Interviu cu ALUISIO CHAVES RIBEIRO MORAEŞ JUNIOR, cel mai bun şi curtat atacant din Liga I

Născut pe tărâmurile sfinte ale fotbalului cu nume de excepţie, cum a fost Pelle, cel mai mare fotbalist al planetei, urmat de Santos Jairzhinio Tostao, Brazilia a dat fotbalului din lumea întreagă tot ce este mai bun. Amintim nume sonore ca: Ronaldo, Taffarel, Robihno, Ronaldihno etc. Iată că o pată de culoare a microbului fotbalului a poposit şi la noi în Bistriţa. Este vorba despre cel mai productiv atacant din Liga lui Mitică, cum afirma domnia sa, Corleone.

Un băiat sensibil, cu bun simţ, dar „rău” în teren precum o hienă, a văzut lumina zilei în dimineaţa zilei de 4 aprilie 1987, în oraşul Santos din îndepărtata Brazilie.

-Când ai început fotbalul?

-Am făcut primii paşi în fotbal la vârsta de cinci anişori, sub privirile atente ale antrenorului Vita. La vârsta de 11 ani am făcut paşi importanţi la echipele de juniori din Santos. Timp de 10 ani am fost golgeter la rând. În primul an, la profesionişti, am fost antrenat de reputatul antrenor Luxemburg, fost antrenor la Real Madrid şi naţionala Braziliei în 2007. Tot în acel an am avut satisfacţia să fiu campion cu Santos din prima ligă, marcând golul victoriei spre finalul jocului. În următorul an s-a schimbat antrenorul, iar eu nu am mai intrat în vizorul lui, fiind împrumutat la echipa a doua – Ponte Preta -, dar din cauza unei accidentări nu am jucat. La finalul contractului cu Santos am activat la echipa de liga I - Santo Andre – jucând şase luni, după care am venit în România.

-Cine te-a adus la Gloria Bistriţa?

-Am venit la această echipă la indicaţiile unui fost jucător de la Porto, şi el brazilian, actualmente impresar, spunându-mi să vin aici. O contribuţie importantă a avut-o şi domnul antrenor Şumudică.

-Cum te-ai acomodat cu clima de aici?

-Odată ajuns în România, mai bine spus în Bistriţa, prin luna ianuarie, eu nu eram obişnuit cu temperatura faţă de căldurile noastre, mi-a fost un pic greu.

-Cum te-au primit colegii?

-Am primit un sprijin foarte mare de la conducerea clubului şi mai ales de la jucători, fiind foarte important pentru mine. Cât despre România, nu am auzit prea multe decât că Hagi a fost un mare jucător, eu eram mic la acea vreme.

-Cum te-ai integrat în echipă?

-Am început să joc destul de bine, să îmi fac treaba ca un adevărat profesionist, iar cei din conducere nu vor regreta că am venit la Bistriţa. Sunt mulţumit de toate condiţiile puse la dispoziţie. De la venirea mea am marcat 13 goluri în 22 de etape. În acest sezon îmi va fi mai greu deoarece sunt marcat de doi sau trei jucători permanent şi faultat tot mai des, cum a fost în jocul cu Rapidul.

-Spune-ne ceva despre părinţi.

-Da, fac parte dintr-o familie de sportivi. Mama Marcia, de 48 de ani, a făcut sport de performanţă, tenis de câmp, timp de 10 ani în Santos, iar tata – Aluisio – 51 de ani, s-a născut în Rio de Janeiro, practicând fotbalul la Flamengo, alături de un alt mare fotbalist Zico, prin anii ’73. După Flamengo s-a transferat la Santos, aici cunoscând-o pe mama. A fost ales jucătorul secolului din America RN Liga I. La 30 de ani a pus ghetele în cui în urma unei accidentări la genunchi, punând capăt fotbalului.

-Am înţeles că cei doi fraţi au făcut şi ei sport.

-Amanda, de 28 de ani, a jucat fotbal în urmă cu 15 ani în Liga I la Santos, dar din probleme medicale nu a mai continuat. Cât despre fratele meu, Bruno, acesta are o carieră impresionantă în fotbal. A început la cinci anişori la echipa de pitici Portuarios (futtsal) alături de Rubinho. Îmi amintesc când juca fratele meu, eu eram mic şi mergeam de mânuţă alături de mama la meciuri. La vârsta de 11 ani fratele meu a jucat la Portuarios alături de alţi opt colegi de futsal, în frunte cu Robinho. Au urmat 10 ani petrecuţi la Santos şi mulţi ani la rând în naţionala de juniori a Braziliei, după care s-a transferat la FC Porto, avându-l antrenor pe reputatul Mourinho, jucând alături de Deco, Meireles, portarul Victor Baia etc. Alături de aceşti jucători a câştigat Cupa Campionilor, în anul 2003-2004, după care a fost împrumutat la Victoria Setubal din Liga I portugheză, câştigând cupa şi campionatul. Spre final cu Setubal, a avut probleme de menisc, dar s-a refăcut repede. A fost împrumutat la Rio Ave din Liga I portugheză pe timp de şase luni. Odată terminând contractul cu FC Porto este liber de contract şi cred că în aceste zile, mai precis astăzi, fratele meu va ajunge în România să-şi găsească o echipă.

Aşadar, am avut şansa să dialoghez cu un nume mare din fotbalul românesc, un atacant de buzunar şi, bineînţeles, o familie cu totul şi cu totul deosebită.

Succes Aluisio Moraes pe unde te vei duce!

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]