Întrebări creştine

(unei asistente medicale)

Citind în epistolele Sfântului Ap.Pavel (Corinteni ,1.14) ,scrie undeva că însuşi a botezat foarte puţini creştini ,ori botezul este poarta prin care intrăm în viaţa creştină .Ce e mai important : a propovădui sau a boteza ? Deşi acestea sunt legate între ele ,se pot şi deosebi ,cred.

Este aşa cum spuneţi ,botezul şi propovăduirea se pot privi ca acte separate .După cum se vede ,dumnezeiescul apostol se ocupa mai ales cu propovăduirea cuvântului către neamuri , lăsând sarcina botezării celor care-l însoţeau . Lecturând şi alte epistole , citim cu bucurie că încă înainte de a sosi Sf.Pavel ,fuseseră înainte unii care le aduseră botezul pocăinţei ,botezul lui Ioan , iar acum aveau să fie botezaţi cu Duhul Sfânt. Da, Taina Sf . Botez ne introduce în viaţa creştină ,dar cum vom deveni dacă nu ni se va propovădui spre credinţă? Dacă suntem pregătiţi ,putem fi botezaţi de îndată. E important Botezul (ca şi Împărăţia cerurilor de altfel) , dar cum ajungem la ele? Fi-va gata haina sufletului pentru intrarea la nuntă?Nu putem fi primiţi oricum. Pe copii îi botezăm ,fiind chezaşi părinţii şi naşii că le vor da o educaţie creştină ,crescându-i dintru început în credinţa cea adevărată şi nu ca nişte buruiene .

Ilustrul apostol Pavel şi-a ales astfel partea cea mai grea ,a schimbării sufletelor ascultătorilor săi iudei sau dintre păgâni(adică noi ). Se ştie cât a suferit marele apostol din partea celor de un neam cu el , care mereu i s-au împotrivit şi chiar au vrut să-l ucidă cu orice chip. Căci dificil este să-l scoţi pe om din habitudinile sale .Este o mare greşeală din partea celor care au afirmat că zeii erau spre apusul lor şi că idolatria era gata să se prăbuşească. NU! Lumea păgână s-a împotrivit cu toată energia şi puterea statului noii şi adevăratei credinţe vreme îndelungată ,aproape trei sute de ani . Dovadă veşnică sunt calendarele , sinaxarele noastre pline de amintirea sfinţilor şi martirilor. Efortul suprem a fost evident al celor care au propovăduit „cu timp şi fără de timp” ,luptând „lupta cea bună” ,cu primejduirea şi adesea cu jertfa propriei vieţi. Împăraţii şi procuratorii ,proconsulii nu pedepseau fiindcă ai fost botezat ,ci dacă ai mărturisit că eşti creştin .” Cristianus sum ” –aceste două vorbe te duceau la chinuri şi moarte. Dacă sufletul era convins în credinţa sa , nu se dădea înapoi de la a pronunţa aceste două cuvinte ale mărturisirii , ci cu întărire dumnezeiască biruiau toate .

E bine să se ştie că unii din cei mai faimoşi misionari apuseni ,(între care Ignatius de Loyola sau alţii ) au botezat în creştinism prin India, Persia, Thailanda; Moluce sute de mii de localnici. Dar, după nu foarte multă vreme s-a observat că Bisericile înfiinţate nu au dăinuit, destrămându-se grăbiţii creştini întorcându-se la vechile lor credinţe. Pentru ce ? Fiindcă nu e suficient a boteza ,ci a veghea la creşterea duhovnicească a comunităţilor , uneori chiar a adeveri cu jertfa vieţii că noua credinţă e cea adevărată,aşa cum au făcut sfinţii apostoli Sf. Ap.Toma în India , Sfinţii Ap. Petru şi Pavel la Roma ,Sf.Ap. Andrei în Grecia ,la Patras etc.)

De botezat mulţi pot boteza ,dar de schimbat sufletele nu oricine o poate face ,nu –i este dat oricui , fiindcă aici nu e vorba de un simplu act ,ci de o muncă tenace ,de la suflet la suflet ,unul singur încercând în făurăria sufletului său să topească munţii de gheaţă din sufletele semenilor lor .

Harul Domnului IISUS HRISTOS ,dragostea lui Dumnezeu TATĂL şi părtăşia DUHULUI SFANT fie cu domnia voastră şi cu noi toţi ,acum şi în Ziua Veşniciei.