Ioan Mititean-Destine literare

Dan Popescu

Recent, pe scena literară judeţeană şi nu numai, a apărut cartea cărturarului şi scriitorului năsăudean Ioan Mititean, „Destine literare”, o antologie a membrilor Ligii Scriitorilor Români, filiala Năsăud, dedicată celor 150 de ani de la naşterea poetului George Coşbuc şi 155 de ani de la înfiinţarea ASTREI, volum apărut la Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca 2017.
„Pe fruntea ţării e o cunună
De flori şi lauri s-a ivit,
Veniţi cu toţii împreună
Să prindem mândru răsărit.

E Liga, e Liga, frumoasă cunună,
Din gând făurită, cu Limba Română,
Şi dor, libertate, să punem în carte,
Iubire de ţară, iubire de frate.”

Sunt versuri ale Imnului Ligii Scriitorilor Români, autor Mihai Ganea, versuri care pun în lumină un adevărat program ideologic al Ligii, o dogmatică care canalizează organizarea frumosului cuvintelor scrise şi construcţia de idei.
Domnul Ioan Mititean a trudit la organizarea acestei antologii, dânsul fiind şi preşedintele Ligii Scriitorilor Români, filiala Năsăud. Personal am văzut la domnul Mititean faptul că este preocupat în special de frumuseţea şi logica ideilor, al autenticului şi nu ţine morţiş la eleganţa formei şi a stilului, pentru dânsul primatul intelectual îl are gândirea, creaţia de idei, iar expresia, în cele din urmă, se iveşte în mod natural. Ideea centrală la domnul Mititean este dezvoltarea autentică a actului de cultură, în general, şi a actului de literatură, în special, să facem cunoscute ideile celorlalţi, care au cu adevărat ceva de spus, să facem cunoscută tradiţia populară, doinele şi baladele satului românesc tradiţional, dânsul aduce cu sine acel aer de primăvară, ochiul său distinge imediat elementul ţărănesc şi cel universal, vede autenticul pur al satului ardelenesc, de multe ori cu un efect cromatic extrem de delicat.
Volumul acesta are o prefaţă semnată de scriitorul Al. Florin Ţene, preşedintele naţional al Ligii Scriitorilor Români, membru al Academiei Americană-Română.
„Lucrările cuprinse în această crestomaţie fac parte dintr-un evantai policolor. Descoperim lucrări mai de toate genurile literare, fapt ce creează o rezonanţă polifonică, mulţumind toate gusturile cititorilor...De această carte cititorul se apropie ca de o iubită...Nu trebuie s-o citeşti decât atunci când ţi-e dor de ea...Unii dintre semnatarii articolelor din această amplă lucrare sunt dascăli, scriitori, matematicieni, istorici, teologi şi filologi...Frumosul purifică...frumosul creează mereu libertate.”
Scriitorii acestei antologii creează un imens spectacol, avem ceremonialuri rustice care pun în evidenţă sentimente şi pasiuni, pe un final bogat al trăirilor, avem un larg erotism al firii, o grandioasă învălmăşeală de energii, o revărsare firească a sentimentului intim, o reacţie spontană a personajului liric, sunt multe figuri de stil în antologie, avem vitalismul poetic, solaritatea fiinţei feminine şi frazeologii populare care conferă măreţie unor emoţii apărând sinceritatea discursului.
