Invitație în România

În una din zilele din urmă am avut plăcerea de a-l întîlni, după multă vreme, la o cafea, pe bunul meu prieten, între timp pensionat, Richard Müller-Schmitt, fost redactor la Editura Philipp Reclam jun. din Stuttgart. Rico, cum îl numesc cei apropiaţi, a fost de mai multe ori în România, de fiecare dată cu plăcerea de a decoperi noi aspecte privitoare la tradiţia săsească pe care etnia germană a lăsat-o cu precădere în Ardeal, dar şi o vie curiozitate vie vis-á-vis de România, de cultura, istoriaşi oamenii de aici.Astfel s-a născut Mozaic românesc, cartea lui, apărutăîn 2006 la Cluj, sub îngrijirea profesorului Ilie Rad.
După ce eu i-am prezentatuna din cărţile recent apărute ale lui Neagu Djuvara, pe care eu l-am descoperit destul de tîrziu, Rico, cu un zîmbet de multumire pe buze, scoate un volum, împachetat încăîntr-o folie, îl eliberează de ambalaj şi mi-l înmîneazä: „E pentru tine, vei descoperi în carte, cu sigurantă, nume cunoscute”. Citesc titlul: Einladung nach Rumänien, Klassische und moderne Erzählungen (Invitatie în România, Povestiri clasice şi moderne), ediţie îngrijită de Elsa Lüder . Cartea a apărut anul în curs şi, odată ajuns acasă, curios, mă duc pe Amazon unde descopăr cu bucurie, că se vinde pe platforma de internet a marelui magazin online (19,80 euro), Editura Noack & Block in der Frank & Timme GmbH,Berlin 2016. Aflu despre autoare că a studiat romanistica, specialitate în care aluat şi doctoratul (în 1977), profesoară la Seminarul de romanistică, Departamentul de limbă şi literatură română, la Universitatea din Freiburg. Traducerea textelor din limba românăîn germană a fost coordonată de domnia-sa, travaliu încare au fost antrenaţişi studenţii de la seminarul de limbă română. Titlul ne anunţă deja căselectarea autorilor s-a efectuat dintr-o perspectivă a punerii face-à-face de texte apartinînd clasicilor ori generatiei mai vechi, mai puţin la număr: Jean Bart, I. L. Caragiale, Nicolae Filimon, Calistrat Hogaş, Alexandru Macedonski, ori Cella Serghi.De cealaltă parte se aflăscriitori de azi, mult mai mulţi la număr. O să-i numim pe toţi acestia din urmă, precizînd şi faptul că, la sfîrsitul antologiei, Elsa Lüder schiţează portretele acestora, ba mai mult, prezentarea este de fiecare datăînsoţităşi de o poză. În ordine alfabetică: Radu Andriescu, Michael Astner (care scrie atit in germana cît si în limba română), Luminiţa Cioabă (scrie in limba romani), Mariana Codruţ, Lena Constante, Silviu Dancu, Nichita Danilov, Gabriel H. Decuble, Nicoleta Esinescu, Oleg Garaz, Daniela Gherghina, Mugur Grosu, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Cosmin Manolache, Nicolae Manolescu, Paul Miron, Irina Nicolau, Adina Popescu, Adrian Schiop, Anamaria Smigelschi, Dan Sociu, Sorin Ion Stoica, Călin Torsan, Mircea Ţuglea, Nicolae Velea şi Varujan Vosganian. Ca absolvent al universităţii Al. I. Cuza, mi-a atras atenţia (în mod plăcut) prezenţa masivă a ieşenilor ori moldovenilor, începînd cu Radu Andriescu şi terminînd cu Paul Miron, cel care s-a format de fapt în Germania, unde, la Freiburg,avea să facă o carieră universitară strălucită. Elsa Lüder a fost sotia acestuia, astfel încît legătura lor sufleteacă cu România a fost una constantă, devenită, după 1990, una aproape permanentă. Pe site-ul Deutsche Welle găsesc material informativ care ilustrează personalitatea acestui mare patriot român:
„Ne aflam la Casa cu Olane[in Vama-Veche, n. a.], proprietatea scriitorului și profesorului Paul Miron, de la Universitatea din Freiburg și a soției sale Elsa Lüder, profesoară la aceeași universitate, rude apropiate ale prietenilor mei, care își construiseră aici un refugiu, cu un dublu scop: pentru petrecerea vacanțelor, dar și pentru organizarea de mici reuniuni culturale, inclusiv tabere de studiu pentru studenții lor germani. Povestea acestor oameni este cu totul specială și plină de semnificații.“
Celor interesati recomand adresa:
http://www.dw.com/ro/paul-miron-%C8%99i-patriotismul-t%C4%83cut/a-36006341,
îngrijită de Șerban Georgescu.
Această apariţie editorială aduce un serviciu important literaturii/culturii române –textele cuprinse aici sîntcu precădere în proză, nu lipseşte însăşi lirica. Autoarea, împreună cu echipa studenţească de traducători, şi-au propus să dea cititorului german o altă imagine decît mult vehiculatele clişee (Dracula, copiii străzilor, scandalul privind carnea de cal din România etc.):
„Drept purtători de speranţă rămîneau literaţii. Şi astfel începu căutarea de texte „tinere”.Se punea întrebarea cum se vede românul din zilele noastre pe el însuşi şi cum îşi vede ţara, ficţional sau nu, ce-l preocupă, care este imaginea lui în această privinţăşi, în consecinţă, ce imagine transmite el „celuilalt”. În acest sens, propunem o serie de texte, rezultat al unei invitaţii literare adresate autorilor, de a ne spune ceva despre „locuri şi oameni”, fiecare cu percepţia sa proprie” (traducerea noastră).
Mai rămîne să sperăm că această intentie se va şi împlini şi, implicit, imaginea România-români va cunoaşte în Germania şi această nouă dimensiune, cea a românului ieşit din clişeele de prea multă vreme implementate aici...