( Interviu) Ovidiu Creţu: Pe Stema României, acolo unde apare Transilvania, sunt şapte cetăţi din care una este Bistriţa

Rep: Stimate domnule primar, vă rugăm pentru început să ne oferiţi o scurtă prezentare a urbei pe care o păstoriţi, cu elementele de atractivitate pentru turiştii străini şi câteva cuvinte despre oamenii cu care lucraţi.
            Ovidiu Creţu: - Bistriţa a fost fondată de coloniştii saşi prin secolul XI-XII. Pe baza dovezilor lingvistice se spune că au venit de undeva din zona Luxemburgului, dar lucrurile nu sunt foarte clare. Cert este că în 1241, un document de la mănăstirea din Luxemburg atestă faptul că oraşul Nosa, aşa se numea oraşul Bistriţa la vremea respectivă, a fost călcat de tătari şi aici au murit circa 6.000 de oameni, o cifră impresionantă pentru anul 1241. Este prima atestare documentare a oraşului Bistriţa, care s-a înfiripat ca o colonie săsească, s-a dezvoltat şi saşii, oameni harnici, au început să dezvolte meşteşugurile foarte bine în această zonă. Având în vedere şi poziţionarea ei în apropierea de Carpaţii Orientali, graniţa cu Moldova. Ceea ce a impulsionat foarte mult dezvoltarea oraşului a fost şi faptul că bistriţenii au fost foarte bine orientaţi din punct de vedere istoric aproape întotdeauna, în sensul că prin 1330, regele maghiar Ludovic cel Mare purta lupte în zona asta, în Transilvania, cu nobilii maghiari. Saşii bistriţeni au fost de partea împăratului care, după ce a potolit nobilimea, s-a revanşat faţă de bistriţeni, dându-le titlul de oraş liber regal, drept de a ţine târg mare ca cel de la Buda, adică Clujul, Alba Iulia, Oradea nu aveau dreptul de a ţine târguri ca cel de la Bistriţa, şi dreptul de a avea sigiliu propriu, judecată proprie şi de a-şi pune pe stema oraşului simbolul Casei Regale de Anjou, pentru că Ludovic cel Mare era din casa de Anjou al Franţei, era rege al Ungariei, şi o emblemă a coifului Casei de Anjou era struţul cu potcoava în cioc.
            De aceea, noi, pe stema Bistriţei, avem acest struţ de 600-700 ani. În urmă cu 5-6 ani, când am branduit oraşul, l-am declarat mascota oraşului şi-l puteţi vedea şi în dimensiuni mai mari sau mai mici în oraş. Acest târg, şi faptul că era oraş liber regal a determinat o dezvoltare foarte puternică a Bistriţei în acea perioadă, surclasând oraşe care sunt acum mai mari – Clujul, Sibiul, Braşovul. De asemenea, s-a făcit un înfloritor comerţ în special înspre est, cu Moldova, bistriţenii erau renumiţi pentru prelucrarea metalelor, arme şi unelte. S-a dezvoltat în continuare ca unul dintre cele şapte burguri transilvane şi ne mândrim cu faptul că pe Stema României, acolo unde apare Transilvania sunt şapte cetăţi din care una este Bistriţa. Noi ne mândrim că suntem pe Stema României individualizaţi.
            Bistriţenii au pus de la începuturi un mare accent pe învăţământ. În Bistriţa este atestată în 1338 prima şcoală. Saşii spuneau „Bildung ist zukunft”, adică învăţământul, formarea este viitorul. Ceea ce spune noi astăzi „Ai carte, ai parte”. De aceea, aici la Bistriţa a funcţionat un gimnaziu evanghelic, până în 1944, foarte renumit, inclusiv Liviu Rebreanu spunea, în memoriile lui, că a studiat la această şcoală. Dar pot să spun că în perioada 1400-1500, tinerii din Bistriţa îşi continuau studiile în universităţi din Cracovia, din Viena şi din Wittenberg. Chiar există atestat că în 1448, 17 tineri studenţi din Bistriţa studiau la universităţile respective.
            Rep.: - Să continuăm acest itinerar atât de interesant din istoria urbei de aici, de la Bistriţa.
            Ovidiu Creţu: - Oraşul a primit un imbold suplimentar în perioada regalităţii lui Matei Corvin, care a dat bistriţenilor în administrare minele de argint, de cupru de la Rodna. Oraşul s-a dezvoltat atunci exploziv, a câştigat mult în populaţie şi în renume. Apoi, datorită poziţionării mai mărginaşe în Transilvania a fost depăşit de alte oraşe, de Cluj, de Braşov, de Oradea. Cert este că saşii au fost majoritari în Bistriţa până în perioada dintre cele două războaie mondiale. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Bistriţa şi zona de aici erau sub ocupaţie maghiară, după Dictatul de la Viena. Wehrmachtul a organizat emigrarea tuturor saşilor din această zonă, saşii din Ardealul de Nord, aşa sunt cunoscuţi, în septembrie 1944, la presiunea trupelor sovietice, care veneau dinspre est, spunându-le celor de aici că ruşii o să-i nimicească pe toţi, o să se răzbune, mai bine să emigreze, după aceea, când vor câştiga războiul se vor întoarce înapoi.
Anul 1944 a însemnat trei lovituri puternice: au fost deportaţi evreii în luna iunie în lagărele de la Auschwitz şi de la Birkenau circa 6.000 evrei din Bistriţa, în septembrie a fost organizată, după principiul  Wehrmaktului, cu tot ce trebuie, migraţia saşilor, 90% dintre ei au plecat, o parte dintre ei au fost trimişi înapoi de armata sovietică. Aici când au sosit au găsit comunismul şi iarăşi au luat drumul înapoi, practic populaţia a fost decimată. În iarna acelui an, o parte din populaţie, inclusiv din Bistriţa, ca de altfel din tot Ardealul, a fost trimisă în Siberia, în lagărele de muncă. Bistriţa a fost decimată ca populaţie atunci şi şi-a revenit în timp destul de greu.
            Rep.: - Să precizăm aici că deportarea populaţiei evreieşti din Transilvania s-a făcut sub administraţie hortystă, acea parte din actulul teritoriu al României nemaifăcând parte din România Mare.
            Ovidiu Creţu: - La ora respectivă, Nordul Ardealului, inclusiv Bistriţa, făcea parte din Ungaria şi administrarea hortystă a organizat deportarea evreilor în lagărele de la Auschwitz şi Birkenau. Bistriţa a fost parte apoi din Regiunea Cluj şi a redevenit un loc important. În 1968, prin reorganizarea teritorială a României, a devenit reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud, beneficiind de investiţii importante, în special în zona industriei şi, pot să spun, venind la ora actuală, când Bistriţa are o populaţie de aproximativ 80.000 locuitori, că are o industrie puternică şi foarte dinamică.
Sunt unităţi economice care au crescut impresionant de mult, cum este Leoni, care în urmă cu 10 ani înfiinţa o fabrică de 2500 de angajaţi, actualmente are peste 8.000 de angajaţi, RAAL-ul, care a început după Revoluţie, prin desprinderile din fostele întreprinderi socialiste cu 250 de angajaţi, actualmente are peste 2.000 de angajaţi, Comelf-ul este unul dintre unităţile etalon, are peste 1000 de angajaţi, firma Rombat este singurul producător de baterii din România, care ocupă deja 5% din piaţa europeană, tot aşa, cu un număr impresionant de angajaţi, peste 15.000. Dar sunt şi alte întreprinderi mici şi mijlocii care se dezvoltă foarte bine, în construcţia de maşini, în textile, în lemn şi în alte sectoare. Cert este că avem o situaţie foarte bună din punct de vedere a şomajului, practic aş spune că în Bistriţa şomajul este zero, numai ci nu vrea nu munceşte şi aceste firme mari îşi aduc angajaţi de pe o rază de 60 de km cu mijloace de transport proprii.
            Sistemul de învăţămând din Bistriţa este bine pus la punct, avem licee şi colegii cu performanţe naţionale, Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” a fost declarat unul dintre primele zece colegii din ţară. Dar şi altele, „Andrei Mureşanu” sau „Grigore Moisil” sau Infoel sau Liceul cu Program Sportiv sunt licee care dau viaţă oraşului prin ceea ce pregătesc acolo. Din păcate nu avem o universitate proprie, dar susţinem foarte mult Universitatea Tehnică din Cluj, Universitatea „Babeş-Bolyai” şi alte universităţi care au extensii în Bistriţa, ştiindu-se faptul că un oraş studenţesc se deosebeşte de un oraş care nu are universitate prin farmec, prin dinamism, prin flexibilitatea, prin energia tinerilor studenţi.
            Rep.: - Oraşul dumneavoastră este un exemplu extrem de reuşit, am putea spune, în acest context al tranziţiei şi al globalizării extrem de dificil.
Alecu Marciuc şi Răzvan Emilescu
Radio România Internaţional 