După prefaţă, Dan Popescu semnează „Omagiu adus lui George Coşbuc la 150 de ani de la naştere, la muzeul Cuibul visurilor din Maieru”, precum şi un studiu despre poezia coşbuciană, „Numai una”. Mircea Daroşi, cu aceeaşi eleganţă stilistică, ne vorbeşte despre „Aspecte lingvistice în poezia lui George Coşbuc” şi „Coşbuc rămâne un poet nemuritor.” Ioan Mititean vine cu două remarcabile articole, „Coşbuc-pedagog şi autor de manuale şcolare” şi „Coşbuc în filatelie”, iar soţia sa, doamna Lucreţia Mititean ne duce la „Amintiri de la centenarul Coşbuc” şi ne spune, „Coşbuc e al nostru.”
„El ne-a învăţat libertatea gândului,
Frumuseţea cântului,
Iubirea pământului,
Coşbuc pentru noi,
E limba română în straie de sărbătoare.”
După care încep să defileze scriitorii, în ordine alfabetică.
Romulus Berceni-
„De câte ori văd o bătrână
În portu-i negru cum se poartă,
Îmi pare că o văd pe mama
Cum m-aştepta pe bancă-n poartă.”
Ana Berengea-
„Stai singură şi aştepţi...
Mereu aştepţi...
Ca o dantelă
Se împletesc amintiri...”
Ioan Bindea-
„E noapte târziu şi somnul nu mai vine. Strămoşii s-au dus dincolo de Styx, la casele lor de lut de unde numai dorul nostru îi mai poate aduce din când în când. Ploaia încetează, iar norii se risipesc asemenea fumului de tămâie din cădelniţa preotului.”
Mihai Bîltag-
„Primii ani ai vieţii mele
În necaz i-am petrecut,
Lumea fiind cu belele,
Nici o brânză n-am făcut.”
Ioan V Boţan-
„Ion s-a născut din drama ancestrală pentru pământ...Ea s-a născut pe existenţa dramatică a ţăranului român transilvănean..”
Leon Caterig-
„Mi-a venit acas băiatul
Din oraşu-ndepătat,
Ca să-şi vadă iarăşi mama
Care mult l-a legănat.”
Ioan Cordovan, ofiţer al Armatei Române, ne aduce multă istorie a neamului, „Perioada anului revoluţionar de la 1848-1849, Încercările Imperiului Habsburgic de a cuceri Transilvania, Intervenţia hoardelor tătare în Rodna şi Bistriţa, 1241-1242.”
Mircea Daroşi-
„Mă dor acum şi lacrimile nopţii
Şi doare şi cuvântul nerostit,
Stau visele sub lacătele porţii
Şi totuşi le visez la infinit.”
Domnul Daroşi ne duce „La sfat prin Nisipul Clepsidrei”, o metaforă a trecerii implacabile a Timpului...
Rodica Fercana-
„Parcă îl văd pe bunicul în straie albe de duminică şi cu cuşma ori clopul pe cap...Şi în acest colţ de Telciu este un aer curat cu miros de sălcii, răcoros vara de la apa Sălăuţei de lângă drum, dar şi înmiresmat de multele grădini ce-şi întind covorul floral spre calea ferată. Nu pot uita pădurea de salcâmi plantaţi de CFR în anii 1949-1950.”
Grigore Silviu Guzu-„Un poienar care nu şi-a uitat locul natal.” Domnul Guzu descrie lumea tradiţională într-un mod aparte, adcând chipul omului din satul ilvean. Şi până la urmă, Guzu este „poetul simfoniei roţilor de tren.”
Nadia Linul Urian-
„Când m-am născut, eram copil de dascăli. Da, de dascăli trimişi prin sate să lumineze mintea puilor de ţărani, încălţaţi cu opinci, îmbrăcaţi cu cămaşă de pănură şi ceptar din blană de oaie, dar care-şi cărau spre şcoală trăistuţele, petrecute peste umăr şi şold, uneori prea goale de cărţi. Erau pline de visuri şi speranţe..”
Elisabeta Luşcan-
„Zâmbeşte-mi azi, mâine cine ştie,
să profităm de clip-albastră fie,
doar pentru-o zi să-ţi fiu mireasă
la mine-n gând la tine-n casă.”
Menuţ Maximinian, un romantic şi abil observator al vieţii cotidiene.
„E o balerină nobilă,
Din porţelan fin sau sidef cu irizaţii albăstrui.
Nici ea nu ştie exact din ce e făcută,
Dar se simte bine în carnea ei.

