alp
 

Între Johanis şi MRU

Aşadar Crin Antonescu a spus pas politicii de vârf şi s-a retras de pe scenă, unii cred că strategic. Însă este clar că Antonescu nu mai prezintă credibilitatea necesară pentru a fi susţinut să ajungă acolo unde avea obsesie, adică la Cotroceni. Vara anului 2012 nu se poate şterge cu buretele, parteneriatul cu Ponta şi Voiculescu nu se uită uşor, a înţeles şi Antonescu sau a fost ajutat să înţeleagă. Eşecul său este însă eşecul întregului PNL care s-a aventurat într-o alianţă nefirească, contrar principiilor şi valorilor liberalismului. Congresul PNL din iunie, iulie, trebuie, dacă se vrea cu adevărat, să aducă în prim plan altă garnitură de conducere, eliminându-se camarila antonesciană.
Mi se pare cel puţin o lipsă de prudenţă propulsarea rapidă a lui Johanis în fruntea PNL, cu atât mai mult desemnarea sa drept candidat unic al dreptei pentru prezidenţiale. Ascensiunea sa spectaculoasă la vârful PNL, derogându-se de la vechimea în partid şi altele, nu este prea bine văzută de seniorii partidului care au pus umărul, ani de zile, la munca de partid. Johanis pare om serios şi credibil, acolo la Sibiul său, unde a reuşit să facă lucruri remarcabile, însă Sibiul nu înseamnă România, să nu uităm că Johanis a fost mâna dreaptă a lui Antonescu la conducerea partidului şi dânsul a declarat cu guriţa lui că în vara anului 2012 nu s-a întâmplat nimic antidemocratic. Şi până la urmă Johanis i-a forţat, într-un fel, mâna lui Antonescu de a pleca.
Călin Tăriceanu pentru a-l ajuta pe Ponta şi a-şi apăra scaunul de şef la Senat, în disperare de cauză, o pune de un nou partid, parcă numai de partide ducem lipsă, „Partidul Reformator Liberal” care ar avea 10 deputaţi şi 3 senatori, dintre care 6 sunt parlamentari de Prahova. Însă acest nou partid ce va să se nască, nu îl va ajuta cu mai nimic pe Ponta la alegeri, aşa că scaunul lui Tăriceanu de la vârful Senatului, scârţâie prelung.
PDL merge cu Cătălin Predoiu, însă personal nu cred că are prea multe şanse reale pentru victoria finală, cu atât mai mult cu cât nici sondajele de opinie nu-l prea ajută. Este băgat în faţă de Vasile Blaga care, ca preşedinte de partid, în urma rezultatelor foarte slabe de la alegeri, ar fi trebuit să-şi prezinte demisia, dar la noi curge vesel Dâmboviţa şi nimeni nu pleacă de bunăvoie dintr-o înaltă funcţie dacă nu este ajutat s-o facă.
Mişcarea Populară nu stă în aceşti 6% cât a obţinut la alegeri. În mod real, cele trei partide importante ale dreptei, PNL, PDL PMP stau cam pe acelaşi număr de voturi, iar orgoliile se împart la trei nu la doi. Şi nici Forţa Civică nu rămâne la 2,6% pentru că îşi va face structuri în teritoriu şi alta va fi situaţia, mai ales că vine lume mult mai multă la alegerile din toamnă.
Este greşit a se crede că se poate uni toată dreapta fără participarea preşedintelui Traian Băsescu, fie şi indirect, fie şi fără Elena Udrea. În timpul USL, Băsescu a fost singura opoziţie din România. Strategia PSD „Jos Băsescu” nu mai merge, oricum Băsescu pleacă de la Cotroceni şi strategii PSD rămân fără obiectul muncii.
Candidatul comun al dreptei trebuie să pornească de la setul de principii şi valori ale dreptei, respect pentru statul de drept şi domnia legii, independenţa justiţiei, valorile creştine şi unitatea familiei, locuri de muncă şi orientare clară proeuropeană. Noul candidat al dreptei trebuie să capteze şi o lume în care, în mare măsură, educaţia politică a unei mari părţi a populaţiei este primitivă. Să spună oamenilor şi să le arate de ce trăiesc prost, să le arate lichelele tranziţiei îmbuibate de bani, ciocoi moderni infractori ai lumii morale care au construit un sistem al răului, licheaua aceasta modernă să nu mai fie privită de mulţime ca un model al reuşitei în viaţă, ci ceea ce este de fapt, un infractor care în mod direct sau indirect le bagă mâna în buzunar.
Un scenariu demn de luat în seamă pentru dreapta, ar fi acela în care toate cele trei partide importante ale dreptei, PNL, PDL, PMP, vor merge cu acelaşi candidat. Cum marile orgolii nu pot dispare repede, se poate merge cu o personalitate credibilă, bine situată în sondaje, care are relaţii amicale cu cele trei partide de mai sus, soluţie de echilibru, viabilă, iar această soluţie poate fi MRU.
Baroni şi baroneţi sunt peste tot, în toată clasa politică. De aceea trebuie venit în faţă cu oameni noi, fără noroi, n-o să găsim sfinţi, însă cât de cât oameni normali, cu o bună reputaţie, cultivaţi politic şi mai ales oameni în care lacrima stă să cadă când privesc vreun moşneag privind trist un magazin în care nu poate intra.

