ÎNTRUNIRE DE FAMILIE DUPĂ 23 DE ANI !

Marile valori, marile acte de bunătate şi omenie sunt opera oamenilor simpli şi modeşti, către care ar trebui poate să ne îndreptăm mai mult atenţia dacă vrem cu adevărat să cătăm şi să găsim motive de inspiraţie în tot ceea ce facem şi întreprindem. De acest lucru ne-a convins o întâmplare de acum două decenii şi jumătate, ce a făcut ca o fetiţă blondă cu ochi albaştri, cu nume de floare, frumoasă precum e numele dintr-o localitate situată în zonă defavorizată a judeţului Bistriţa-Năsăud, unde singurele surse de venit erau atunci şi mai sunt din păcate şi astăzi doar cele realizate din creşterea câtorva animale şi cultivarea cu cartofi a unor petece de pământ smulse prin eforturi supraomenşti pădurii cu sapa de laz ori cu târnăcopul, care a rămas la nici cei 15 ani ai săi împreună cu cei zece fraţi orfani de mamă. Văzându-şi tatăl împovărat de grijile şi obligaţiile gospodăriei, vrând nevrând a fost nevoită să-şi aroge rolul şi să devină sprijinul şi baza întregii familii. Muncea cu o deosebită sârguinţă şi hărnicie de dimineaţa până noaptea târziu, gătea, îi pregătea pentru şcoală sau pentru muncă pe fiecare în raport de posibilităţi şi după cum se pricepea, încercând să supliniască pe cât posibil pierderea mamei. De la o vreme, însă situaţia materială a familiei a început să se deterioreze dramatic, nu mai avea de unde şi nici pe ce să procure nici măcar o pâine, un kg de făină sau de zahar, un litru de ulei adică nici strictul necesar decum alte produse, iar treburile au început să o copleşească de-a-binelea.

Impresionată de situaţia fetei şi a familiei acesteia, d-na Ioana Jauca, o cunoscută şi renumită producătoare de covoare şi articole de artizanat de la Josenii Bârgăului, în urma consultării cu regretatul său soţ, vrednicul veteran de război, Grigore Jauca (1920-2007), i-a propus să i se alăture pentru a-i destăinui din tainele meseriei sale şi implicit spre a-i oferi posibilitatea obţinerii unor venituri de care avea atâta nevoie. De fapt, în acei ani, familia Jauca nu era la primul său act de mărinimie pentru că vreme de un deceniu şi jumătate şi-a pus gratuit locuinţa şi construcţiile gospodăreşti anexe la dispoziţia secţiei de lenjerie a consiliului local, care avea angajate cu munca la domiciliu de pe întreaga Vale a Bârgăului, iar la casa dumnealor era un dute-vino aproape continuu: se recepţiona materie primă, se croia, se preluau produsele finite, se pregătea marfă pentru livrare, se plăteau salarii etc.

În adoptarea hotărârii a cântărit mult şi faptul că familia părinţilor d-nei Jauca a trecut printr-o situaţie aproape similară, în octombrie 1944, cu ocazia retragerii trupelor de ocupaţie de pe Valea Bârgăului, când ocupanţii vremelnici au deposedat-o de aproape întregul său avut constând din vreo 80 capete ovine, trei vaci cu lapte, o pereche de boi şi alte animale mai mici aflate la păşunat în ” Prisaca Gâvăneştilor “ din Ciosa în grija fraţilor mai mici, care în naivitatea şi inocenţa lor nu ştiau că puteau să le salveze ascunzându-le în pădure. La pierderea materială suferită avea să se adauge, după doar câteva zile, o altă alta deosebit de importantă şi ireaparabilă cea a pierderii tatălui, care a suferit un atac de cord în urma căruia a sucombat, iar împreună cu mama sa a trebuit să facă faţă situaţiei, să se descurce, să aibă grijă de cei şapte fraţi ai săi, lucru aproape imposibil de realizat, fără sprijinul şi solidaritatea celor din jur. De aceea, n-a uitat faptul că a reuşit să depăşească acea situaţie nefericită din viaţa sa numai datorită sprijinului primit de la medicul Pavel Gheorghe, de la bunica sa precum şi de la alţi oameni de mare bunătate şi omenie, care i-au ajutat să-şi refacă parţial o parte din efectivele de animale pierdute.

La propunerea ce i s-a făcut, minora a răspuns favorabil, iar vreme de şase ani a muncit alături de gazdă la ţesut de covoare populare, fiind tratată cu o deosebită condescendenţă ca un adevărat membru al familiei.

