Întrebări creştine

Se ştie că protestanţii şi neoprotestanţii resping Sfânta Cruce, icoanele, sub motivaţia că sunt idoli. Aş dori să aflu câteva argumente suplimentare –dacă este cu putinţă- în acest sens, pentru întărirea credinţei mele.

Lucru bun îţi doreşti, creştine! Nu e cu putinţă să stăm pe loc, fiindcă în cele ale credinţei ori înaintăm - urcuş nesfârşit- ori dăm înapoi şi ne şubrezim. De aceea, înţeleptul Apostol Pavel spunea: ”Iar cel ce crede că stă, să aibă grijă să nu cadă.”

Crucea şi Sfintele icoane sunt –cum se exprima odată regretatul duhovnic Teofil Părăianu - vectori spre Dumnezeu, mijloace şi prilejuri de comunicare. O Cruce întâlnită pe drum, în cimitir sau pe masa unui creştin ne emoţionează şi ne bucură. Pentru creştin, Sfânta Cruce are o bogăţie mare de sensuri, dar cel dintâi este acela de a fi Semnul Fiului Omului, Semnul mântuiri noastre, arma prin care HRISTOS a biruit moartea, mântuindu-ne. Cei care nu cred în dumenzetrea lui HRISTOS, spun că a fost Crucea Golgotei ceva înjositor, o moarte ce era comună răufăcătorilor. Ori IISUS a primit Jertfa Crucii în mod voit. Nicio putere din lume nu putea sili pe Dumnezeu-Omul. Dumnezeu nu este supus necesităţii, ca omul. Mult s-au trudit mai-marii Sinedriului să pună mânas pe IISUS, dar aşa ceva nu s-a împlinit, fiindcă nu venise ceasul hotărât de Dumnezeu, nu de oameni. Crucea este suferinţă şi slavă, glorie şi mântuire, sensul ei complet fiind dual: material şi spiritual, sensuri de nedespărţit. Slăbiciunile minţii omeneşti au dus însă la tragice rătăciri, cărora le suntem contemporani.

Poate vei fi observat şi la ei o schimbare, în sensul că Crucea materială o vedem şi pe locurile lor de adunare. Din dorinţa de a zăpăci pe cei slabi dintre noi, ori alte motive, dar iată că se încearcă un reviriment.

Vorbind despre icoane, cea dintâi icoană a făcut-o chiar Dumnezeu când l-a zidit pe om “după chipul şi asemănarea Sa”. A spune despre icoane că sunt idoli, dovedeşte întâi o crasă necunoaştere. Idolul era un corp material căruia i se atribuiau puteri: statuete, statui, animale, idolatrizarea naturii ( fulgere, cutremure, elemente cosmice). Prezenţa unei icoane este un îndemn la meditare şi rugăciune. Cei care susţin aberaţii nu au oare fotografii ale copiilor lor sau ale lor înşişi* le spun că-s idoli?

Şi natura este o icoană, icoană a bunătăţii şi frumuseţilor dumnezeieşti, oricât de imperfectî faţă de lumea arhetipală, cum socotea şi platon

Har, milă şi pace de la Domnl IISUS HRISTOS domniei voastre şi iubiţilor noştri cititori şi cititoare.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5