenit noul ei loc de activitate. Natura i-a fost dintotdeauna un prieten şi un ocrotitor, aşa cum fac cei care sunt legaţi de glie. Născută la ţară, în Agrişul de Jos, acolo unde, ţăranul chiar modern, a rămas cu aceeaşi dragoste faţă de pământ, după liceul absolvit la Beclean şi Agronomia la Cluj a luat primul contact cu agricultura. Drumul ei profesional a început la Archiud, a continuat la Galaţii Bistriţei, la Viişoara şi la Bistriţa, ocupând funcţii de mare răspundere în agricultura judeţeană. Dar cum pasiunea, spiritul întreprinzător şi dragostea faţă de natura înconjurătoare au dominat-o şi, hotărâtă de a fi ea însuşi, a determinat-o să-şi înjghebeze o fermă, despre care vom vorbi în discuţia purtată cu ing. Maria Scurtu.

- Vă întâlnesc, aşadar, d-nă ingineră aici, deşi nu aşa de matinal, la Şieu Măgheruş, în biroul dumneavoastră de muncă. Ce veţi face astăzi, e o zi splendidă, de autentică vară, la mijlocul lunii septembrie.

- Suntem în fosta livadă a CAP-ului Şieu Măgheruş unde, prin eforturi financiare deosebite, am reuşit să înfiinţez o exploataţie, o firmă care se ocupă de exploatarea pământului. Avem în această zonă 160 hectare teren. Ne pregătim acum pentru înfiinţarea culturilor cerealiere de toamnă dar, din păcate, seceta prelungită îngreunează pregătirea patului germinativ. E secetă foarte mare nu sunt încă condiţiile cele mai favorabile pentru semănat. După 20 septembrie, vom trece, totuşi, la pregătirea şi înfiinţarea culturilor de grâu şi triticale. Soiul „Dumbrava”, spre exemplu, cu o perioadă de maturaţie mai scurtă, semănat în septembrie, se poate recolta înaintea ploilor din iulie. Am constatat din proprie experienţă. Fiindcă am avut în 2010 probleme când, datorită ploilor, a încolţit grâul şi nu l-am putut folosi nici ca furaj.

- Ce aţi avut în cultură în acest an?

- Am avut 42 hectare cu grâu, 30 hectare triticale, ovăz şi 70 hectare porumb. Păioasele le-am recoltat, întreaga cantitate am pregătit-o, atât pentru consum, cât şi pentru sămânţă.

- Înţeleg că fermierii pot apela la dumneavoastră, la firma Agro-Trititcum SRL Şieu Măgheruş pentru cumpărarea de seminţe necesare în această toamnă.

- Într-adevăr, ne-am pregătit pentru a oferi clienţilor noştri – fermieri, cantităţile necesare de sămânţă de grâu şi triticale. Ne-am procurat, în acest sens, o maşină specială pentru condiţionarea seminţei, pentru cântărirea şi tratarea ei, în acelaşi timp. Avem seminţe ambalate în saci uniformi, condiţionate, tratate, cu certificat de calitate, cu o germinaţie de 95% la grâu şi 94% la triticale. Cei interesaţi trebuie să ştie că sămânţa este pregătită şi-i aşteptăm în livada de la Şieu Măgheruş.

- Am văzut, d-nă ingineră, lanul de porumb de pe „Poderei”. Este un adevărat Bărăgan al culturii…

- Într-adevăr, porumbul arată foarte bine. Controlez zilnic toate parcelele spre a vedea cum evoluează umiditatea. Sunt pregătită cu combina pentru recoltarea în ştiuleţi a soiurilor extratimpurii. Dispunem de spaţii pentru depozitarea ştiuleţilor, urmând să acţionăm cu maşina pe care o avem pentru „baterea” porumbului, transformarea în boabe.

- Cam ce producţie aşteptaţi să obţineţi la porumb?

- Apreciez că vom obţine cam 14-15mii kilograme ştiuleţi la hectar. Am avut şi mai avem încă o problemă cu mistreţii, care, spre exemplu, anul trecut, ne-au distrus peste 30 hectare, fără să primim niciun fel de despăgubire. Şi în acest an, 12 hectare au fost „mâncate” de mistreţi, a doua zi după semănat. Am reînsămânţat şi, ca să nu mai avem necazuri, ne-am montat gard electric.

