Întrebări creştine

Întruparea Fiului lui Dumnezeu este momentul ce împarte istoria omenirii. Iată, au trecut două mii de ani de atunci. Pentru ce oare atât de mulţi la scara planetei nu pot crede acest extraordinar eveniment, creştinii fiind doar în jur de 33% ca proporţie?

Este corectă, frumoasă şi adevărată aprecierea domniei voastre că venirea între noi a Celui aşteptat de mii de ani, Mesia, Izbăvitorul împarte istoria lumii. Aici trebuie să nunanţăm un pic lucrurile, fiindcă nu toate popoarele aşteptau venirea Mesiei. Popoarele barbare, între care şi noi, desigur, eram cufundaţi în noaptea necunoştimnţei. Spre noi deosebi s-a milostivit astfel Fiul dumnezeiesc, răsărindu-ne nouă, „celor ce stăteam în întunericul şi umbra morţii” „lumină mare”. Singurul neam ce aştepa concret să răsară dintru sine Mesia era cel evreu, căruia Domnul îi zice acestuia (veterotestamentar) spre a nu se trufi: „Tu eşti cel mai mic dintre neamurile pământului”. Observaţi unde vrea să se nască Mesia-HRISTOS? Nu într-un neam de cuceritori ai pământului, nu acolo unde se grămădesc bogăţiile pământului, nu unnde este culmea civilizaţiei, strălucirii, ci într-un neam smerit, mic, un neam de foşti robi, ce a ieşit din sclavia Egiptului, Ţara crocodilului, a oprimării.

Da. ai dreptate, abia 33% -după ultime statistici, sunt creştini- vreo 22 de procente mahomedani şi restul de altele, de la animism la budism, şintoism, ceva ateism etc.,etc.

Nu vom întârzia însă a da răspuns direct interogaţiei domniei tale. Lumina lui Dumnezeu se revarsă peste lume şi fiecare, în desăvârşită libertate personală o primeşte sau are dreptul să o refuze. Totul este o problemă a libertăţii noastre. Cu nici un chip Dumnezeu nu vrea să ne silească libertatea, ci ne-o respectă totdeauna şi desăvârşit. Nu prin putere cerească grozavă, strălucirea chipului şi alte cele ce le iubeşte lumea ca să cadă la pământ a vrut Fiul lui Dumnezeu să ne aducă la El. A adoptat întregul comportament contrar celui lumesc, al regilor şi puternicilor pământului. Smerit, blând este Mesia. Smerită, blândă şi în suferinţă este şi Biserica lui HRISTOS. Trufia îi împiedică astăzi pe mulţi dintre noi să fie creştini fervenţi. „Cine-s amărâţii ăştia care merg la Biserică?” –auzi deseori constatarea celor lumeşti. Trufia islamului şi cultul violenţei cum s-ar putea apropia de blândeţea lui HRISTOS? Prin teroare, islamul îşi ţine adepţii departe de adevărul lui HRISTOS cu deosebire.. Cine renunţă la mahomedanism, adică „apostaziind”, cum se exprimă ei, e condamnat la moarte. O astfel de religie, a terorii nu poate fi, desigur, adevărată. Şi încă ceva. Noi oamenii, ca indivizi, suntem adesea prizonieri ai unor structuri de gândire învechite, ce ne ţin mai dihai decât o închisoare. Suntem prizonieri în temniţa gândirii noastre, într-un conservatorism atroce dacă vreţi. Şi mai avem pe mai-marii noştri care „nici ei nu intră şi nu-i lasă nici pe alţii să intre”. Înţelege ceea cespun. Valabil e şi pentru neamuri întregi De aceea, creştinsmul a biruit aceste structuri primitive, false, idolatre de obicei prin jertfă, martiriu, adică cu un preţ foarte mare.

Este şi o taină cum de omenirea nu este covârşită încă dintru început de un adevăr atât de înalt cum este cel hristic. De vină pare a fi tot păcatul străvechi. Oricum, fiţi fericiţi că „aţi aflat credinţa cea adevărată”, precum se spune la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Datori suntem a fi şi noi martori spre a purta lumina lui HRISTOS până la marginile pământului. Sper că nu v-a scăpat însă că drumul Bisericii e unul glorios, deşi presărat cu jertfe nenumărate ce se constituie în purpura şi gloria creştinismului- până când ultimul colţ al lumii va străluci în adevărul veşnic al lui HRISTOS, „adevăratul Dumnezeul nostru”, Salvator al întregului neam al oamenilor.

Dmnezeu să te binecuvânteze pe domnia ta, familia, pe cititorii şi cititoarele noastre acum şi de-apururi.