Însoțindu-l pe ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, în orașul altui Gură de Aur

Sunt sigur că cititorul va fi intrigat de titlul de mai sus, întrebându-se despre ce Gură de Aur ar putea fi vorba, dacă nu de renumitul ierarh și sfânt din secolului al IV-lea, și cărui oraș i-ar fi aparținut acesta. Pe 27 ianuarie 1756, în capitala unui principat-arhiepiscopat ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, adică în Salzburg, se năștea Wolfgang Amadeus Mozart, înregistrat în registrul de botez cu numele „Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus”. Recunoscut ca unul dintre cei mai mari compozitori ai muzicii clasice, Wolfgang Amadeus Mozart a conferit faimă, prin geniul său, orașului în care a văzut lumina zilei.

La mai bine de două sute de ani după nașterea lui Mozart, pe 7 martie 1990, și după circa cinci ani de discuții, dezbateri, analize în cadrul unui grup de lucru din același oraș, Salzburg, ai cărui protagoniști au fost Felix Unger, specialist cardiolog de renume european, primul care a făcut transplant de inimă în Europa, Franz König, arhiepiscop de Viena și cardinal, cel care a promovat un dialog susținut și fecund între Biserica Romano-Catolică și Bisericile Ortodoxe din lagărul socialist, și Nikolaus Lobkowicz, filosof politic, președinte al Universității Catolice din Eichstätt, Germania, și membru al Consiliului Pontifical pentru Cultură din Roma, lua ființă Academia Scientiarum et Artium Europaea, adică Academia Europeană de Științe și Arte. Scopul ei, așa cum citim pe site-ul acestei instituții, era acela „de a discuta problemele curente din diferite domenii academice și diferite culturi, de a promova transdisciplinaritatea și dialogul trans-național pentru binele celor care locuiesc și lucrează în Europa”. Însumând peste 1900 de membri din întreaga lume, nu numai din Europa, numărând printre aceștia și 33 de câștigători ai Premiului Nobel în diferite domenii de activitate, Academia Europeană de Științe și Arte a fost și continuă să fie unul dintre cele mai mari „think-tanks[1]”-uri din Europa.

De mai bine de zece ani, Înalt Preasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei este membru cu drepturi depline al acestui înalt for academic și științific european. În fiecare an, la începutul „lunii lui Marte”, Părintele Mitropolit ia drumul Salzburgului, pentru a participa la Întâlnirea Plenară Anuală a acestei Academii. Grija drumului și a întoarcerii cu bine acasă o încredințează întotdeauna Arhidiaconului său, Părintele Claudiu Grama, adresând totodată unei terțe persoane invitația de a-l însoți în călătorie. Nu mică mi-a fost mirarea – dar și mai mare bucuria – când, de data aceasta, invitația mi-a adresat-o mie.

Călătoria cu Părintele Mitropolit este o revelație. Descoperi în fiecare clipă pe Părintele Andrei, dezbrăcat de funcție și îmbrăcat cu haina firescului și a smereniei, care nu ezită, deși haina îl vădește că e mitropolit, să se comporte ca un om simplu, să mănânce împreună cu noi într-o parcare pe marginea autostrăzii, să se plimbe cu noi, în amurg, pe străzile centrului vechi al Salzburgului și să ne ofere un pahar cu suc pe o terasă în vârf de deal, în timp ce admirăm cetatea și munții înzăpeziți ce se deschid în fundal, să te întrebe adesea: „Ești bine, frăția ta?”, prin aceasta arătându-i că îi pasă. Rememorez cu reverență momentele de Acatist și Paraclis pe care le făceam toți trei, la inițiativa Părintelui Mitropolit, chiar în mașină, pe drum, ca și cum am fi mers să ducem Evanghelia la popoare necunoscute, rememorez cu reverență grija pe care Părintele Mitropolit a arătat-o unui compatriot de-al nostru ce vindea ziare pe străzile orașului: văzându-l pe Părintele Andrei, a strigat: ”Taică Părinte, te rog fă-mi și mie o dezlegare, că m-am jurat și m-am blestemat”. Apoi a îngenuncheat în mijlocul străzii, Părintele Mitropolit i-a așezat mâinile pe cap și a rostit o rugăciune, după care compatriotul nostru, radiind de bucurie că a fost dezlegat, i-a întins un euro, „ca să fie primit”.Totul sub privirea uimită a trecătorilor.

Întâlnirea Plenară Anuală a Academiei Europene de Științe și Arte a fost un moment de mare solemnitate, care s-a ținut sâmbătă, 4 martie 2017, marcată de primirea noilor membri ai acestei Academii și de o prelegere de fond cu un titlu și un conținut extrem de interesante și de cuprinzătoare, „De la Dido, regina Cartaginei, până la teoria Găurilor Negre”, susținută de Michael Eichmair, Profesor Universitar Doctor la Facultatea de Matematică a Universității din Viena, specializat pe Analiză Globală și Geometrie Diferențială. Întreaga întâlnire a fost orchestrată de Președintele acestei Academii, Felix Unger, care a și salutat în plen distinsa prezență a Înalt Preasfinției Sale.

Drumul de întoarcere spre casă a fost punctat de teatru radiofonic, de basm românesc și de povești cu tâlc. Am ascultat „Moș Goriot”, „Harap Alb” și „Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”. Am făcut un mic bilanț al călătoriei și nu am putut decât să mă consider norocos pentru această invitație generoasă a Mitropolitului meu. Pe care l-am redescoperit așa cum știam că este: cald, blajin și bun.