21 SEPTEMBRIE ZIUA MONDIALA ALZHEIMER

ÎNTÂLNIREA CU BOALA ALZHEIMER

O demență este definită ca un proces patologic cerebral. Se pune diagnosticul de demență- boala Alzheimer sau afecțiune înrudită-, unui pacient atunci când se constată semne de slăbire a memoriei, alterarea gândirii și tulburări de comportament.
Primele semne remarcate de familie pot consta în dificultăți în amintirea evenimentelor recente sau pentru desfășurarea activităților simple, bine cunoscute.Pacienții pot prezenta de asemenea o confuzie mentală, modificări de personalitate sau de comportament, perturbări de judecată, dificultăți în găsirea propriilor cuvinte, idei incoerente și tulburări de orientare.
Demența de origine vasculară este la fel de frecventă.
Boala Alzheimer atinge regiunile cerebrale care controlează gândirea, memoria și limbajul. Ea debutează progresiv, starea pacientului se degradează în general lent. Se întâlnește la toate clasele sociale, nu e legată nici de sex, nici de apartenența etnică, nici de situarea geografică.
Pentru moment, cauza bolii este necunoscută și nu există întotdeauna tratament eficient. Boala Alzheimer poartă numele unui medic, dr. Alois Alzheimer, care a descris în 1906 anomaliile țesutului cerebral la un pacient care murise de... o boală cerebrală neobișnuită.
Manifestările bolii Alzheimer variază de la un pacient la altul. Efectul său depinde de starea persoanei dinainte de apariția bolii, de personalitatea sa, de starea sa fizică și de modul său de viață anterior.
Pentru a descrie simptomele bolii Alzheimer, cel mai bine se procedează printr-o clasificare pe stadii: stadiul inițial, stadiul de evoluție medie și stadiul evoluat.
Cum s-a spus deja, nu toți pacienții prezintă aceleași simptome; sunt variabile de la un pacient la altul. Clasificarea bolii Alzheimer pe stadii permite anturajului să evalueze progresia bolii, consecințele posibilelor probleme în timp util și să planifice la timp măsurile necesare pentru a face față nevoilor viitoare.
Progresia bolii nu este niciodată exact apreciată în același mod de la un pacient la altul. Unele simptome pot surveni în orice stadiu: de exemplu, un comportament descris în stadiul evoluat poate să apară în stadiul mediu de evoluție. Anturajul și persoanele îngrijitoare trebuie, în egală măsură, să cunoască stadiile, pacienții putând prezenta scurte faze de luciditate.
Stadiul inițial, este adesea ignorat și interpretat pe nedrept de familie, de specialist și de prieteni ca o “senilitate” sau ca un fenomen de îmbătrânire normal. Cum debutul bolii se instalează progresiv, este dificil de determinat cu precizie debutul bolii. Persoana poate: să-i fie dificil să vorbească, să prezinte semne evidente de pierderi ale memoriei - mai ales memoria faptelor/evenimentelor recente. Se poate de asemenea sa aibă o orientare dificilă în timp: să se piardă în locuri cunoscute,să nu reușească să ia decizii, să-și piardă toate inițiativele sau motivațiile, să prezinte semne de depresie sau agresivitate, să-și piardă interesul pentru distracții sau activități obișnuite cotidiene.
Stadiul de evoluție medie: de-a lungul evoluției bolii, tulburările devin mai evidente și mai jenante. Pacientul atins de boala Alzheimer are dificultăți în activitățile cotidiene și poate: prezenta tulburări serioase de memorie, mai ales când e vorba să-și amintească fapte recente și nume; deveni incapabil să trăiască singur fără dificultate; deveni incapabil să-și facă menajul și drumurile obișnuite; deveni foarte dependent; prezintă halucinații și idei delirante.
Stadiul evoluat, stadiu caracterizat printr-o dependență și o inactivitate totală a pacientului. Tulburările de memorie sunt grave și degradarea psihică provocată de boală devine vizibilă.Pacientul poate: avea dificultăți de a se hrăni, nu poate recunoaște pe cei apropiați, prietenii sau obiectele personale, avea dificultăți de înțelegere și interpretare a evenimentelor, nu se poate regăsi pe el însuși, avea dificultăți de deplasare, poate prezenta incontinență urinară și de materii fecale, poate avea un comportament inadecvat în public, deveni obligat să folosească un scaun rulant sau să rămână la pat.
Pentru moment, cauza bolii Azheimer este necunoscută. Boala Alzheimer nu este datorată: unei ateroscleroze; unei solicitări excesive sau insuficiente a creierului; bolilor cu transmitere sexuală; vârstei avansate; procesului normal de îmbătrânire; aluminiului sau altor metale.
Un diagnostic precoce este important pentru persoana îngrijitoare căci permite ca acesta să facă față mai bine bolii și să știe la ce să se aștepte. Diagnosticul este prima etapă în planificarea viitorului pacientului și anturajului său.
Nu există un test simplu care să permită punerea diagnosticului. Diagnosticul se pune pe o analiză corectă a informațiilor furnizate de persoanele apropiate, antecedentele patologice ale pacientului și pe examenul capacităților sale fizice și intelectuale. Este important de a exclude acele boli care pot provoca tulburări de memorie, ca de exemplu: cauze legate de tulburări vasculare, intoxicație, infecții, boli metabolice, constipații etc. Singur, doar examenul creierului după decesul pacientului permite punerea diagnosticului de boalăAlzheimer.
Pentru moment, nu există nici un tratament care să permită vindecarea bolii Alzheimer. Totodată, există un mic tratament medicamentos permițând să se obțină o ameliorare a simptomelor.
Se poate face mult pentru susținerea pacientului însuși și a anturajului. Cercetătorii depun toate eforturile pentru descoperirea medicamentelor eficiente pentru tratarea simptomelor bolii Alzheimer. Anturajul (persoanele apropiate) trebuie să fie prudent când îi administrează asemenea produse și să ceară sfatul medicului și farmacistului. Pentru mai multe informații, adresați-vă medicului dumneavoastră sau Societății Române Alzheimer.

Soc. Mirela Parker- Compartiment Promovarea Sănătății al DSP BN

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]