Fata venea luni dimineaţa şi se reîntorcea acasă sâmbăta după masă cu unele dintre cele necesare traiului zilnic pentru frăţiorii săi.

De la o vreme gazdele au sesizat că tânăra e mereu supărată, dar au pus totul pe seama necazurilor abătute asupra-i şi a caracterului introvertit al acesteia. Erau foarte mulţumite de prestaţia sa şi de faptul că nu crează probleme. Totuşi, la un moment dat avea să le facă o surpriză de proporţii. La început de săptămână n-a mai venit la muncă aşa cum îi obişnuise, iar la verificările efectuate au avut surpriza să constate că se internase în spital, unde....născuse un băieţel !. Mai târziu avea să le destăinuie că, într-o sâmbătă seara, în timp ce s-a deplasat spre casă cu o maşină de ocazie a fost victima unei infracţiuni de viol despre care de ruşine n-a vorbit nimănui.

Cu altruismul, bunătatea şi omenia care i-au caracterizat din totdeauna gazdele au decis să le fie alături şi să ajute de acum cele două fiinţe după putere. Primul demers a fost cel pentru înregistrarea micuţului la serviciul de stare civilă al municipiului Bistriţa, unde a primit prenumele Marius. Apoi, d-na Ioana, căreia avea să i se alăture nepoata sa, doamna Cuţa Haidău şi o colegă de serviciu a acesteia de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Bistriţa-Năsăud şi-au arogat rolul de naşe de botez, iar în această calitate au făcut demersurile necesare de încreştinare a copilului.

Nu peste mult timp o familie fără copii dintr-unul din judeţele limitrofe şi-a manifestat dorinţa şi disponibilitatea de a înfia băiatul. În urma analizei sub toate aspectele a situaţiei, în care au primat numai şi numai interesele copilului, cu regretele inerente şi inima frântă de durere, mama şi-a dat acordul de înfiere.

Despărţirea de micuţul său fiu a făcut-o să sufere enorm şi să autoculapabilizeze continuu.

Totul avea să capete o altă turnură, după ce într-una dintre foarte rarele sale deplasări făcute pentru valorificarea produselor realizate mama l-a cunoscut pe actualul său soţ, maistru la o întreprindere din zonă, un om tare de treabă şi de mare bunătate şi omenie, care după o scurtă perioadă a cerut-o în căsătorie. Familia Jauca le-a organizat nunta, iar lucrurile aveau să intre pe un nou făgaş. Rodul iubirii dintre cei doi soţi s-a concretizat prin venirea pe lume a două păpuşi de o deosebită frumuseţe şi inteligenţă : prima actualmente elevă în ultimul an la secţia informatică a unei prestigioase instituţii de învăţământ liceal cu rezultate de excepţie la învăţătură, iar mezina familiei, în prezent elevă în ciclu gimnazial, care excelează şi se pregăteşte asiduu pentru ca în primăvară să poată lua parte cu şanse reale de succes la un concurs internaţional de matematică !.

Prin voia divină, în urma demersurilor soţului a fost posibilă încă de acum câţiva ani reîntâlnirea mamei naturale cu Marius. Aceasta a fost benefică sub toate aspectele nu numai pentru aceasta şi înfiat, dar şi pentru cei trei copii şi pentru părinţii adoptivi, mai ales că între timp mama adoptivă a trecut în lumea celor drepţi, iar soţul acesteia rămas văduv cu probleme de sănătate care nu l-au ocolit nu mai dispune de posibilităţile materiale din perioada activă. În aceste condiţii Marius a putut beneficia de sprijinul moral şi material al mamei naturale şi familiei acesteia pentru a-şi continua pregătirea în învăţământul superior, în prezent fiind implicat în elaborarea lucrării de masterat în informatică, pe care urmează să o susţină nu peste mult timp la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Noul An 2011 a debutat sub auspicii dintre cele mai bune întrucât a permis o nouă întrunire de familie, la care Marius a avut posibilitatea să-şi petreacă revelionul alături de surorile sale. Toţi au considerat că sărbătorirea acestui eveniment treuie să debuteze prin exprimarea unor cuvinte de gratitudine d-nei Ioana Jauca, de la Joseni, care luna viitoare va sărbători cea de-a 82-a aniversare a zilei de naştere pentru sprijinul şi lecţia de viaţă primită. Totodată, toţi au îndreptat un gând pios de recunoştinţă regretatului său soţ, Grigore Jauca, care le-a fost multă vreme ocrotitor şi povăţuitor, ceea ce constituie în opinia noastră acte excelente de nobleţe şi de educaţie.