Pe rochia scurtă are dantelă,
La păr o floare,
La inimă un ghimpe.”
Ariadna-Cristina Maximiuc-
„Ascult
Cum timpul creşte
În pasul lui greoi,
Tot scrijelind fierbinte
Cuvintele din noi.
Ascult
Ultima şoaptă izbindu-se de cer,
Şi coborând tăioasă
Ca un pumnal de fier.”
Vasile Măgeruşan-
„Ca fiu al satului căruia îi pasă de origini, de locurile unde s-a născut şi copilărit, unde a deprins primele slove şi unde s-a întors cu drag...am întreprins demersurile necesare pentru a aduna într-un volum monografic istoria acestei vetre pur românească.”
Ion Mititean se mândreşte cu cele peste zece mii de pagini adunate în 22 de volume sub genericul „În vârful peniţei.”
„Mulţumesc Creatorului pentru darurile pe care mi le-a dat. Mulţumesc părinţilor mei Vasile şi Raveca pentru că exist. Mulţumesc soţiei Lucreţia că m-a scutit de unele lucruri gospodăreşti şi mi-a creat condiţii optime pentru scris...Mulţumesc copiilor mei Livia şi Nicu, nepoţilor Călin şi Călina...Mulţumesc, de asemenea, cititorilor pentru apreciere, că doar sufletele pure, bine consolidate au în ele ecou pentru toate plăcerile şi durerile lumii. Numai ei, cititorii, te pot călăuzi pe o anumită vale a cerului, dăruindu-ţi taina cunoaşterii şi a creaţiei.”
Lucreţia Mititean, consăteancă cu Liviu Rebreanu, la Târlişua .
„Pot să spun cu hotărâre că am avut succes în viaţă numai prin forţe proprii, prin talent pedagogic, răbdare, perseverenţă, înclinaţii practice şi gusturi pentru grădinărit. Dovadă stă cartea recent apărută, Atelierul fanteziei.”
Valeriu Mureşan-
„Mamă, cât mai eşti printre noi,
Vreau să auzi cum îţi cânt,
Din strună păgână, din fluier de os,
Doina străbună şi imnul voios.”
Liviu Păiuş, aprig cercetător în folclor. A scris Monografia comunei Rodna Veche, a publicat ediţia „Poveştilor ardeleneşti” cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui Ion Pop Reteganul, a scris lucrări de cercetare a folclorului Văii Superioare a Someşului.
George Petri, consătean cu George Coşbuc, născut în Hordău. „Nu totdeauna păscutul vitelor se făcea în vatra satului. Aveam parcele de teren mai îndepărtate unde trebuia să stăm două sau trei săptămâni...tata împreună cu cei trei feciori pregăteau proviziile...constau dintr-un sac cu făină de mălai în care se protejau mai multe ouă, bucăţi de slănină şi brânză. Lapte aveam de la vaca care ne însoţea. Ca locuinţă aveam o colibă din lemn...Dormeam cu picioarele spre vatra de foc unde puneam să ardă un buştean mai mare care ţinea focul până dimineaţa.”
Floarea Pleş, delicată, purtătoare de zâmbet graţios, sufletul ASTREI năsăudene.
„Copilul descoperă lumea când face primul pas, când rosteşte primul cuvânt greu de desluşit, când se aruncă la obrazul tău şi te sărută în hohote de râs, când plânge şi nu ştii de ce...când încep întrebările de ce, ce e asta, pentru ce...când în căpşorul lor apar semne ale iubirii nevinovate.”
Dan Popescu-Cel mai greu este să scriu despre mine.
„Să iertăm din iubire şi să nu aşteptăm răspuns, iubirea este iertare, să nu negociem niciodată iertarea pe care o dăm. Să avem cedare de sine, adică să avem iubire. Să exindem şi să adâncim forţa cuvântului prin morala creştină, să avem posibilitatea de a extinde şi adâncii construcţia graiului nostru pentru ca acesta să poată să exprime reprezentările unei fantezii ale liniştii evocatore de idei. Poate nu putem trăi viaţa în direcţia viitorului, de aceea, uneori, o recâştigăm din trecut şi astfel putem vieţuii a doua oară.”
Dumitru Popiţan-
„A venit la mine mama
Şi s-a plâns că i-e urât,
Şi-a strâns mai bine năframa
Şi fularul de la gât.”
Ioana Precup-
„Într-o zi urcam dealul pe lângă un pârâu, iar într-un plop înalt cânta cucul. Până atunci nu am auzit cântând această pasăre. Mi-am zis în gând, cine a urcat plopul acesta înalt să cânte? Numai Dumnezeu poate fi şi m-am întors acasă plângând în hohote.”
Ioan Seni, preşedintele ASTRA Năsăud. „Maramureşul se lasă descoperit în toată splendoarea sa pe Valea Izei, unde aproape fiecare casă sau gospodărie înstărită are la intrare celebra Poartă maramureşană, pe care poţi descoperi cu uşurinţă simbolurile vieţii-roata, soarele, firul vieţii, ca-n final acest monument arhitectural să se identifice cu un arc de triumf al celui care s-a născut, a trăit şi s-a sfârşit ca un vrednic creştin.”
„Destine Literare”, această antologie a membrilor Ligii Scriitorilor Români, filiala Năsăud, coordonată de harnicul cărturar Ioan Mititean, este o pledoarie pentru arta scrisului pe care trebuie s-o gustăm cu acel fel de cunoaştere care cuprinde individualitatea fermecătoare a aparenţelor, dincolo de convenţiile limbii şi de simbolurile inteligenţei. Scriitorii aceştia caută cu disperare să salveze ceva din timpul acesta atât de repede curgător. Cuvântul scris trebuie să descifreze anumite sensuri ale vieţii omului şi să-l facă pe acesta să intre prin ele la realitatea superioară a existenţei, această unică formă de veşnicie hărăzită omului.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]