Întâlnirea de la Vatican

Dorel Cosma

Dimineață mohorâtă la Roma. Este 14 mai și pare a fi o zi normală. Și totuși ….Ne trezim devreme și împreună cu delegația italiană condusă de Benito Ripoli, pornim spre metroul ce urma să ne ducă spre piața San Pietro. Lume puțină pe stradă și câteva picături de ploaie își fac de cap. Ajungem la metrou și ne îndreptăm spre destinația noastră. Este ora 6,30 ( dimineața) și metroul este foarte lejer. Numărăm doar vreo 10 - 15 persoane . Ajungem în stația Octavian și pornim pe jos spre punctul nostru – Vatican. Deși foarte devreme zărim grupuri, grupuri care au același drum cu noi. La poarta San Angelo găsim chiar o coadă respectabilă cu grupuri de turiști din America de Sud și Asia. Așteptăm câteva minute până când Benito Ripoli stabilește legătura cu organizatorii. Intrăm apoi pe poarta delegațiilor speciale și în fața noastră se deschide strălucitoarea Piața San Pietro. Totul este pregătit de sărbătoare. Scaunele și limitările de trafic sunt foarte bine indicate iar serviciile speciale de siguranță își fac din plin datoria. Suntem preluați de unul dintre organizatori care ne conduce pe lângă filtrul unde-i admirăm pe reprezentanții Gărzii Elvețiene. „Acriter et fideliter” – „ curajos și fidel” este motto-ul acestor tineri cu vârsta cuprinsă între 19 și 30 de ani, cetățenie elvețiană, religie catolică, stagiul militar satisfăcut în armata elvețiană și finalizat cu „certificat de bună purtare” iar înălțimea obligatorie peste 174 centimetri.
Se simte peste tot ordine și disciplină. Se detașează, dintre organizatorii evenimentului, o adevărată echipă purtând frac și papion. Cu eleganță suntem verificați la documente, apoi împreună cu Benito Ripoli suntem invitați în loja de lângă tribuna unde urma să vină Papa Francisc. Colegii mei Doris, Ady și Pahone sunt îndrumați spre locurile rezervate jurnaliștilor. Regret această separare deoarece nu mai aveam în preajmă aparatele foto și video. Suntem asigurați că o firmă specială va imortaliza toate momentele evenimentului. Nu m-am bazat însă pe aceasta și am profitat de telefonul mobil care avea să ne fie de mare folos. Între timp ne-am întâlnit și cu colegii noștri din Franța, Israel, Argentina care au ocupat la rândul lor locuri în pozițiile rezervate grupurilor. Piața se umple de lume. Curgeau adevărate puhoaie de mulțime din diferite colțuri ale lumii. Din loja unde eram plasați aveam imaginea fantastică a Pieții San Pietro. Prin mijlocul mulțimii și-au făcut apariția, la un moment dat, coloana folclorică cuprinzând aproximativ zece mii de dansatori, orchestre, soliști în costume populare care s-au unit cu reprezentanții țărilor sosite la acest eveniment. La tribuna oficială au început să apară Cardinalii Vaticanului iar Garda specială se pregătea de sosirea Sanctității Sale. Ploaia își făcea încontinuu de cap. A început să plouă mărunt dar nimeni nu se mișca de pe poziția de așteptare. Alături de noi, în loja specială, au apărut autoritățile locale și naționale. Toată lumea suporta eroic ploaia care nu încetinea. La un moment dat au izbucnit aplauzele și strigătele de bucurie. În picioare, în papamobil, Sanctitatea Sa și-a făcut apariția salutând cu mare plăcere mulțimea. A parcurs astfel câteva ture prin Piața San Pietro în ovațiile și satisfacția tuturor. Apoi s-a îndreptat, coborând din papamobil, spre tribuna special pregătită pentru eveniment. Cu multă căldură a salutat, ( enumerându-le) delegațiile prezente. A urmat slujba susținută de Cardinalii papali în mai multe limbi. Ploaia nu voia să înceteze. Ploua cu stropi mari și toți cei prezenți o primeau ca o binecuvântare cerească, ca o spălare a răului și o adevărată purificare. Papa Francisc a binecuvântat pe toți cei prezenți și i-a felicitat pentru eroismul de a rezista în ploaie. Eram uzi până la piele așa cum niciodată nu mi se întâmplase și totuși era minunat. Ne simțeam parcă într-o altă lume, plină de putere și energie. Bucuria a fost magnifică în momentul în care Papa Francisc s-a îndreptat spre delegația noastră. Cu deosebit respect i-am explicat că reprezentăm Uniunea Mondială de folclor I.G.F. și i-am înmânat medalia de aur I.G.F. Curios m-a întrebat ce reprezintă și i-am explicat că este un semn al prețuirii noastre pentru Sanctitatea Sa. Apoi i-am spus că eu sunt român din Bistrița – Transilvania și l-am rugat să primească placheta Palatului Culturii Bistrița. A privit-o cu mare atenție, a mângâiat-o binecuvântând instituția, orașul și locuitorii. Au fost momente cu adevărat înălțătoare care mi-au purtat gândul spre începuturile orașului nostru. Atunci (prin 1200 – 1300 ), un document Papal amintea de Bistrița. Acum, în 2016 Sanctitatea Sa binecuvintează Palatul și orașul nostru. Colegii mei italieni, au oferit și ei o machetă superbă din patria lui Padre Pio – San Giovanni Rotondo. Sanctitatea sa ne-a mulțumit și a binecuvântat, prin mine și Benito Ripoli toată mișcarea cultural – folclorică din lume și în mod special Bistrița și San Giovanni Rotondo. Au fost momente pe care nu le poți uita niciodată. Chiar dacă sunt creștin ortodox m-am simțit minunatși cred că trebuie să privim cu respect și prețuire pe toți credincioșii cu convingerea supremă că Dumnezeu este unul singur.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5