.

Comentarii

06/06/14 11:48
Vizitator

Privind retrospectiv, infiintarea USL s-a dovedit a fi inceputul sfarsitului carierei politice a lui Crin Antonescu. Evident, pe langa perfidia PSD-istilor, o vina importanta o poarta chiar Crin Antonescu, cel care a jucat totul pe o singura carte- candidatura sa la presedentie, fara sa-l intereseze soarta PNL. Orbit de singura lui obsesie, Antonescu a facut gafe dupa gafe, culminand cu participarea activa la "lovitura de stat" din 2012 pentru a ajunge mai repede pe fotoliul de la Cotroceni fie si ca presedinte interimar. Aici si-a prins urechile. Este vorba de o lamentabila prestatie de la Cotroceni pe timpul suspendarii lui Basescu. A ramas de pomina exprimarea intr-o engleza de balta a lui Crin, care la o intalnire cu delegatia FMI spunea ca ministrul de finante Florin Georgescu este :”The Father and Mother of Ha Ha Ha”. Apoi afirmatia suspicoasa la adresa Departamentului de Stat al SUA, de amestec in treburile altor state a fost o gafa monumentala de politica externa. Dupa castigarea alegerilor de catre USL, la sfarsitul lui 2012, PNL-ul a fost pas cu pas marginalizat de catre PSD, culminand cu ruperea aliantei si iesirea PNL de la guvernare in februarie 2014. Atunci era momentul cel mai bun ca Antionescu sa faca un pas in spate si sa-l promoveze pe Iohannis candidat la presedintie. In felul acesta, Crin, cu toate defectele sale ar fi iesit din acest joc si ar fi ramas cu imaginea de “lider providential” care a stiut sa puna omul potrivit la locul potrivit. Si nu in ultimul rand Iohannis ar putea deveni candidatul unic al partidelor de dreapta, care nu ar avea motive intemeiate sa nu renunte la un candidat propriu. Acesta putea fi inceputul unificarii dreptei, care probabil ar fi adus un scor mai bun si la europarlamentare, avand in vedere ca pana la urma tot acolo s-a ajuns. Numai ca acelasi Crin a facut inca o gafa care l-a dus si la pierderea sefiei PNL, cand a anuntat ca se retrage daca partidul sau nu obtine un scor de minimum 20 % la europarlamentare. In fine, mai bine mai tarziu decat niciodata. Cu sau fara Crin, unificarea dreptei este o necesitate pentru echilibrarea scenei politice. In acest proces e nevoie de toate fortele politice de dreapta. Numeni nu trebuie exclus si cu atat mai mult nu trebuie puse nici un fel de conditii, care ar putea impiedica producerea unificarii, ca de pilda pastrarea numelui unuia dintre partide, cum are pretentia PNL. Din contra, e nevoie de o deschidere totala pentru atingerea obiectivului.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]