- Este rentabilă munca pe care o faceţi, agricultura, în general?

- Agricultura nu-i o afacere foarte rentabilă, nu câştigi mult. Dar mai întâi de toate m-am înhămat la această muncă datorită pasiunii şi dragostei faţă de pământ, de natură în general. Nu aş putea face altceva pentru nimic în lume. Este satisfacţia mea când văd cum creşte planta, cum dă roadă. M-am obişnuit cu munca asta, ferma este a mea şi ştiu că de felul cum lucrez, câtă pasiune şi cunoştinţe depun, şi obţin satisfacţii concretizate în producţiile realizate. Am putut să vând tot terenul, să stau în Bistriţa, să fiu doamnă. Am refuzat şi am devenit, iată, o spun că mare bucurie, cu plăcere, o doamnă a pământului, o stăpână peste cereale, pomi fructiferi, stupi de albine, grădină de trandafiri. Pot să spun, parafrazând, că într-adevăr veşnicia s-a născut la ţară, aici, în Şieu Măgheruş.

- O scurtă carte de vizită, doamnă Maria Scurtu.

- Sunt născută într-un sat cu totul deosebit, Agrişul de Jos. Am absolvit liceul la Beclean, secţia Reală, promoţia 1975 şi, fiind de la ţară, fiică de ţărani, am urmat Agronomia. M-am căsătorit în timpul facultăţii cu un coleg (actualmente director al APIA BN Bistriţa-Năsăud, Emil), am un băiat medic veterinar cu doctorat, care lucrează la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj, şi o fată absolventă de Drept, consilier juridic. Mă bucur de cei trei nepoţi. Traseul profesional a început la Archiud, împreună cu soţul, acolo unde ne-am făcut şi ucenicia. A continuat la Galaţii Bistriţei, Bistriţa (Sărata), Viişoara şi din nou la Bistriţa. După 1989 la Inspectoratul Judeţean de Seminţe, iar din 1994 mi-am înjghebat propria afacere.

- Cum s-a născut această idee?

- Teoretic, a fost uşor, dar practic a fost mai greu. La început n-am avut nimic. Nici bani, nici teren. Prin 1994-1995, fiind inspector-şef, am autorizat înfiinţarea unei pepiniere la Sângeorz-Băi, solicitantul era unul care lucrase în domeniu, la Aiud, dar fără studii superioare. Reuşita acestuia m-a făcut să mă întreb dacă eu şi cu soţul, amândoi absolvenţi de agronomie, nu putem să punem pe roate o afacere care are ca obiect de muncă pământul. Şi, cu spiritul de iniţiativă înnăscut, cu curaj şi cu bani luaţi din bănci, am pus, iată, pe picioare ferma de astăzi. Aşa a fost începutul, am luat credite, am cumpărat utilaje, am lucrat teren mai puţin, ne-am extins şi am ajuns la patrimoniul actual. Avem, în prezent, utilajele necesare, mecanizatori adevăraţi profesionişti, iar cu 5-6 oameni lucrez toată suprafaţa.

- Dacă n-aţi fi urmat Agronomia, ce altceva aţi fi dorit să faceţi?

- Visam, uneori, să ajung farmacistă. Copil fiind, mi s-a inoculat ideea că trebuie să lucrez în aer liber, în natură. Ori pentru asta cel mai nimerit loc este agricultura şi astfel am urmat Agronomia, am terminat-o cu 9.50. Nu regret nimic, ci din contra, mă bucur pentru ceea ce fac acum.

- Din punctul dvs. de vedere, cum vedeţi redresarea şi impulsionarea acestui domeniu, care este agricultura?

- Mă îngrijorează şi mă nemulţumeşte nelucrarea terenului. Ar trebui luate măsuri pentru ca pământul ţării – foarte fertil, de altfel – să nu mai rămână pârloagă. Fermierii să fie ajutaţi, stimulaţi, obligaţi, nu ştiu ce alte metode s-ar impune a fi luate în aşa fel încât această imensă bogăţie să producă.