 

Comentarii

10/07/16 20:35
Dr. Marius Nico...

Poate intr un viitor nu prea indepartat, va apare si coroana regala pe capul acvilei... Ar fi frumos... Cu respect, MNP

11/07/16 08:49
Vizitator

Sistemul de învăţământ din Bistriţa nu este nici pr departe " bine pus la punct" , asa cum se lauda Cretu in interviu. Inafara de extensiile universitare pomenite de Cretu, nu trebuie uitat faptul ca la Bistrita exista unitati de ceretare cu traditie precum Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicola si Statiunea de Cercetari si Amenajari Silvice care se zbat sa supravietuiasca iar politrucii locali de astazi, in loc sa le sprijine pun umarul la desfiintarea lor ravnind sa le ia si ultimele suprafete de teren destinat cercetarii. De aceea, acum cand inca nu e prea tarziu, autoritatile locale ar trebui sa se straduiasca pentru a infiinta la Bistrita o facultate de horticultura si alta de silvicultura, pe langa cele doua statiuni cu traditie, care ar putea sa asigure baza de instruire practica a viitorilor studenti. Ba mai mult, o facultate de horticultura si alta de silvicultura la Bistrita ar da un impuls atat Grupului Scolar Agricol cat si Grupului Scolar Forestier, care ar putea sa constituie baza de recrutare a viitorilor studenti in cele doua specializari universitare.

11/07/16 09:57
PESCAR- ecologist

A fost Bistrita. Acuma este pesedeul .

11/07/16 17:08
Dr. Marius Nico...

Excelente ideile domnului Vizitator!Trebuie sa ne raportam mereu la domeniile existente langa noi...N-ar strica, chiar si re infiintarea unor scoli profesionale care sa pregateasca oameni calificati pentru profesiuni deficitare(lacatusi, tamplari, soferi, etc)

14/07/16 08:24
Sever

Domnul Dr. Marius Nicolae Pop isi exprima recent speranta ca intr un viitor nu prea indepartat, va apare si coroana regala pe capul acvilei. Iata ca asteptarile au intrecut sperantele. Astfel ca, luni 11 iulie 2016 Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea care prevede revenirea coroanei pe capul acvilei din stema României, obligând astfel autorităţile publice să facă toate modificările necesare până la 31 decembrie 2018, an în care se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5